Recenzie „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde

portretul-lui-dorian-gray-top-10_1_fullsizeTitlu: Portretul lui Dorian Gray

Autor: Oscar Wilde

Nr de pagini: 246

An apariţie: 2012

Editura: Polirom

Disponibil la reducere în: Librăria Libris

Eşti o creaţie minunată. Şti mai mult decât crezi că şti, exact aşa cum şti mai puţin decât vrei să ştii.

Am văzut cam pe toate grupurile de cititori de pe facebook în care mă aflu, probabil zilnic dacă nu mă înşel, că cineva întreabă „merită să citesc Portretul lui Dorian Gray?” sau „îmi recomandaţi Portretul lui Dorian Gray? Dacă da, de ce?” ş.a.m.d. Ei bine, am ales să fac această postare tocmai pentru toate persoanele acelea nedumerite care au auzit lucruri bune, dar şi mai puţin bune despre „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde.

Basil Hallward pictează într-o bună zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar că, odată cu trecerea timpului, tânărul din tablou îmbătrâneşte, pe când modelul lui, Dorian, rămâne neschimbat. Fiecare faptă, fiecare an trecut lasă pe chipul pictat încă un semn, fără ca acest amănunt să fie cunoscut de ceilalţi; doar creatorul lui, Basil Hallward, ştie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Şi de aici, nimic nu va mai avea să meargă bine pentru tânărul Dorian.

Ei bine, este unul dntre rarele cazuri în care pot să afirm că mi-a plăcut ceva mai mult ecranizarea decât romanul propriu-zis. Poate că asta sunt doar eu şi ştiu că este perspectiva unei singure persoane, dar pur şi simplu aşa am simţit eu. Nu este nimic neînregulă cu romanul înafara faptului că este puţin lipsit de acţiune şi de asemenea parcă puţin cam pompos pentru gustul meu. În alte privinţe nu aş avea nimic de comentat asupra felului în care este scris.

Pe de altă parte, povestea m-a intrigat foarte mult şi am terminat cartea într-o singură zi (pentru că sunt o dependentă de literatură desăvârşită şi nu mă pot abţine). La început a părut puţin cam plictisitoare, dar pe măsură ce firul se desfăşura am decis să îi dau o şansă şi într-adevăr a devenit din ce în ce mai captivantă până în punctul final în care nu îţi zic ce s-a întâmplat cu tânărul Dorian, dar ce pot să îţi mărturisesc este că mi-a tăiat respiraţia.

Toate ca toate, romanul mi s-a părut unul foarte bun, dacă mai avea şi puţintel mai multă acţiune parcă ar fi fost excepţional! Dar pentru cineva care caută ceva care necesită puţină imaginaţie şi puţin mai multă gândire, să citească „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde sunt sigură că ar fi cel mai bun lucru pentru a-i satisface plăcerea adevărată a lecturii propriu-zise.

„Iubirea?”

„O iluzie.”

„Religia?”

„Substitutul modern pentru Credinţă.”

„Eşti sceptic.”

„Niciodată! Scepticismul este începutul Încrederii.”

„Ce eşti tu?”

„A defini înseamnă a limita.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Anunțuri

9 gânduri despre “Recenzie „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde

  1. Pingback: January Wrap Up | Andreea Păunescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s