Recenzie „Delirium” de Lauren Oliver

Titlu: Delirium

Autor: Lauren Oliver

Anul apariţiei: 2014

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 432

Unde o găseşti: Librăria Libris

Hei,hei. Am auzit atât de multe despre „Delirium” de Lauren Oliver , atâtea cuvinte de laudă încât am simţit nevoia neapărat să o citesc aşa ca o împătimită a cărţilor ce sunt! Aşa că am cerut repede cartea de la Libris şi m-am apucat de citit  imediat ce am avut ocazia. Nu am de gând să mă pronunţ de pe acum dacă mi-a întrecut aşteptările sau nu întrucât abia astăzi am terminat şi ultimul capitol,am de gând să te las pe tine să decizi mai întăi dacă îţi place subiectul.

În lumea Lenei,undeva în viitor,oraşele de peste ocean au fost distruse de o boală gravă numită amor deliria nervosa ,iar locuitorii Statelor Unite rămăseseră singurii supravieţuitori. Cum s-ar traduce această boală într-un cuvânt? Iubirea. Aşa este. La vârsta de 18 ani,oamenii de ştiinţă operau tinerii pentru a nu se mai îndrăgosti şi a nu suferi niciodată. Mai apoi,le aranjau căsătoriile cu cei care se potriveau cel mai mult la personalitate pe baza „Examinării” aşa cum o numeau ei şi le era impus un număr de copii în funcţie de cât de mult le plăceau sau nu copii. Dacă Lena a crezut până acum că acest leac o va face fericită şi imună la iubire,totul se schimbă atunci când decide că preferă să fie infectată de virus decât să trăiască fără el.

Nu poţi fi fericit dacă nu ai cunoscut nefericirea. Şti asta,nu-i aşa?

Dacă şi tu crezi că acesta este un subiect bun pentru un roman şi că îşi merită toate laudele apasă like.

Ei bine,dacă ai apăsat like înseamnă că eşti de aceeaşi părere cu mine. Înainte să citesc „Delirium” nu ştiam nici mai mult şi nici mai puţin decât ţi-am scris ţie mai sus,dar m-am gândit la ce te-ai gândit şi tu iar Librăria Libris mi-a oferit-o spre recenzare. Nu am fost sceptică deloc,pur şi simplu ştiam că mă va lăsa mască şi aşa a şi fost! Un roman excelent şi foarte uşor de parcurs! Tot ce pot să-ţi zic în acest punct este să îţi imaginezi o lume în care iubirea este interzisă. În care mamele sunt incapabile să-şi iubească copii,în care altcineva îţi alege partenerul de viaţă,în care divorţul este valabil doar dacă tu sau partenerul tău dezvoltaţi „simpatii” pentru altcineva,ceea ce se plăteşte cu închisoare pe viaţă. Iar acum imaginează-i o adolescentă care încearcă să trăiască flacăra iubirii fără a fi vindecată . Ador acest roman şi îl voi reciti cu drag de fiecare dată când simt că am nevoie de puţină iubire în viaţa mea! Şi şti ceva? Aşa ar trebui să faci şi tu!

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris care ,in urma colaborarii , mi-a oferit “Delirirum”de Lauren Oliver.Pe site-ul Libris, puteti gasi carti online in engleza si/sau romana ce apartin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Recenzie „Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky

Titlu:Jurnalul unui adolescent timid

Autor:Stephen Chbosky

An aparitie: 2013

Editura: TREI

Nr. pagini: 256

Categoria: Literatura Universala

Unde o găseşti: Librăria Libris

Hei,a trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie şi aş vrea să îmi cer scuze din cauza aceasta. Pentru cei care nu ştiu,sunt clasa aXI-a şi şcoala mă doboară,dar încerc să menţin pasul şi să postez cât mai mult pentru voi.

În fine,first things first astăzi am de gând să te introduc şi pe tine în lumea din care eu abia am „ieşit” şi anume un univers al unui adolescent timid-aşa cum sugerează şi titlul-. Ei bine,nu aş fi crezut că oamenii timizi observă atât de multe pe câte am văzut în această carte. Nu ştiu dacă chiar totul este ficţiune,dar mie mi-a părut cât se poate de real. O poveste pur obişnuită,dar care mi-a oferit şansa să privesc lumea din alt unghi fără să ştiu că exista un unghi diferit faţa de cel în care o priveam deja.

Să fii adolescent nu este deloc uşor,este vârsta la care simţim totul intens ,vârsta la care trăim cel mai mult orice sentiment. Suntem trataţi ca nişte copii,dar toată lumea se aşteaptă de la noi să acţionăm responsabili ca nişte adulţi. Vârsta la care vrem libertate şi pertreceri,vrem iubiţi şi iubite,o gaşcă mare de prieteni cu care să ieşim sâmbătă seară şi dumincă de dimineaţă la o cafea că suntem mahmuri. Vârsta la care şcoala nu este importantă şi habar nu avem ce să fim în viaţă. Chiar aşa ,cum se aşteaptă cei din învăţământ să ştiu ce facultate vreau să aleg când eu nici măcar nu ştiu cu ce bluză să mă îmbrac diseară? (Apasă „like” dacă şi tu simţi la fel ) . 

Dincolo de toate cele menţionate mai sus,am descoperit că nu toţi adolescenţii sunt aşa. Am descoperit viaţa unui adolescent timid pe nume Charlie. Mi-a plăcut foarte mult că tot ceea ce conţine cartea sunt scrisori întocmite de Charlie către prietenul lui imaginar care se presupune a fi mai mare decât el . Ce scrie Charlie? Ei bine,îşi relatează viaţa. Dar nu orice fel de ani de adolescenţă tipici,ci ani în care doar stă şi priveşte din umbră (asta la începutul cărţii). Spre jumătate vei vedea cum viaţa lui Charlie,cea timidă,băiatul care stătea în colţuri la petreceri şi doar observa toate detaliile din jurul lui ,începe să se schimbe,iar protagonistul nostru începe să „participe” aşa cum spune el.

„Jurnalul unui adolescent timid” m-a pus pe gânduri din multe puncte de vedere şi m-a făcut să înţeleg că eu nu sunt atentă la viaţă deloc. Ceea ce vreau să zic este că nu am fost niciodată timidă. Nici măcar când eram mică. Nu aş suporta să fiu timidă. Eu mă bag în seamă cu oricine,foarte sociabilă şi nu-mi mai tace gura odată ce ne cunoaştem mai bine. Nu observ detalii,prietenii mei şi iubitul meu îmi zic adesea că sunt mult prea aeriană şi ar vrea să „îmi revin la realitate” aşa cum se exprimă ei. Nici măcar nu mă uit stânga-dreapta când traversez strada. Maybe that is just me. Aşa că acest roman plin de detalii la tot pasul şi de observaţii ale lui Charlie m-a făcut să înţeleg că lucrurile din jurul meu pot fi observate cu puţină atenţie. Acum încerc ca măcar puţin să fiu şi eu cu picioarele pe pământ.

În orice caz,concluzia mea este că „Jurnalul unui adolescent timid” de Chbosky merită citit din scoarţă-n scoarţă. Nu am fost sponsorizată pentru acest roman şi chiar dacă aş fi fost,atunci când nu îmi place o carte,o voi spune sus şi tare! Îţi zic clar ţie că dacă nu ai citit acest roman,ai face bine să-l comanzi repejor pentru că este absolut superb! Lectură uşoară care nu te plictiseşte şi nici nu este încărcat de neologisme complicate. Este exact aşa,pentru adolescenţi. Pierzi un roman excelent dacă alegi să-l treci cu vederea! Şi asta este tot ce am avut de zis!

Vezi tu singur cât de superb poate fi „Jurnalul unui adolescent timid„,iar apoi spune-mi în secţiunea pentru comentarii că nu ţi-a plăcut,dacă îndrăzneşti să mă minţi.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Ce citim lunea?

Oh,Doamne! E luni,din nou… Aceeaşi poveste. Ne trezim înjurând,ne dăm jos din pat cu greu,dacă nu e cafea viaţa nu are nici un sens. Somnoroşi toată ziua,fără chef de viaţă. Lunea este ziua pe care toată lumea o urăşte din plin. Tot ce ne dorim noi este ca marţi să vină cât poate ea de repede,însă lunea o cam împiedică şi de multe ori avem impresia că luni pur şi simplu nu vrea să ne părăsească şi mai zăboveşe alături de noi doar aşa,ca să se distreze enervându-ne la culme. Cum trecem peste o zi de luni mai uşor? O carte bună şi un ceai cald. Ce fel de cărţi? Ei bine,aici vă sar eu în ajutor!

#1 „Soni” de Andrei Ruse

Pur şi simplu îţi va fi imposibil să nu iubeşti această carte!

Are o lectură simplu de parcurs şi îţi dă lecţii despre viaţă la care nu te-ai fi gândit până acum.

Această carte tratează ideea că nu suntem nemuritori şi că adesea oamenii uită acest fapt şi prin urmare uită să-şi trăiască viaţa aşa cum trebuie. Iar ideea este prezentată prin ochii tinerei Soni care află că este bolnavă de cancer la stomac şi în timp ce se lupă cu boala acceptă ideea că în curând va muri.

Vrei să afli mai multe? Citeşte recenzia aici.

#2 „Jurnalul unui adolescent timid” de Chbosky

După cum ai ghicit din titlu,este vorba despre viaţa unui adolescent timid din anii 1990.

Ei bine,nu asta este ceea ce face lectura uşor de parcurs,ci faptul că nu există un fir narativ precis ci doar scrisori. Acest adolescent pe nume Charlie îi trimite scrisori unui prieten imaginar pe care el îl consideră a fi mai mare şi mai experimentat decât el.

Stai pe aproape căci zilele acestea voi publica recenzia acestei cărţi ,iar dacă eşti curios ce cred despre ea,asigură-te că-mi urmăreşti blogul pentru a afla când voi publica recenzia.

Nu mai este mult!

#3 „Nu plânge sub clar de lună” de Heather Davis

Mi-a plăcu la nebunie această carte! Nu i-am făcut încă recenzia,dar dacă doreşti să o public ,asigură-te că laşi comentariul tău dedesubt în secţiunea pentru comentarii ca eu să văd dacă există doritori!

Ei bine,”Nu plânge sub clar de lună” relatează povestea unei adolescente într-o tabără de vară atunci când cunoaşte un vârcolac de care ulterior,aşa cum probabil ai ghicit deja,începe o frumoasă poveste de dragoste ,iar cei doi încearcă să evadeze din tabără.

Pe vremea când cărţile Fantasy erau preferatele mele,această carte m-a lăsat cu gura căscată!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Ajutor la redecorat!

Salutare ,oameni frumoşi ai intenetului!

Mă tot gândesc de ceva timp să-mi redecorez dormitorul deoarece nu cred că am mai schimbat ceva la el de câţiva ani şi mă simt gata pentru o schimbare radicală! Culorile predominante sunt bej şi albastru deschis şi nu aş vrea să schimb tema dormitorului căci parcă totuţi îmi place îmbinarea acestor culori,pare armonioasă şi calmă. Totuşi m-am hotărât să pun câteva tablouri de tipul acela mic şi fără ramă ,dar ceva mai vintage gen Audrey Hepburn şi Marilyn Monroe,dar nu sunt sigură că asta vreau să fac. Mai vreau şi nişte covoraşe din acelea super pufoase acum că iarna îmi bate la uşă ,dar m-am gândit că ceea ce vreau să schimb de fapt este aspectul patului meu. Nu ştiu de ce,m-am săturat de aceeaşi pătură albastră şi parcă aş vrea să schimb cumva lenjeriile de pat. Dar sincer chiar nu ştiu ce aş putea să fac.  Am dat peste acest site şi chiar mi-au plăcut câteva lenjerii ,dar nu mă pot decide pe care o vreau şi vreau să apelez la ajutorul vostru!

Sincer,m-am gândit mult timp că aş vrea să îmi fac camera ceva mai elegantă,mai feminină şi mai primitoare,dar nu am ştiut ce să fac pentru început şi încă sunt cam confuză în legătură cu asta. Eu cred că lenjeriile de pat sunt cea mai bună alegere. Adică simt că atunci când îţi schimbi „îmbrăcămintea” patului,aşa cum o numesc eu,schimbi total înfăţişarea dormitorului tău! Nu m-aş fi gândit niciodată să aleg lenjerii de pat din bumbac până când nu am văzut tot pe site-ul mai sus menţionat o postare despre cum îmi pot alege corect lenjeriile de pat perfecte pentru mine. Nu aş fi crezut că lenjeriile sunt aşa complicat de ales şi de întreţinut. Obişnuiam să cred că doar cumperi ceva din Carrefour şi le arunci pe pat în locul celorlalte şi dupaia le bagi la maşină când se fac naşpa sau le murdăreşti când mănânci în pat sâmbătă dimineaţa.

Ei bine ,aici scrie că lenjeriile de pat pucioasa sunt recunoscute la nivel naţional datorită calităţii superioare,deci cu siguranţă voi comanda ceva de aici. Acum nu-mi mai rămâne decât să aleg culoarea şi poate chiar un imprimeu drăguţ care să se asorteze dormitorului meu. Deci voi ce credeţi că ar trebui să aleg?

Rămâneţi zâmbitori!

Pe data viitoare!

Recenzie „Adulter” de Paulo Coelho

Titlu:Adulter

Autor:Paulo Coelho

Editura:Humanitas

Nr. de pagini:224

Unde o găseşti:Librăria Librex

Aş vrea să încep această renezie spunând că nu m-aş fi aşteptat ca această carte să fie atât de bună. Mie una nu îmi plac romanele de dragoste,mă dezgustă. Dar acesta nu a fost deloc un roman obişnuit cu toate prostiile siropoase de le găsesc peste tot în ultimul timp,chiar deloc.

Spun că m-a surprins plăcut deoarece „Adulter” nu numai că mi-a surprins imaginaţia prin aventura celor două personaje ,dar m-a şi făcut să reflectez asupra anumitor lucruri în viaţă. Linda,personajul principal în vârstă de 31 de ani are tot ce şi-ar putea dori pe lume,soţ , copii ,bani. Ce să mai.. este o femeie împlinită pentru vârsta ei. Totuşi,nu este deloc fericită. Simte o confruntare interioară,un posibil atac al depresiei pe care refuză să îl accepte şi un puternic simţ că viaţa ei s-a sfârşit şi că va rămâne pentru totdeauna femeia nefericită care este astăzi.

Ei bine,Paulo Coelho şi-a construit personajul cum nu se poate mai feminin şi a făcut ca norocul să-i surâdă Lindei când îl întâlneşte pe fostul ei iubit din liceu. De aici ,poţi ghici şi tu,după numele romanului,ce se întâmplă mai departe.

Mi-ar plăcea să-ţi spun toate detaliile picante ale acestui roman,dar mi-e teamă că nu ai mai vrea să îl citeşti deoarece am distrus suspansul aşa că mă rezum la aţi spune ce a făcut acest roman pentru mine. În primul rând,m-a învăţat că perfecţiunea este monotonie. Adică atunci când ai totul şi nu mai vrei nimic,când nu mai şti ce să mai faci ca să fii fericit pentru că deja le-ai făcut pe toate înseamnă că ţi-ai trăit viaţa atât de bine încât ai uitat cum era când nu picau toate din cer. În al doilea rând,viaţa nu este făcută ca să fie perfectă,iar atunci când ţelul tău este să atingi perfecţiunea,fii sigur că vei eşua. Această femeie încearcă să scape de perfecţiune pentru a găsi ceva real,ceva cât mai departe de lumea ei izolată în perfecţiune. Oare va reuşi să găsească acel ceva ce lipseşte din viaţa ei? Oare va putea să-ţi depăşească condiţia perfectă? Oare va iubi? Poţi afla doar citind singur romanul excepţional al lui Paulo Coelho,Adulter .Comandă chiar acum de la Librăria Librex la reducere de 10%!

Dacă ai citit sau vrei să citeşti romanul Adulter de Paulo Coelho,spune-mi părerea ta în secţiunea pentru comentarii!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Tu ce recenzie doreşti?

Hei,dragilor!

După cum aţi văzut în postarea „În cutia mea poştală-Septembrie” , am primit atât de multe cărţi încât habar nu am cu care să încep aşa că am decis să apelez la voi pentru a mă ajuta puţin.

Click aici pentru a vota ce recenzie doriţi ,iar eu voi posta recenzia în termen de 5-7 zile.

Mulţumesc frumos!

Rămâneţi zâmbitori!

Pe data viitoare!

Semne de carte!

Astăzi mi-am făcut şi eu câteva semne de carte şi am decis să împărtăşesc cu tine câteva din ideile pe care le-am găsit pe site-ul meu favorit,Weheartit.

Dacă vrei să vezi ce-mi place,aici este profilul meu Weheartit şi nu uita să faci poze semnelor tale de carte şi să mi le arăţi în secţiunea pentru comentarii! Mi-ar face plăcere să le văd!

Să începem cu Harry Potter! După cum ai văzut şi tu în postarea „În cutia mea poştală-Septembrie” am reuşit să fac toată colecţia Harry Potter după care tânjeam de foarte mult timp şi culmea ar fi fost să o las fără un semn de carte adecvat! Am dat un search rapid şi iată rezultatul final!

Spelndid,nu-i aşa?

Fiind design-ul tău propriu,te poţi juca cu acele culori şi le poţi manevra după bunul tău gust,la fel şi cu mărimile ochelarilor. Tot ce îţi trebuie este puţină imaginaţie şi voila,semnul tău Harry Potter nu a arătat niciodată mai bine!

Să continuăm cu nişte inimioare! Mă gândesc că probabil,ca noi toţi ,ai pe cineva drag a cărui zi de naştere este aproape. Acel cineva iubeşte cărţile? Are o pasiune pentru lectură ,iar tu ai vrea să îi dăruieşti un roman bun pentru că şti că l-ar face să zâmbească cu gura până la urechi ,dar nu prea ţi se pare că are atingerea aceea personală.

Ei bine,iată soluţia! Îi poţi face cadou romanul la care râvneşte de foarte mult timp alături de un semn de carte personalizat ce-l va ajuta să parcurgă lectura mai uşor!

Te-am scăpat de-o grijă,am dreptate?

Acum , să facem nişte iepuraşi!

Nu ştiu ce părere ai tu ,dar câteodată eu simt nevoia să-mi distrez puţin cărţile şi lectura cu semne de carte amuzante.

Parcă atunci când le văd aşa drăgălaşe ,îmi vine să deschid cartea şi să mă apuc de citit imediat!

Ce efect au asupra ta?

Ca să întăresc sentimentul ce mi-l oferă iepuraşii am decis să îţi mai arăt nişte modele ,posibil să fie pe placul tău. Iată o pisicuţă şi o vulpiţă,amandouă uşor de făcut şi super drăguţe!

Cât de frumoase pot fi!

Pentru că mustăţile sunt în vogă de ceva timp,cum aş fi putut să ratez un asemenea semn de carte?

Este chic şi tumblr şi nu va trece neobservat!

Chiar şi mai uşor de făcut decât celelalte,va da cărţii tale un aer fresh şi în trend şi mai este şi drăgut pe deasupra!

Te poţi juca cu materialul şi culorile,poţi adăuga sclipici! Totul este la liberul tău arbitru!

Şi fie vorba între noi,este mult mai ieftin decât ceva ce găseşti într-un magazin. Pe acesta îl poţi face cu lucruri ce le găseşti la tine acasă!

În incheiere am decis să îţi arăt un mod de a face un semn de carte simplu pentru că m-am gândit că mulţi dintre voi aţi vrea să vă desenaţi singuri modelul!

Deci ,iată-l! Dacă urmezi paşii exact ca în poză vei avea un semn de carte pe care îl poţi personaliza exact aşa cum vrei tu!

Tot ce îţi trebuie este o foaie de hârtie şi câteva creioane colorate şi semnul tău va fi nu numai frumos şi atractiv ,dar şi rezistent şi de durată!

Nu că-i tare? În loc să dai bani grei pe semne de carte,ţi le poţi face singur pentru maxim 50 de bani.

Care a fost semnul tău de carte favorit şi pe care te gândeşti să-l încerci? Spune-mi părerea ta în secţiunea pentru comentarii!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Recenzie „Soni” de Andrei Ruse

Titlu:Soni

Autor:Andrei Ruse

Anul apariţiei:2012

Editura:Polirom

Nr. pagini:256

Unde o găseşti: Librăria Libris

Având în vedere că acesta este un roman special ,am decis să fac o recenzie specială,asemenea personajului principal. Prin urmare,nu am să te plictisesc cu detalii despre felul în care este scrisă sau cu prea multe spoil-uri în legătură cu ce se va întâmpla pe parcursul romanului.

Îţi spun doar atât,protagonista este o femeie de 26 de ani bolnavă de cancer la stomac cu o rată aproximativă de supravieţuire de 6 luni. Soni îţi reface viaţa,demisionează şi încearcă tot felul de lucruri noi cum ar fi droguri şi sex cu mulţi bărbaţi.

Acum să-ţi spun altceva,acest roman m-a învăţat atât de multe încât mi s-ar părea nedrept să nu împărtăşesc câteva lecţii cu tine.

#1 „Murim ca proştii.Această carte poate va reaminti unor ipocriţi sau chiar unor oameni simpli că nu sunt nemuritori.Asta sper.”

Recunosc,am fost o ipocrită. Am uitat că într-o zi o să mor. Am uitat că asta se întâmplă la bătrâneţe doar dacă eşti norocos să ajungi până acolo. Am uitat că mâine,în drum spre liceu,s-ar putea să-mi pice un ghiveci în cap de la etajul 4 şi să nu mai ajung la liceu niciodată. Am fost ipocrită. Am uitat să trăiesc.

#2 „Înţeleg că fiecare om este o curvă pentru că fiecare om trebuie să trăiască,dar tu fii una cu stil. Fii una de lux,n-o lua în gură chiar de la oricine pentru nenorocitul de Market Share.”

Viaţa are un mod de a se juca cu noi. Suntem cu toţii curevele ei,face ce vrea cu noi şi apoi ne lasă în spate. Nici o explicaţie,nimic. Trebuie să fii elegantă,să faci diferenţa. Trebuie să înţelegi că nu ai fost pus pe lume fără sens. Ieşi din mulţime! Arată-le că poţi! Fii bun,oameni răi sunt peste tot! Nu te vinde. Nu îţi vinde sufletul.

#3 „Moartea nu va veni să-ţi spună că te înţelege.”

Crudul adevăr spus într-o singură propoziţie. Toată lumea moare,deşi noi trăim cu impresia că numai boala noastră este importantă,că doar moartea noastră contează. Moartea nu te înţelege. Moartea doar te ia cu ea într-o zi,aşa deodată. Nu îţi pune întrebări,nu vrea să ştie dacă eşti de acord. Nu îi pasă de tine. Moartea nu te înţelege,tu trebuie să te înţelegi pe tine. Când eşti faţă în faţă cu moartea,te poţi baza doar pe tine.

#4 „Nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri câr mai târziu posibil.”

Într-adevăr tuturor nu e frică de moarte. Nu vrem să admitem,dar o simţim. Cea mai arzătoare dorinţă este să murim cât mai repede. Să apucăm să mergem în vacanţe exotice,să vedem lumea,să strângem ceva bănuţi,să ne terminăm studiile şi poate să întemeiem o familie. Vrem să trăim atât de mult încât uităm că într-o zi vom muri şi de fapt,nu mai trăim deloc. Ironic,nu-i aşa?

Dacă ai citit sau vrei să citeşti romanul Soni de Andrei Ruse,spune-mi părerea ta în secţiunea pentru comentarii.

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris care ,in urma colaborarii , mi-a oferit “Soni” de Andrei Ruse. Pe site-ul Libris, puteti gasi carti online in engleza si/sau romana ce apartin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Pune telefonul jos

Câţi dintre voi,oameni de pretutindeni,aţi pus telefonul jos în ultimul timp? Câţi dintre voi aţi stat la masă la un restaurant şi nu aţi întrebat chelnerii care este parola de la Wi-Fi ca să staţi cu toţii pe reţelele sociale? Câţi dintre voi nu aveţi cont de facebook?

Fie că eşti acasă,la birou sau la şcoală,telefonul este o prioritate. Cum se face că uiţi să te speli pe dinţi dimineaţa ,dar nu îţi uiţi telefonul? Cum se face că preferi să vezi un film pe tabletă în loc să ieşi în oraş vineri seara? Cum se face că atunci când pleci undeva primul lucru la care te gândeşti nu este excursia în sine ci „fac poză că îmi fac bagajul şi o postez” ca mai apoi să faci selfie pe drum şi dai check-in.

Fie că ne place sau nu,tehnologia ne-a acaparat vieţile. Un exemplu concret ar fi copilăria mea. Eu nu aveam I-Pod sau I-Phone 6. Aveam un joc de Tetris. Eu nu fumam în spatele blocului,ci mă jucam pititea. Ăla un leu pe care mi-l dădea bunică-mea îl cheltuiam pe caramele,nu mergeam la magazin „Dă-mi şi mie două ţigări că-ţi mai aduc eu 2 mii mâine.” Este adevărat că vremurile se schimbă şi noua generaţie nu poate să fie niciodată ca şi cea din urmă,dar tehnologia a ajuns într-un pas în care s-au inventat aplicaţii de periat dinţii pentru copiii de 4 ani. Acum,să fim serioşi!

Recent s-a lansat în România ultimul model Iphone 6 şi este lansat de către Quickmobile. Băi ce să zic? Un lucru bun că tehnologia ajunge pe la noi mai repede decât ne aşteptam. Adică eu când am auzit că s-a lansat Iphone 6 în America m-am gândit că poate de Black Friday să ajungă şi pe la noi. Un lucru bun că m-am înşelat bănuiesc.

Lansarea acestei noi mărci de Iphone în România este benefică deoarece nu mulţi au posibilitatea să cumpere un asemenea gadget. Cu cât oamenii râvnesc mai mult,cu atât muncesc mai mult să obţină ceea ce vor. Cel puţin,aşa sunt eu. Totuşi,consider că acest smartphone ar trebui să fie departe de îndemâna copiilor. Cu tehnologie,fără tehnologie,parcă o aşa bijuterie nu ar avea rost să fie stricată sau spartă că se peria copilul tău pe dinţi cu noua aplicaţie sau că se juca Hello Kitty.

În cele din urmă,am un concurs de anunţat. Se desfăşoară pe Blogul lui Cristi şi premiul este,cu siguranţă,un iphone 6! Ce mai aştepţi? Înscrie-te!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Back to school TAG!

Ştiu şi eu că a trecut mult timp de la începerea şcolii şi am primit acest tag acum ceva timp de la Ştefi ,dar chiar uitasem de el. Îmi cer scuze. Aşa că zilele trecute,bănuiesc,am primit acelaşi tag de la Angela aşa că m-am încumetat să-l fac şi eu.Toate cărţile recenzate pe blog au link către recenzie,dacă doreşti să vezi despre ce este vorba. Provoc la rândul meu pe Cristina şi pe Ioana şi pe  Amalia, plus oricine comentează la această postare!

Reguli: 

1. Dați tag-ul mai departe.

2. Nu menționați aceleași cărți de două ori.

3. Postați link-ul cu leapșa completată pe blogul Padeniye, mai cu exactitate AICI. 

1. Română: Luați cartea preferată de anul acesta și deschideți-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieți mai jos ceea ce se află acolo, menționând de unde ați lau fragmentul.

„Spre spaima lui Liesel, mama rămase fără cuvinte” -Hoțul de cărți, Markus Zusak

2. Geografie: Ați citit anul acesta (sau în decursul a doi ani) vreo carte cu o copertă verde, sau care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneți o fotografie cu ea.

3. Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărțile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ați citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?

Bineînţeles că îmi place istoria,dar nu cea a României. Perioada celui de-al Doilea Război Mondial este preferata mea aşa că am citit „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak şi „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne şi aş vrea să citesc „Mein Kampf” cât de curând.

4. Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează și-ți dă o stare fresh după; în ciuda faptului că ești obosit de mori, tot te vei simți mai bine. Ce carte fresh, ușor de citit, ați lecturat, și care v-a plăcut?

„O zi” de David Nicholls,categoric!!!

5.Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înțelegi. La ce carte ți-ar fi foarte greu să renunți, pentru a învăța?

„Prea multă fericire” de Alice Munro. Am citit-o la şcoală în ore şi mi-a fost confiscată de vreo 3 ori. Cele mai negre minute ale vieţii mele.

6. Desen: Să desenzi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar și în liceu pentru unii. Culorile îți dădeau imaginație, așa că: Ce copertă a unei cărți o urăști din tot sufletul, și ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?

Nu ştiu de ce,dar doi oameni pupându-se în ploaie din două maşini diferite este cam.. too much. Nu mă atrage.

7. Biologie: Tuturor ne plac animalele, și nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguț sau înspăimântător ar fi el. Postați mai jos o imagine a unei cărți în care apar astfel de vietăți.

Chiar dacă nu se vede clar,acolo jos este un câine şi nu mă pot gândi la altă carte deoarece aceasta va rămâne cartea mea de suflet pentru totdeauna!

8. Engleză: Mulți cititori au în bibliotecă literatură internațioanlă, așa că presupun că printre sumedeniile de cărți, se strecoară și un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieți-i ideile în trei cuvinte, sau modul de-a scrie.

Mhm. Aş putea spune că cel mai mult îmi place John Green. Nu pentru că este mediatizată munca lui ci pentru că ,pur şi simplu,îşi merită laudele. Nu aş şti cum să descriu scrisul lui,este pur şi se vede că scrie la fel ca mine. Un go with the flow , fără să se uite înapoi. Respect acest gen de scriitori!

9. Muzică: Să asculți muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbești, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveți vreo carte care să vă fi făcut să cântați (la figurat) de fericire, atunci când ați terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte? 

Bineînţeles! Cu toţii avem o asemenea carte! Pe mine m-a făcut să cânt de fericire Harry Potter. Ştiu că sună ciudat,dar acel epilog m-a dat pe spate! Good job,J.K.Rowling!Good job,gurl!

10. Dorință: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriți foarte mult să puneți mâna. Care este aceea și de ce vreți atât de mult să o citiți?

Cred că acum am peste 50 de cărţi în Wishlist drept prioritate! Nu pot alege una,celelalte ar crede că nu le iubesc.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!