Recenzie „Insurgent” de Veronica Roth

descărcareTitlu: Insurgent

Autor: Veronica Roth

An apariţie: 2012

Editura: Leda

Nr de pagini: 448

Ghicitoare logică: într-o luptă între două părţi perfect egale, cum poate una să câştige?

Răspunsul: Una nu poate.

După cum mulţi dintre voi probabil că ştiu deja, „Insurgent” este a doua parte a seriei de succes „Divergent” de Veronica Roth (click pe titlu pentru recenzia primei părţi). În recenzia primei părţi a triologiei am explicat care a fost motivul achiziţionării volumului şi ce m-a făcut să vreau să îl citesc şi pe următorul, respectiv şi volumul 3. Nu vreau să spun aşa de curând părerea mea despre „Insurgent„, întrucât vreau să ştiţi despre ce este vorba mai întâi.

O alegere devine un sacrificiu

Un sacrificiu devine o pierdere

O pierdere devine o povară

O povară devine o bătăie

O singură alegere te poate distruge

 

O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…

Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte  şi pe ea insăşi, în timp ce caută răspunsuri la întrebari sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.

Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.

Dacă mi-a plăcut „Insurgent” de Veronica Roth, te întrebi? Doamne, cât l-am iubit! Pentru cei care nu ştiu, eu port ochelari de vedere şi într-o zi pe când citeam la şcoală „Insurgent” şi când îmi era lumea mai dragă şi eram captivată, ochelarii mei pur şi simplu au plesnit. Aşa este, din senin. I-am dus la garanţie imediat după ore şi mi s-a zis că nu mai au rame la fel ca ale mele pe stoc, dar că or să dea comandă să vină săptămâna viitoare. Eram şi chioară şi nici nu puteam citi „Insurgent„, dar am iubit-o atât de mult încât am început să o citesc la ora 7 în acea seară, cu ochelarii mei vechi care nu prea făceau mare diferenţă faţă de cum văd fără ochelari, şi m-am chinuit şi am terminat-o la 3 de dimineaţă pentru că nu mă puteam opri. (Citisem abia 100 de pagini la şcoală) După ce am terminat-o, am fost lăsată într-o atât de mare ceaţă încât spuneam tuturor că trebuie neapărat să citesc volumul 3,  „Experiment”, cât mai repede cu putinţă! Dacă aş fi avut romanul în seara aceea, cu siguranţă îl începeam până „adormeam la datorie„.

Atât de tare am fost dedicată romanului „Insurgent” de Veronica Roth. Am scos, în total, 19 citate, iar din „Divergent” doar 2 (voi face o postare cu citatele curând). Mi-a plăcut la nebunie! Cu tot ceea ce a avut de oferit! Nu m-am plictisit în nici o secundă! Nu am mai simţit oboseală, somn, foame, sete, absolut nimic! Stăteam şi citeam ca o disperată după lectură ce sunt. Să nu mai zic că după ce am terminat-o am avut vreo 2 zile în care nu ştiam ce să fac cu viaţa mea pentru că terminasem un roman atât de bun şi simţeam că îl trădez dacă citesc altceva. Plus că totul mi se părea incomparabil cu el (Apasă like dacă te-ai simţit vreodată aşa şi comenteză ce carte te-a făcut să o faci). Exact la fel m-am simţit doar după ce am citit „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak (click pe titlu pentru recenzie) deci poţi vedea că mai nimic nu mă impresionează atât de tare încât să iau 2 zile pauză de la cea mai arzătoare pasiune a mea.

Foarte multe lucruri se schimbă, Tris devine o neînfricată totală -exact aşa cum am anicipat- dar nu o face să devină mai bună. Nu îmi plăcea de noua Tris, era ciudată, nu am crezut vreodată că îmi va lipsi băţoasa Beatrice, dar mi-a lipsit mult. Dar simt că dacă nu ar fi fost aşa, dacă nu s-ar fi schimbat, nu ar mai fi avut acelaşi farmec conturarea acţiunii. Multe lucruri nu s-ar mai fi întâmplat deloc şi deznodământul ar fi fost altul. Toate ca toate, poate că a fost tot răul înspre bine. Rămâne de văzut.

-Dacă te mai pui vreodată, fără niciun motiv, în pericol, tu n-ai să fii nimic altceva decât o Neînfricată ahitată după adrenalină, în căutarea unei doze, iar eu n-o să te mai ajut!

Scuipă cuvintele cu amărăciune.

-Eu o iubesc pe Tris Divergenta, care ia decizii fără să ţină cont de loialitatea faţă de facţiune, şi care nu e niciun arhetip facţionar. Dar Tris care încearcă din răsputeri să se distrugă… pe aceasta nu o pot iubi.

Totul a fost scris atât de frumos, mi s-a părut că sunt acolo în focul acţiunii, am rămas surprinsă de atâtea secrete şi dezvăluiri şi trădători de simţeam că nu pot să mai duc atâtea şocuri. Lui Tris nu i-a fost frică mai deloc, eu eram terifiată tot dând paginile. Câteodată uitam să mai respir. Un roman atât de frumos conturat! Am pornit la drum cu „Insurgent” fără să îi citesc descrierea. Nu voiam să ştiu ce se întâmplă, voiam să văd unde mă duce. A fost o călătorie magnifică! Sper din toată inima să se resimtă şi în volumul al treilea al triologiei pe care sper să îl primesc săptămâna viitoare. Dacă ai dubii în legătură cu „Insurgent” de Veronica Roth, deşi mă îndoiesc, să nu ai. M-a lăsat cu gura căscată! Şi finalul… de nepreţuit.

Singurul lucru pe care Neînfricaţii îl ştiu, iar cei din Candoare nu, este cum să lupţi chiar şi atunci când lupta pare inutilă.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

January Wrap Up

Am ales să fac această postare în fiecare lună în locul „favoritelor” lunii deoarece cred cu tărie că însumează mai bine ce am făcut luna aceasta pe blog. Aşa că, fără alte adăugări, haideţi să „împachetăm” cărţile din luna ianuarie pentru a le face loc celor ce or să vină în luna februarie!

¤Recenzii:

10965610_763238167092291_898133912_n

Gossip Girl, Un trio infernal- Cecily Von Ziegesar

Enigma Otiliei- George Călinescu

Eve, vol I- Anna Carey

Divergent- Veronica Roth

Jocurile foamei- Suzzane Collins

Portretul lui Dorian Grey- Oscar Wilde

Femeia în alb- Wilkie Collins

Nu plânge sub clar de lună- Heather Davis

Insurgent- Veronica Roth (recenzia o voi posta mâine)

¤Adăugări (cărţile pe care le-am citit, dar nu le-am recenzat):

10958756_763238183758956_1599923763_nFight Club- Chuck Palahniuk

Uneori sub clar de lună- Heather Davis

Adulter- Paulo Coelho (am simţit nevoia să o citesc din nou)

Eve, vol II- Anna Carey

Altfel de îngeri, vol I- Lily St. Crow

Băiatul cu pijamale în dungi- John Boyne (trebuia să-l recitesc, trebuia..)

Noua şi scurta viaţă a lui Bree Tanner- Stephanie Meyer

¤Cumpărate/Primite

10955935_763238197092288_144921426_nNu am de gând să le înşir pe toate aici (după cum vedeţi au fost foarte multe), dar am postări separate de Book Haul aici, aici şi aici.

¤Ce am învăţat din cărţi?

10944249_763241517091956_390893061_nPartea 9: Micuţele Mincinoase, vol I- Sarah Shepard

Partea 10: Gossip Girl, Un trio infernal- Cecily Von Ziegesar

Partea 11: Eve, vol I- Anna Carey

Partea 12: Delrimium- Lauren Oliver

¤TBR(To be read- adică ce voi citi):

10967950_763238137092294_1779081330_nExperiment- Veronica Roth

Num3re- Rachel Ward

Atracţia- Sylvia Day

Moartea lui Bunny Munro- Nick Cave

Micuţele Mincinoase, vol III, Perfect- Sarah Shepard

Micuţele Mincinoase, vol IV, Impecabil- Sarah Shepard

Altfel de îngeri, vol II, Trădări- Lily St. Crow

Altfel de îngeri, vol III, Gelozie- Lily St. Crow

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Book haul (ceva mai mic)

Da, bine, chiar am o problemă. Dar toate au fost 10 lei bine? Nu mă judeca! Ştiu că am zis că mă voi opri, ce e neînregulă cu mine? Probabil că nu ar fi trebuit să intru în librăria aceea… dar cum să mă abţin? Mi-ar fi fost imposibil. Şi cum să nu le fi cumpărat atunci când doamna de la librărie mi-a zis că a primit cărţile în dimineaţa asta şi deja acestea erau ultimele? Destinul. Aşa că ia-tă-mă din nou, cu noi achiziţii.

10934607_762538803828894_207462981_n

E dor o triologie, nu? Adică nu e chiar atât de mult. Nu face nici un rău un maraton în plus.. Cred.

10933168_762540943828680_770155258_n

Dispariţia- Tess Gerristen

(Semne de carte suuuuper! În curând voi posta colecţia mea de semne de carte.)

10899624_762540913828683_123557750_n

Dublura- Tess Gerritsen

10944687_762540900495351_1978543198_n

Ucenicul- Tess Gerritsen

Oh, şi apropo, nu uita că e reducere de 50% pe Libris până mâine. (click aici)

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Just another book haul

Ştiu.. am spus că nu mai cumpăr cărţi. Şi este evident că am cumpărat. Am fost rea. Da, acm tot cumpărat.. Mi-am mărit TBR-ul cam rău. Da, ştiu că am promis. Era Happy Day pe Libris, cum era să refuz?

Bună, sunt Andreea, şi sunt dependentă de lectură.

10947511_762119880537453_1102971715_n

Nu am cumpărat chiar atât de multe cărţi, dar tocmai adineauri am intrat pe Libris şi s-a întâmplat să văd reduceri de 50% (click aici) şi o să mă avânt pe site imediat ce termin această postare. Nu mă judeca, ok?

10943140_762119983870776_346934596_n

Moartea lui Bunny Munro- Nick Cave

10877928_762119890537452_1391992868_n

Lasă-mă să intru- John Ajvide Lindqvist

10947580_762119937204114_577821616_n

Insurgent- Veronica Roth

(la jumătate de preţ, cum aş fi putu să nu-l iau?)

10947681_762119960537445_821489904_n

Altfel de îngeri, vol I- Lily St. Crowd

(Da, l-am ridicat de la poştă în final şi acum pot să fac maraton!)

10943896_762119900537451_495526334_n

Micuţele mincinoase, vol IV. Incredibil- Sarah Shepard

(Maratoon!)

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Ce am învăţat din cărţi? PART #12 „Delirium” de Lauren Oliver

După cum mulţi dintre voi probabil că ştiu deja, vorbesc despre cei care îmi urmăresc blogul de ceva timp, în fiecare marţi vorbesc, aici pe blog, despre ce am învăţat eu din cărţi. Mă uitam mai devreme prin agenda mea cu postări şi am realizat că am iubit din suflet romanul „Delirium” de Lauren Oliver (click pe titlu pentru recenzie), dar că niciodată nu am susţinut sus şi tare ce am învăţat din el, iar asta este pur şi simplu trist. Aşa că astăzi, venind direct din centrul inimii mele, vreau să vorbesc puţin despre „Delirium” şi să sperăm că majoritatea dintre cei ce citesc acum postarea aceasta -sau o vor citi cândva- să fie convinşi să cumpere cartea sau să o împrumute de la un prieten, să îşi pună mâinile pe ea pentru a o citi.

descărcare (16)Dacă ai citit recenzia deja, şti că în lumea Lenei, iubirea este ceva interzis. Toată lumea este „vindecată” prin intermediul unei intervenţii chirugicale la vârsta de 18 ani şi îi este ales un anumit partener de viaţă şi îi este impus un anumit număr de copii. Ei bine, eu sunt acum în acea perioadă frumoasă a vieţii în care iubesc cu toată inima şi sincer mi-a fost destul de greu să-mi imaginez o lume în care toată lumea este privată de cel mai frumos sentiment existent. Adică eu înţeleg că iubirea aduce greutăţile ei şi suferinţe deopotrivă, dar cum am mai fi fericiţi dacă nu am fost trişti niciodată? (aşa cum spunea prietena Lenei în roman). Mi se pare cu totul necinstit.

Eu simt că dacă ar fi totul lapte şi miere la fiecare pas, viaţa şi-ar pierde sensul. Sau cel puţin, asta am învăţat din „Delirium” de Lauren Oliver(click pe titlu pentru a cumpăra romanul la reducere). Cred că cea mai importantă lecţie a fost să apreciez lucrurile rele care îmi ies în cale. Să le îmbrăţisez şi apoi să trec peste. Să înţeleg că o viaţă fără suferinţă ar fi, într-adevăr, o viaţă irosită. Acum stai şi gândeşte-te puţin la ce am zis. Doar imaginează-ţi cum te-ai mai bucura tu de soare, dacă nu ar mai ploua din când în când? Unde să mai pun că fără ploaie nu există curcubee? Şi ce monotonă ar fi viaţa ta dacă nu te-ai mai certa din când în când cu persoana iubită? Eu zic că împăcarea e dulce sub orice formă ar avea ea. Şi dacă nu ai fi ştiut ce gust are lămâia, ţi-ar mai fi plăcut atât de mult ciocolata?

Sunt mii şi mii de lucruri de care nu ne dăm seama, dar pe care le privim cu dor atunci când nu mai sunt. Mii şi mii de oameni cu care ne pare rău că a pierdut contactul. Avem pe piele sute şi sute de tatuaje, fie de la sărutări, fie de la palme. Purtăm cu noi sute şi sute de zâmbete în fiecare zi. Putem vedea mii şi mii de lucruri cu ajutorul a doar doi ochişori, fie ei căprui, albaştri sau verzi. Picioarele noastre au mers prin sute şi sute de locuri şi mâinile noastre au atins miliarde de lucruri şi sute de persoane.

Unele momente au fost plăcute, altele mai puţin plăcute, dar ceea ce încerc să subliniez este că valoarea momentelor plăcute stă, de fapt, în momentele neplăcute care ne fac să apreciem mai mult când ceva bun chiar se întâmplă. Nimeni nu s-ar m-ai bucura de viaţă dacă ar fi numai roz. Şi câteodată oamenii au nevoie să sufere numai pentru a simţi că încă sunt în viaţă. Pentru că, în realitate, nimic pe lumea asta nu te va aduce cu picioarele pe pământ mai repede decât o lacrimă.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde

portretul-lui-dorian-gray-top-10_1_fullsizeTitlu: Portretul lui Dorian Gray

Autor: Oscar Wilde

Nr de pagini: 246

An apariţie: 2012

Editura: Polirom

Disponibil la reducere în: Librăria Libris

Eşti o creaţie minunată. Şti mai mult decât crezi că şti, exact aşa cum şti mai puţin decât vrei să ştii.

Am văzut cam pe toate grupurile de cititori de pe facebook în care mă aflu, probabil zilnic dacă nu mă înşel, că cineva întreabă „merită să citesc Portretul lui Dorian Gray?” sau „îmi recomandaţi Portretul lui Dorian Gray? Dacă da, de ce?” ş.a.m.d. Ei bine, am ales să fac această postare tocmai pentru toate persoanele acelea nedumerite care au auzit lucruri bune, dar şi mai puţin bune despre „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde.

Basil Hallward pictează într-o bună zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar că, odată cu trecerea timpului, tânărul din tablou îmbătrâneşte, pe când modelul lui, Dorian, rămâne neschimbat. Fiecare faptă, fiecare an trecut lasă pe chipul pictat încă un semn, fără ca acest amănunt să fie cunoscut de ceilalţi; doar creatorul lui, Basil Hallward, ştie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Şi de aici, nimic nu va mai avea să meargă bine pentru tânărul Dorian.

Ei bine, este unul dntre rarele cazuri în care pot să afirm că mi-a plăcut ceva mai mult ecranizarea decât romanul propriu-zis. Poate că asta sunt doar eu şi ştiu că este perspectiva unei singure persoane, dar pur şi simplu aşa am simţit eu. Nu este nimic neînregulă cu romanul înafara faptului că este puţin lipsit de acţiune şi de asemenea parcă puţin cam pompos pentru gustul meu. În alte privinţe nu aş avea nimic de comentat asupra felului în care este scris.

Pe de altă parte, povestea m-a intrigat foarte mult şi am terminat cartea într-o singură zi (pentru că sunt o dependentă de literatură desăvârşită şi nu mă pot abţine). La început a părut puţin cam plictisitoare, dar pe măsură ce firul se desfăşura am decis să îi dau o şansă şi într-adevăr a devenit din ce în ce mai captivantă până în punctul final în care nu îţi zic ce s-a întâmplat cu tânărul Dorian, dar ce pot să îţi mărturisesc este că mi-a tăiat respiraţia.

Toate ca toate, romanul mi s-a părut unul foarte bun, dacă mai avea şi puţintel mai multă acţiune parcă ar fi fost excepţional! Dar pentru cineva care caută ceva care necesită puţină imaginaţie şi puţin mai multă gândire, să citească „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde sunt sigură că ar fi cel mai bun lucru pentru a-i satisface plăcerea adevărată a lecturii propriu-zise.

„Iubirea?”

„O iluzie.”

„Religia?”

„Substitutul modern pentru Credinţă.”

„Eşti sceptic.”

„Niciodată! Scepticismul este începutul Încrederii.”

„Ce eşti tu?”

„A defini înseamnă a limita.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie „Jocurile foamei” de Suzzane Collins

jocurile-foamei1Titlu: Jocurile foamei

Autor: Suzzane Collins

Editura: Nemira

Nr de pagini:312

Anul apariţiei:2013

Disponibilă la reducere în: Librăria Libris

Fie ca şansele să fie întotdeauna în favoarea voastră.

Cred că am terminat de citit „Jocurile foamei” de Suzzane Collins cam acum două săptămâni. Dacă văzusem filmul înainte? Da. De fapt, de aceea m-am hotărât să iau cartea. Aşa cum mi s-a întâmplat şi în cazul Divergent de Veronica Roth (click pe titlu pentru recezie), iubitul meu a jucat un rol important în achiziţionarea acestei cărţi. Ca de obicei, ne-am uitat împreună la film şi amândurora ni s-a părut o porcărie. Şi bineînţeles, ca din senin, îmi spune „iubita, nu zici tu mereu că filmul e mai prost decât cartea? Poate ar trebui să o citeşti.” şi eu ii zic „păi şi dacă nu-mi place?”, iar el îmi răspunde „ei haide, de ce nu ai încerca?”. Şi câtă dreptate a avut să mă îndrume, din nou, spre o carte foarte bună!

Ai putea supravieţui în sălbăticie, de unul singur, când toţi cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineaţa următoare?

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în lupta pe viaţă şi pe moarte, televizată în direct şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi… viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?
„Pur şi simplu am citit fără să mă pot opri! […] O lectură înrobitoare.” Stephen King

Aşa cum a afirmat şi Stephen King, mai sus citat, acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie. Am citit şi citit şi tot citit până când am terminat-o. Cel mai şi cel mai mult mi-a plăcut faptul că am putut să pătrund în mintea lui Katniss în modul în care nu aş fi putut vreodată doar urmărind ecranizarea. Am văzut cât de puternică este, cât de deşteaptă este şi cât de curajoasă este, totul doar prin faptul că am citit anumite pasaje care mă trimiteau direct în cele mai întunecate colţuri ale minţii ei. Adevărul este că sunt anumite scene din carte care sunt complet tăiate de către regizori şi unele sunt chiar detalii importante.

Mi-a mai plăcut să văd uşor uşor cum povestea îndrăgostiţilor născuţi sub o stea potrivnică prinde o oarecare aură adevărată. „Sărutul îţi aduce un bol cu supă” spunea adesea Katniss. Şi mi-a mai plăcut cum la final toate se pun cap la cap şi te fac să înţelegi anumite gesturi şi replici cărora nu le-ai dat importanţă la început.

Dacă m-aş plânge de un sigur lucru acela ar fi cartea în sine. Mă refer la publicaţie. Adică este un scris atât de mic şi puricos încât chiar m-am chinuit să citesc. Şi capitolele nu sunt structurate, ci doar merg unele după altele fără să înceapă de la jumătatea unei pagini noi. Mă simt de parcă nu am putut experimenta potenţialul întreg al cărţii deoarece în majoritatea timpului m-am chinuit cu scrisul înghesuit.

Cam asta ar fi tot ce aş avea împotriva „Jocurilor foamei„, în rest povestea în sine şi personajele şi tot ce-a avut Suzzane Collins de oferit mi s-a părut fără cuvinte. Dacă aş vrea să spun ceva rău despre roman, cu siguranţă nu aş avea ce. Tot ce mai pot adăuga este că aştept cu nerăbdare să continui seria!

Aş dori să mulţumesc Librăriei Online Libris deoarece recenzia a fost realizată numai datorită ei care ,în urma colaborării, mi-a oferit “Jocurile foamei” de Suzzane Collins. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Uite un sfat: stai în viaţă.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881