De ce iubesc romanele dramatice?

Această întrebare mi-a fost pusă foarte des,poate nu mereu sub această formă,dar de fiecare dată cu același înțeles,iar astăzi m-am decis să elucidez misterul.
Am fost întrebată „De ce nu citești cărți fantastice cum o fac aproape toți adolescenții de vârsta ta?” ,iar răspunsul meu a venit imediat. Deoarece nu mă atrag atât de mult. Am capacitatea de a-mi imagina toate lucrurile fantastice care se petrec în roman,dar firul nu mă prinde atât de strâns încât să îmi doresc să continui să citesc până termin romanul respectiv. Rareori se întâmplă să îmi placă ceva cu adevărat fantastic.
Am mai fost întrebată de profesorii mei cel mai mult „De ce nu citești romane de dragoste la fel ca fetele de vârsta ta?” Bineînțeles că răspunsul meu a venit imediat: Nu pot citi asemenea romane clicheice. Mult prea siropoase pentru gustul meu. Asemenea iubiri nu există. Asemenea bărbați nu vor exista niciodată. Tot ceea ce fac aceste romane este să trimită fete inocente direct spre dezamăgire ceea ce nu mi se pare okay. Îmi place să îmi setez gusturile romanelor undeva cât mai apropiat de realitate ci nu de exagerări legate de mari iubiri între ființe umane și vampiri,chiar dacă din când în când mai citesc câte ceva cu ușoare tente fantastice.
Și nu în ultimul rând,am fost întrebată poate cel mai des dintre toate „De ce nu citești ceva mai vesel? În fiecare carte citită de tine moare cineva.” Ei bine,aici am stat puțin pe gânduri,dar în final am reușit să dau cel mai bun răspuns,zic eu. Viața în sine nu este întotdeauna fericită. Cei dragi vor muri,tu vei muri,toți o vom face. Lucruri rele se întâmplă mereu,lucruri ce mi s-ar putea întâmpla mie când mă duc acasă de la școală sau copilului tău care este cu doi pași în spatele meu. Viața este dură,aceasta este realitatea. Și mie nu îmi plac poveștile pompoase. Bănuiesc că în acest caz nu sunt deloc ca restul.
Sper că te-am ajutat să înțelegi ce cred eu legat de aceste cărți și sper că ți-a făcut plăcere să compari părerile mele cu ale tale în timp ce ai citit asta.
Rămâi zâmbitor!
Pe data viitoare!