Recenzie Căutând-o pe Alaska-John Green

Titlu: Căutând-o pe Alaska

Autor: John Green

Editura: Trei

Nr de pagini:288

Unde o găseşti: Librăria Libris

În cele din urmă ,am reuşit şi eu să termin „Căutând-o pe Alaska” de John Green. Mărturisesc că nu am mai citit nimic scris de acest autor,deşi după ce am citit „Căutândo pe Alaska” m-a făcut să vreau toată colecţia romanelor sale celebre,inclusiv „Sub aceeaşi stea” pe care nu am avut şansa să o citesc încă şi nici nu am vrut să mă uit la film pentru a nu strica surpriza.

ÎNAINTE: Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“.

Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“

DUPĂ: Nimic nu va mai fi la fel…

Sinceră să fiu,am fost captivată de personajul Alaska Young încă de când am citit primele rânduri despre ea. “Iar acum cred ca e momentul prielnic sa spun ca era frumoasa. In intunericul de langa mine, Alaska mirosea a sudoare si a raze de soare si a vanilie, iar in acea noapte luminata de o luna firava vedeam doar silueta ei, exceptie facand momentele in care fuma, cand tutunul aprins al tigarii ei ii invaluia fata intr-o lumina rosiatica. Dar, chiar si pe intuneric, ii vedeam ochii – doua smaralde arzatoare. Avea acel soi de privire patrunzatoare care te facea sa-i cedezi.” Şi am putut să simt asta cu totul,mi-am imaginat-o exact aşa descrisă şi mi s-a părut minunat că m-a făcut să pătrund în acest uragan de sentimente doar în câteva rânduri şi apoi m-a împins de la spate să termin de citit chiar atunci când era 3 dimineaţa şi îmi şopteam „trebuie să mă opresc” în timp ce dădeam pagina.

Prima carte pe care am citit-o scrisă de John Green a lăsat o amprentă frumoasă asupra mea căci m-am putut regăsi puţin câte puţin în personajul Alaskăi. Chiar dacă Miles Halter este un băiat ciudat căruia îi plac citatele mai morbide,aşa cum le-aş cataloga eu,Alaska nu este cu nimic mai prejos decât el. Este o poveste de adolescenţi îndrăgostiţi care-şi caută calea,o poveste cât se poate de tristă cu un final chiar tragic,dacă îmi puteţi permite să-l numesc aşa. Este povestea unei vieţi,cu toate momentele frumoase şi cele mai puţin frumoase,cu bucurii şi tristeţi. Mi-a plăcut că a susţinut un fir realist şi că nu am întâlnit fantasticul tipic. Dacă eşti cititor de mult timp pe blogul meu (hit LIKE) înseamnă că şti deja că nu sunt pasionată de creaturi sau vampiri deloc,prefer să rămân la romanele palpabile. Dacă eşti şi tu la fel ca mine (comentează ROMANE REALISTE ) înseamnă că trebuie neapărat să citeşti ceea ce John Green a creat aici!

“Dacă oamenii ar fi fost ploaie, eu aş fi fost o burniţă şi ea ar fi fost un uragan.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

Publicitate