Spune-mi tu ce e iubirea? Pentru că eu i-am pierdut sensul. A avut vreodată sens iubirea? Nu aş şti să îţi răspund. Câteodată,în momentele acelea în care îl strâng în braţe şi ,pentru că este puţin mai înalt decât mine,mă pot cuibări liniştită cu capul pe pieptul lui,în momentul în care niciunul din noi nu mai vorbeşte şi îi pot auzi doar bătăile inimii,acele momente pe care aş vrea să le îngheţ,chiar atunci,chiar acolo şi să le trăiesc pentru totdeauna,poate că doar atunci simt că iubirea are sens. De fapt,nu. Simt că el îi poate da sens iubirii.
Felul în care văd eu iubirea este că eşti, teoretic, dependent de acea persoană. Cu cât petreceţi mai mult timp împreună,cu atât drogul este mai puternic, iar apoi, inevitabil, când pleacă îi simţi dorul şi eşti în sevraj. Da,atât de simplu precum o trece de Marijuana la Heroină.
Atunci când eşti indrăgostit,creierul tău chiar secretă mai multă dopamină,acelaşi efect pe care-l au şi drogurile precum cocaina. Tu nu ai simţit asta? Eu simt că vreau să petrec din ce în ce mai mult cu acea persoană. Glumele lui sunt cele mai amuzante. Sunt obsedată să ştiu ce simte,ce gândeşte,dacă e bine. Oriunde aş merge,vreau să meargă cu mine. Şi orice aş realiza,vreau ca el să mă felicite. Orice fac important,vreau ca el să fie acolo să mă susţină. Mai am puţin şi încep să cred că noi doi chiar am putea avea un final fericit. Şi de ce nu am avea?
Păi , nouă ne place să complicăm lucrurile. Soarele răsare,soarele apune,iar între aceste două evenimente suntem noi. Bine că suntem şi după ele,dar noaptea este altfel. Noaptea nu avem timp de ceartă. E ca şi cum ziua suntem pe modul „hai să ne certăm şi să plângem până nu mai ştim de noi” , iar noaptea am impresia că îl iubesc atât de tare şi este perfect şi îi răsar curcubee din fund.
Nici noi nu înţelegem de ce ne certăm. Câteodată,sincer buşesc în râs când văd cât de proşti suntem că ţipăm unul la altul. Dar ,chiar şi când urlăm şi gesticulăm violent,tot îl iubesc. E drogul meu. Chiar dacă nu-mi dă o senzaţie de bine prin gesturi sau prin vorbe,senzaţia de bine e în faptul că este acolo.
Nu ţi s-a întâmplat niciodată să iubeşti pe cineva şi să nu şti de ce îl iubeşti? Sau să te uiţi la o persoană şi să te gândeşti „cât poate să fie de frumoasă” ? Am ales să îţi spun puţin din povestea mea şi din ce simt eu ,doar ca să înţelegi că este ceva personal. Cred că toţi simţim la fel când ne îndrăgostim. Fluturaşi,floricele şi inimioare. Droguri. Doar ai în vedere un singur lucru,fii foarte grijuliu cu persoana căreia îi înmânezi seringa sau foiţa. S-ar putea să fie cel mai frumos vis al tău sau cel mai urât coşmar. De tine depinde.
Stai zâmbitor!
Pe data viitoare,
Andreea.
Andreea Paunescu 