Recenzie „Prea multă fericire” de Alice Munro

Titlu:Prea multă fericire
Autor: Alice Munro
Editura:Litera
Anul aparitiei :2013
Nr de paigini:384
Unde o gasiti: Editura Litera

Nici măcar nu aş şti cum să vă spun părerea mea legată de această carte. Nu am cuvinte să mă exprim cât de mult a putut să mă dea peste cap. Aş zice că nu mi-a fost dat vreodată să citesc o carte mai apropiată de realiatate decât aceasta. De ce o laud atât de tare? Păi,bineînţeles,pentru că merită.

„Un tată aflat în închisoare pentru că şi-a ucis copiii, îi scrie soţiei despre revelaţia de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiţă îşi ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conştiinţă; în adolescenţă, un fiu îşi părăseşte aparent fără motiv familia şi ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, dispreţuind valorile societăţii moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sophia Kovalevski, matematician şi scriitor talentat, se luptă cu efectele succes lui asupra relaţiei de cuplu.

Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, şocuri, dezamăgiri, revelaţii neplăcute despre propriul caracter şi totuşi merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieţii. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi aşteaptă. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete şi încordări interioare indescifrabile din exterior.  „

Cam aceasta ar fi descrierea de pe spatele romanului. Ei bine,eu vă zic astfel. În mare,este vorba despre zece poveşti ale unor oameni diferiţi cărora li se întâmplă adevărate tragedii care ni s-ar putea întâmpla tuturor. În realizarea acestui roman,Alice Munro nu a trecut deloc graniţa realului,astfel încât povestirile sunt foarte apropiate de realitatea pe care o trăim noi zilnic.

Ei bine,am lăudat acest roman în sus şi în jos,v-aş zice ce nu mi-a plăcut,dar nu există ceva ce nu mi-ar fi plăcut. Am citit cu sufletul la gură şi m-am regăsit pe mine în câteva dintre povestiri. Am reuşit să simt exact ce au simţit şi personajele,dramele lor m-au atins drept în inimă şi nu am să te mint când îţi voi spune că atât de tare m-a emoţionat încât nu am putut să îmi reţin plânsul în timp ce citeam. Un roman excelent,scris într-un mod simplu care transmite sentimente mult prea complicate. O împletitură de poveşti şi fiinţe. Nu degeaba a câştigat premiul Nobel pentru literatură!

Dacă te-am convins să citeşti acest roman,spune-mi părerea ta în secţiunea pentru comentarii. Ştiu că şi pe tine te-a dat pe spate!

Pe final,aş vrea să îi mulţumesc Editurii Litera pentru că mi-a oferit această carte şi ,bineînţeles,vouă cititorilor pentru că vă interesează părerea mea.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!