📖☁⭐Recenzie „Sub aceeaşi stea” de John Green⭐☁📖

Titlu: Sub aceeaşi stea

Autor:John Green

Nr pagini: 312

An aparitie: 2013

Editura: TREI

După cum am menţionat într-o postare anterioară (vezi aici) am primit „Sub aceeaşi stea” de John Green de la o prietenă virtuală foarte bună aşa că am decis să îi fac recenzia drept mulţumire pentru bunătatea de care a dat dovadă faţă de mine! (Shut out to you, Iulia, if you are reading this!)

Am citit-o după cum am promis că o voi face şi nu mi s-a părut atât de bună pe cât se spune. Am văzut şi filmul, pot sa menţionez că romanul este mai bun decât ecranizarea, dar nu este o poveste de dragoste excelentă, ci mai degrabă una clişeică. Sunt sigură că deja ştiţi cu toţii care este subiectul principal al romanului „Sub aceeaşi stea„, dar de dragul recenziei o sa scriu foarte puţin din el:

Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost „în fază terminală”.Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

Per total,mi-a plăcut „Sub aceeaşi stea” de John Green şi felul în care a fost scrisă,dar nu a fost o poveste atât de spectaculoasă precum spune toată lumea că este. Dacă îmi urmăreşti blogul de mult timp, ar trebui să ştii deja că eu nu mă dau în vânt după poveştile de dragoste siropoase sau după băieţi-perfecţi-care-sunt-doar-în-cărţi aşa că nu m-am aşteptat să îmi placă prea mult ci doar am vrut să o citesc pentru a-mi demonstra mie că am avut dreptate şi că este mult prea tare mediatizată.

Înţeleg că prinde la publicul feminin, aproape orice femeie ar dori să aibă un iubit/soţ la fel ca Augustus Waters, nu bolnav de cancer ci atent şi iubitor, dar în realitate asta nu se va întâmpla mai niciodată. Şi chiar dacă se va întâmpla să găseşti un asemenea bărbat, te vei plictisi de el mai repede decât de ora de matematică din liceu.

Recent am recenzat „De 19 ori Katherine” şi „Căutând-o pe Alaska” de acelaşi autor (click pe titluri pentru recenzii) şi sincer mi s-au părut amândouă mult mai reuşite decât „Sub aceeaşi stea.” Curând voi recenza şi „Oraşe de hârtie” de John Green, până atunci, marţi am postat săptămânalul „Ce am învăţat din cărţi” care este despre „Sub aceeaşi stea.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!