De 19 ori Katherine

image

Abia am primit-o! 😍 Cine vrea recenzia?? 📚📖💋

Reclame

De ce iubesc romanele dramatice?

Această întrebare mi-a fost pusă foarte des,poate nu mereu sub această formă,dar de fiecare dată cu același înțeles,iar astăzi m-am decis să elucidez misterul.
Am fost întrebată „De ce nu citești cărți fantastice cum o fac aproape toți adolescenții de vârsta ta?” ,iar răspunsul meu a venit imediat. Deoarece nu mă atrag atât de mult. Am capacitatea de a-mi imagina toate lucrurile fantastice care se petrec în roman,dar firul nu mă prinde atât de strâns încât să îmi doresc să continui să citesc până termin romanul respectiv. Rareori se întâmplă să îmi placă ceva cu adevărat fantastic.
Am mai fost întrebată de profesorii mei cel mai mult „De ce nu citești romane de dragoste la fel ca fetele de vârsta ta?” Bineînțeles că răspunsul meu a venit imediat: Nu pot citi asemenea romane clicheice. Mult prea siropoase pentru gustul meu. Asemenea iubiri nu există. Asemenea bărbați nu vor exista niciodată. Tot ceea ce fac aceste romane este să trimită fete inocente direct spre dezamăgire ceea ce nu mi se pare okay. Îmi place să îmi setez gusturile romanelor undeva cât mai apropiat de realitate ci nu de exagerări legate de mari iubiri între ființe umane și vampiri,chiar dacă din când în când mai citesc câte ceva cu ușoare tente fantastice.
Și nu în ultimul rând,am fost întrebată poate cel mai des dintre toate „De ce nu citești ceva mai vesel? În fiecare carte citită de tine moare cineva.” Ei bine,aici am stat puțin pe gânduri,dar în final am reușit să dau cel mai bun răspuns,zic eu. Viața în sine nu este întotdeauna fericită. Cei dragi vor muri,tu vei muri,toți o vom face. Lucruri rele se întâmplă mereu,lucruri ce mi s-ar putea întâmpla mie când mă duc acasă de la școală sau copilului tău care este cu doi pași în spatele meu. Viața este dură,aceasta este realitatea. Și mie nu îmi plac poveștile pompoase. Bănuiesc că în acest caz nu sunt deloc ca restul.
Sper că te-am ajutat să înțelegi ce cred eu legat de aceste cărți și sper că ți-a făcut plăcere să compari părerile mele cu ale tale în timp ce ai citit asta.
Rămâi zâmbitor!
Pe data viitoare!

Ce am învăţat din cărţi? PART #2

Hei,lume!

Astăzi este marţi şi pentru cei care nu ştiau deja,în fiecare zi de marţi postez ce am învăţat din cărţi! Aşa că oricine are sugestii referitor la ce vrea să „citească” marţea viitoare poate să-mi spune în secţiunea pentru comentarii şi voi face tot posibilul să scriu ce am înăţat din acea carte doar dacă a fost citită de mine,bineînţeles.

uratiiAstăzi am ales să vorbesc despre „Urâţii” de Scott Westerfeld.  Dacă eşti de ceva timp pe blogul meu,probabil că ai citit deja recenzia cu tente uşor negative pe care i-am făcut-o acestei cărţi,iar dacă nu şti despre ce vorbesc ar trebui să mergi aici pentru a citi recenzia ,iar apoi întoarce-te.

Te-ai întors? Okay,perfect. Chiar dacă acest roman nu m-a atrans în acel fel de „vino-ncoa” asta nu înseamnă că a avut numai părţi rele. De necrezut (sau nu) este faptul că nu m-a învăţat mai nimic personajul principal pe cât m-a învăţat personajul secundar Shay. Încă de la începutul romanului când Tally a cunoscut-o pe mai sus menţionata Shay mi-am putut da seama că ceva era neînregulă cu ea. Era pur şi simplu personajul acela care îmi dădea un aer de o să faci tu ceva de întorci tot romanul cu susul în jos. Şi cum intuiţia mea de devoratoare de romane nu s-a înşelat niciodată până acum,iată că nici de această dată nu s-a lăsat mai prejos şi a avut perfectă dreptate. Îmi amintesc că la un moment dat erau amândouă în faţa unui computer,iar Tally încerca să-şi modifice chipul în Photoshop ca să aibă o imagine cât de cât apropiată de chipul ei după ce va fi suferit intervenţia chirurgicală,iar Shay nu voia să îşi modifice deloc chipul deoarece ea credea că este perfectă exact aşa cum este şi nu voia deloc să se supună intervenţiei chirurgicale. (Ştiţi că aş scoate un citat,dar îmi este prea lene să caut în toată cartea acum.)

Pe scurt,ceea ce am învăţat de la Shay este că să fii diferit de restul nu este nicidecum o greşeală. Nimeni nu este urât,societatea este cu standardele ei tembele. Judecăm oamenii după chipul lor,dar noi nu vrem să fim judecaţi. Dăm vina pe societate,dar noi suntem societatea.

Dacă toată lumea ar fi oarbă,câţi oameni ai mai impresiona?

Important nu este cum arătăm,cu ce ne îmbrăcăm sau cât machiaj purtăm. Important este cine suntem şi ce avem în suflet.Am întâlnit odată o fată care arăta ca cea mai mare piţipoancă fiţoasă şi credeam că nu am să o suport niciodată. Dar am avut şansa să o cunosc mai bine şi s-a dovedit că sub acel machiaj şi haine scumpe se ascundea doar o fetiţă căreia îi era dor de mama ei,plecată fiind la muncă peste hotare. Ea punea tot acel machiaj pe faţă ca să nu i se vadă ochii umflaţi de plâns. Şi purta acele haine pentru că i le trimitea mama ei şi aşa o simţea mai aproape. Şi avea atâtea fiţe doar în aparenţă pentru că în esenţă ea doar încerca să îndepărteze pe toată lumea pentru a nu-i vedea tristeţea. Stai liniştit,acum e afară din ţară,alături de mama ei,nu mai e tristă. Morala:

Tu ştiai că dacă judeci o carte după copertă s-ar putea să ratezi o poveste grozavă?

Nu rata postarea de marţea trecută când am învăţat din „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak

 Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie Căutând-o pe Alaska-John Green

14936331-256-k567340Titlu: Căutând-o pe Alaska

Autor: John Green

Editura: Trei

Nr de pagini:288

Unde o găseşti: Librăria Libris

În cele din urmă ,am reuşit şi eu să termin „Căutând-o pe Alaska” de John Green. Mărturisesc că nu am mai citit nimic scris de acest autor,deşi după ce am citit „Căutândo pe Alaska” m-a făcut să vreau toată colecţia romanelor sale celebre,inclusiv „Sub aceeaşi stea” pe care nu am avut şansa să o citesc încă şi nici nu am vrut să mă uit la film pentru a nu strica surpriza.

ÎNAINTE: Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“.

Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“

DUPĂ: Nimic nu va mai fi la fel…

Sinceră să fiu,am fost captivată de personajul Alaska Young încă de când am citit primele rânduri despre ea. “Iar acum cred ca e momentul prielnic sa spun ca era frumoasa. In intunericul de langa mine, Alaska mirosea a sudoare si a raze de soare si a vanilie, iar in acea noapte luminata de o luna firava vedeam doar silueta ei, exceptie facand momentele in care fuma, cand tutunul aprins al tigarii ei ii invaluia fata intr-o lumina rosiatica. Dar, chiar si pe intuneric, ii vedeam ochii – doua smaralde arzatoare. Avea acel soi de privire patrunzatoare care te facea sa-i cedezi.” Şi am putut să simt asta cu totul,mi-am imaginat-o exact aşa descrisă şi mi s-a părut minunat că m-a făcut să pătrund în acest uragan de sentimente doar în câteva rânduri şi apoi m-a împins de la spate să termin de citit chiar atunci când era 3 dimineaţa şi îmi şopteam „trebuie să mă opresc” în timp ce dădeam pagina.

Prima carte pe care am citit-o scrisă de John Green a lăsat o amprentă frumoasă asupra mea căci m-am putut regăsi puţin câte puţin în personajul Alaskăi. Chiar dacă Miles Halter este un băiat ciudat căruia îi plac citatele mai morbide,aşa cum le-aş cataloga eu,Alaska nu este cu nimic mai prejos decât el. Este o poveste de adolescenţi îndrăgostiţi care-şi caută calea,o poveste cât se poate de tristă cu un final chiar tragic,dacă îmi puteţi permite să-l numesc aşa. Este povestea unei vieţi,cu toate momentele frumoase şi cele mai puţin frumoase,cu bucurii şi tristeţi. Mi-a plăcut că a susţinut un fir realist şi că nu am întâlnit fantasticul tipic. Dacă eşti cititor de mult timp pe blogul meu (hit LIKE) înseamnă că şti deja că nu sunt pasionată de creaturi sau vampiri deloc,prefer să rămân la romanele palpabile. Dacă eşti şi tu la fel ca mine (comentează ROMANE REALISTE ) înseamnă că trebuie neapărat să citeşti ceea ce John Green a creat aici!

“Dacă oamenii ar fi fost ploaie, eu aş fi fost o burniţă şi ea ar fi fost un uragan.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie „Jurnalele lui Carrie” de Candace Bushnell

descărcare (15)Titlu:Jurnalele lui Carrie

Autor:Candace Bushnell

Nr. de pagini:348

Editura:Polirom

Colecţia:Chic

Autoarea bestsellerului Sex and the city mărturiseşte că a fost atât de des întrebată de-a lungul anilor cum a făcut Carrie Bradshaw primii paşi în cariera sa încât a simţit nevoia să scrie o carte despre asta,aşa că a făcut-o. 

„E o fată care evoluează,care vrea mai mult şi care simte nevoia să-şi găsească singură drumul în lume. Mi-am dorit întotdeauna să scriu o poveste a maturizării ,care să aibă drept personaj o tînără care vrea cu orice chip să trăiască la New York. Şi cine altcineva ar fi mai potrivit să se îmbarce într-o asemenea călătorie decît Carrie Bradshaw?”

Într-adevăr personajul Carrie Bradshaw este în acest roman o adolescentă ce cu paşi uşori ajunge la New York pentru a-şi împlini visul în marele oraş. Toată acţiunea se învârte în jurul ei şi în jurul capacităţii ei persuasive de a nu se da înlături de la nimic pentru a ajunge exact acolo unde îţi propune,iar cu puţin ajutor reuşeşte să îşi atingă scopurile în fel şi fel de moduri,prin fel şi fel de mijloace la care eu nu m-aş fi gândit vreodată.

Cel mai mult mi-a plăcut la acest roman faptul că este motivaţional,lăsând la o parte faptul că la început pare a fi povestea tipică a unei fete de liceu cu vise mari şi resurse mici. Acest roman m-a motivat pe mine să îmi deschid acest blog şi uşor uşor am observat şi roadele muncii mele. Fiecare view al vostru este pentru mine cea mai mare bucurie şi fiecare comentariu frumos din partea străinilor sau cunoscuţilor îmi face automat ziua mai frumoasă! Acest roman merită citit deoarece cred că poate face pe oricine să se ridice din pat şi să-şi urmeze visul aşa cum m-a făcut pe mine să-mi urmez visul şi acum îl văd cum se îndeplineşte încetul cu încetul!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Ce am învăţat din cărţi? PART #1

Hei,oameni frumoşi ai internetului!

Am o idee nouă pentru voi! Ce aţi zice dacă aş face în fiecare marţi o postare de acest gen care să cuprindă un citat dintr-o carte recenzată de mine de curând şi ceva ce m-a învăţat pe mine acea carte? Apoi putem discuta părerile noastre în secţiunea pentru comentarii! Asigură-te că apeşi butonul LIKE acestei postări căci astfel voi şti dacă eşti de acord cu această idee!

So let’s get started,folks!

descărcare (2)„Hoţul de cărţi” de Markus Zusak

Dacă ai fost destul de mult pe blogul meu,probabil şti deja că acesta este romanul meu de sufelt! Am pus bani deoparte uşor uşor şi am reuşit să mi-l cumpăr în această vară ,iar după ce l-am citit,m-am asigurat că cititorii mei vor avea parte de cea mai bună recenzie (click aici) pentru că merită!

Ce am învăţat din această carte??

M-a făcut să mă gândesc la acel proverb „Nu poţi să şti când vei vedea pe cineva pentru ultima oară.” şi m-a făcut să mă gândesc la Liesel şi la cum a pierdut toţi oamenii dragi,unul câte unul. De parcă ar fi o povară ce atârnă deasupra capului ei şi nu o lasă să fie fericită în viaţă. Am învăţat că oricât de mult iubeşti pe cineva,s-ar putea să nu mai rămână lângă tine pentru mult timp şi am învăţat că asta e okay. Pentru că poţi să treci peste,toate durerile par mari la început,dar trebuie să îi dai timpului timp şi totul va fi bine,cel puţin în final. Asta este cea mai importantă lecţie învăţată de mine: Să nu crezi niciodată că lumea se va opri în loc pentru durerea ta. Te înşeli,nu o va face. Strânge pumnii,scânceşte din dinţi şi mereu să ai încredere că o să supravieţuieşti.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Bookaholic TAG!

Am văzut că acest TAG nu prea merge chiar aşa de mult printre blogurile de carte,aşa că am decis să îl fac şi eu pentru a da startul unei serii noi de TAG-uri!

Am să le dau TAG-ul mai departe tuturor celor ce comentează la această postare, Ioanei ,Angelei , Andreei şi Georgianei! Spor la „tăguit„!

1. Te consideri un dependent de cărţi (bookaholic)?

Bineînţeles! Oricâte cărţi necitite aş avea,tot mai comand altele!

2. Din ce librărie nu poţi pleca fără să cumperi măcar o singură carte?

Nu prea am librării în oraşul meu,dar de fiecare dată când accesez Librăria Libris,trebuie să comand ceva,orice.

3. Unde găseşti cele mai bune reduceri?

Libris all the wayyyy!

4. Pentru ce autor eşti gata să cheltui mulţi bani?

J.K.Rowling,favorita mea din toate timpurile!

5. Ai o carte de care te simţi atât de atras încât biblioteca ta ar fi incompletă fără ea?

Desigur! Am multe asemenea cărţi. Dar favorita mea este Hoţul de cărţi de Markus Zusak (recenzia aici). SImt că îmi completează perfect biblioteca!

6. Un gen de roman care simţi că nu va fi niciodată demodat?

Romanele de dragoste. Simt că mereu vor exista femei care vor să citească siropoşenii.

7.Un roman care nu a avut atât de mult succes pe cât ai fi vrut tu să aibă?

Mhm,uite una grea. Aş zice că romanele lui Cecily Von Ziegesar intitulate Gossip Girl. Simt că serialul a avut mai multă faimă decât romanele.

8. Calsifică-ţi stilul preferat al romanelor.

Ei bine,ador romanele psihologice,dar care au şi o acţiune bine definită. Mă refer la cele gen „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak,trebuie să gândeşti puţin,nu îţi este totul servit pe tavă!