Recenzie Num3re de Rachel Ward

607919Titlu: Numere

Autor: Rachel Ward

Nr. de pagini:250

Editura:RAO

Disponibilă la reducere în : Librăria Libris

„Nimic nu e la voia întâmplării. N-are cum. Am tras adânc aer în piept. Deoarece destinul a vrut ca noi să ne întâlnim.”

La început nu mi-a păsat prea mult de „Numere” de Rachel Ward, abia dacă auzisem de ea, ca să fiu sinceră. Dar acum câteva săptămâni s-a ivit ocazia să fac schimb de cărţi cu cineva şi să aibă această carte drept ofertă pe care nu am vrut să o refuz.Tu crezi că mi-a plăcut? La naiba, am iubit-o! Şti că am vorbit în Insurgent  de Veronica Roth (click pe titlu pentru recenzie) despre cum după ce am citit-o am rămas inertă şi fără să fiu capabilă să citesc altceva înfară de Experiment de Veronica Roth (click pe titlu pentru recenzie) pe care nu îl deţineam la acel moment? Ei bine, s-a întâmplat şi cu Numere de Rachel Ward, la dracu!

„Atunci când vezi numerele tuturor, viaţa nu este uşoară. Jem nu a ştiut întotdeauna ce înseamnă acele numere, însă acum patru ani, moartea mamei sale în urma unei supradoze de heroină a făcut ca totul să fie mai clar. Numărul pe care Jem îl vede atunci când priveşte pe cineva în ochi nu este nimic altceva decât data morţii acelei persoane. Nu e de mirare că Jem a dus o viaţă de izolare până să îl cunoască pe Spider, un băiat cu totul haotic, dar care e dispus să lupte pentru ea. În timpul unei excursii la Londra, Jem vede moartea în ochii unor turişti, chiar în acea zi. Groaza care o cuprinde odată cu această realizare o face să fugă cât mai departe de acel loc, însă decizia pripită îi propulsează atât pe ea, cât şi pe Spider în capul listei de suspecţi ai atacului terorist ce a urmat imediat. Un thriller de debut captivant, îndrăzneţ, cu un final complet imprevizibil.”

Datorită faptului că m-a învăţat lucruri importante, lecţii de viaţă dacă le pot numi aşa, îi voi acorda rubrica de săptămâna viitoare „Ce am învăţat din cărţi?„. Mi-a plăcut foarte mult felul în care a fost scrisă, într-o alertă continuă care nu m-a lăsat să adorm până nu am terminat de citit, m-a surprins plăcut. M-a făcut să îndrăgesc personajele din ce în ce mai mult, să simt adrenalina cu fiecare pagină dată şi să mă simt în miezul acţiunii, în frig şi în ploaie şi în râu şi dormind în pădure şi ferindu-mă de poliţişti chiar dacă eu eram, de fapt, în siguranţă la mine în pat cu o ceaşcă de ceai.

Recomand „Numere” de Rachel Ward celor care au iubit seria Divergent, dar şi celor cărora le plac cărţile mindfuck. Pentru că sunt foarte multe schimbări de situaţie, foarte multe întorsături neaşteptate şi stricări ale echilibrului. Pot să zic că tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult. Dar în final, după ce am citit-o pe toată, nu vreau să continui seria deoarece mă simt de parcă nu vreau să ştiu ce se întâmplă. În mintea mea, finalul acela lăsat într-un oarecare aer de suspans este perfect pentru mine. Şi mă simt de parcă l-aş strica dacă aş continua seria. Poate mă voi răzgândi, dar acel final.. impecabil. Aplauze pentru Rachel Ward, aplauze, oameni buni!

„-Nimic nu are nici o noimă. Nici un înţeles. Te naşti, trăieşti, mori. Şi gata.

Restrânsese toată filosofia mea de viaţă în trei cuvinte.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

HUGE FEBRUARY BOOK HAUL

11007443_777146419034799_71220718_n

Măi măi.. se pare că am promis că nu mai cumpăr cărţi.. se pare că am achiziţionat 26 luna aceasta. Se pare că nu m-am ţinut de promisiune… E de rău. E de foarte rău… Dar haide să nu mai vorbim despre mine.. Să vorbim despre cărţi!

11026528_777146235701484_812926944_n

Zbor deasupra unui cuib de cuci- Ken Kessey

11026706_777146132368161_1025670536_n

Seria Maximum Ride- James Patterson

11026692_777146315701476_1062842524_n

Iubit de împrumut- Emily Giffin

11026494_777146102368164_1031441833_n

Legăminte- Ally Condie

11003974_777146279034813_2021737971_n

Starters- Lissa Price

11004010_777146172368157_759437375_n

Mănâncă, roagă-te, iubeşte- Elizabeth Gilbert

11004218_777146299034811_988714816_n

Intimidare- Penelope Douglas

11004242_777146232368151_1209832243_n

Urzeala tronurilor- George R.R. Martin

11004866_777146225701485_1032570420_n

Iubire- Kate Cotugno

11005678_777146162368158_2097171084_n

Amurg- Stephanie Meyer

(Însfârşti mi-am completat colecţia!)

11006154_777146345701473_503790487_n

Ultimul avanpost- Lavinia Călina

(aproape am terminat-o, recenzia o voi posta săptămâna viitoare)

11007451_777146152368159_1227098098_n

Fericirea începe azi- Jamie McGuire

11014701_777146209034820_29086599_n

Alegerea- Kiera Cass

11023227_777146145701493_1201516134_n

Num3re- Rachel Ward

(recenzie în curând)

11023257_777146105701497_1800849041_n

Seria Madison Avery- Kim Harrison

11023282_777146189034822_21140495_n

Oraşe de hârtie- John Green

(click aici pentru recenzie)

792733

alter.ego- Ana Mănescu

(motivul pentru care nu este în poză este că am împrumutat-o unei prietene, click aici pentru recenzie)

11004718_777155255700582_250026740_n

Seria Tunele- Gordon şi Williams

(Volumele 1 şi 4 nu au ajuns încă, dar le voi avea curând, sper.)

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recezie „Oraşe de hârtie” de John Green

855515Titlu: Oraşe de hârtie

Autor: John Green

An apariţie:2014

Nr de pagini:368

Editura: TREI

Disponibilă la reducere în: Librăria Libris

„Lui Margo i-au plăcut dintotdeauna misterele. Şi ţinând cont de ceea ce a urmat, mereu m-am gândit că a iubit atât de mult misterele, încât a devenit ea însăşi unul.”

Am vrut dintotdeauna să am propria mea colecţie a romanelor lui John Green, iar „Oraşe de hârtie” a fost probabil cartea pe care mi-am dorit-o cel mai mult. Acum că am primit-o, nu m-am putut abţine să nu o citesc imediat ce a ajuns, iar rezultatul a fost o noapte nedormită şi încă o carte citită în câteva ore. Aşa cum probabil că sunteţi deja obişnuiţi, am să pun aici şi descrierea, mai apoi o să vorbesc despre „Oraşe de hârtie” de John Green în amănunt.

Lumea se răstoarnă cu doar câteva săptămâni înainte de terminarea liceului: Margo reapare în viaţa lui Quentin. În toiul nopţii, îmbrăcată în costum de ninja, gata pentru o nouă aventură. Extravagantă, frumoasă, imprevizibilă şi independentă, Margo l-a fascinat dintotdeauna pe Quentin. Îndrăgostit iremediabil de ea, o urmează orbeşte, încântat să ia parte la planurile jucăuşe şi vindicative ale ingenioasei Margo.

Numai că fata dispare iar. De data aceasta definitiv. Margo, fata visurilor care a fost întotdeauna o enigmă, acum devine un mister. Pentru Quentin. Care nu mai găseşte nimic altceva decât indicii… lăsate de ea pentru el. De aceea, decide să le urmeze.

După cum probabil că v-aţi dat seama deja, am citit şi recenzat „Sub aceeaşi stea„, „Căutând-o pe Alaska” şi „De 19 ori Katherine(click pe titluri pentru recenzii) şi am regăsit asemănări între personaje. Margo, asemenea lui Katherine sau Alaskăi, este o fată misterioasă şi imprevizibilă, nu ai cum să ştii ce pune la cale sau la ce se gândeşte. Quentin, asemenea lui Augustus sau Colin, este băiatul deştept care se îndrăgosteşte incurabil de fata misterioasă. Per ansamblu, cred că John Green a transpus aceeaşi tipologie de personaje sub nume diferite, sub înfăţişări diferite şi în împrejurări diferite. Personajele sunt aceleaşi, întâmplările sunt cu totul altele.

„În acest nou roman al lui John Green regăsim ecouri din Căutând-o pe Alaska: o fată superbă, excentrică; un mister care trebuie rezolvat de nişte adolescenţi inteligenţi şi ciudaţi; precum şi citate elocvente (din Fire de iarbă a lui Walt Whitman, de data aceasta) minunat inserate în poveste. Green se opreşte din nou asupra conexiunii subtile dintre imaginaţie şi percepţie, lumini şi umbre, iluzie şi realitate.” – BOOKLIST  

Mi-a plăcut enorm, nu ştiu cum să mă exprim. Pe lângă faptul că a fost un mister total în care era înconjurat personajul lui Margo şi pe lângă faptul că la un moment dat începusem să înnebunesc căci părea că pe orice drum ar apuca-o Quentin, ducea într-o înfundădură şi mai mare, am râs. Cu gura până la urechi, da. Umorul lui John Green cred că s-a făcut vizibil cel mai mult şi cel mai bine în „Oraşe de hârtie„, nu am putut să-mi iau ochii de pe ea. M-a ţinut în suspans, am stat tot timpul în alertă şi mă tot întrebam „Aici e Margo? A găsit-o pe Margo? Ce s-a întâmplat cu Margo?”, iar asta a fost pentru mine elementul cheie pentru a-mi continua lectura!

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit „Oraşe de hârtie” de John Green. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie „Alter.Ego” de Ana Mănescu

792733Titlu: Alter.Ego

Autor: Ana Mănescu

Editura: Herg Benet

An apariţie: 2014

Nr de pagini:214

Disponibilă la reducere în: Librăria Libris

„Se impregnează în pielea ta, pe retină, în timpane, se ascund în atomii tăi şi se ţin cu toată forţa de tine, se agaţă ca să nu uiţi niciodată. Şi, într-adevăr, îţi vei aminti cu claritate tot ceea ce te-a schimbat: melodiile care au devenit fiori sau anotimpul care a rămas în istorie ca fiind al tău şi al lor, al oamenilor care şi-au transmutat esenţele în tine printr-o simplă atingere. Şi prin metamorfoza aceasta eşti în sfârşit un întreg şi înţelegi vibraţiile geniilor care au supus cea mai magnifică artă.”

Am citit-o acum vreo 2-3 zile şi pot să zic că nu ştiu în ce măsură o poţi înţelege pe Sonnja dacă nu eşti scriitor/oare. Eu m-am regăsit aproape în fiecare pagină a romanului numai pentru faptul că Sonnja se aseamănă foarte mult cu mine, astfel încât am reuşit cumva să mă transpun în personajul ei, am reuşit să mă văd pe mine peste un an făcând exact ce face ea. Înainte să intru prea mult în detalii, cam asta găseşti în descrierea de pe coperta din spate:

Numele meu este Sonnja. Sunt vicioasă, singură, răzvrătită şi mizerabilă.

Noi vom schimba lumea. Suntem cei care vibrează. Stârnim valuri, uragane şi cutremure, dar merită. Sau cel puţin asta am crezut toţi la început.

Printre cărţi, tripuri, flashback-uri, eşecuri, iluzii, idealuri, ţigări, vin, iarbă, un fort din cuburi de zahăr impregnate cu acid, metamorfoze, felinare care dansează, Muzica goală, fluturi, uragane, sex, dragoste, prietenie şi artă, mesajul este simplu: păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta.

Îmi amintesc foarte bine camera ei, a spus că are acolo doar lucrurile pe care le iubeşte cel mai mult pe lume. Şifonierul, patul, biblioteca cu multe cărţi şi biroul la care scrie. Aici am simţit exact conexiunea despre care începusem să vorbesc mai sus.

Întrucât am fost complet captivată de o viaţă atât de rebelă pe cât are Sonnja, am citit cartea într-o singură seară. Am iubit-o! Fiecare bucăţică din ea, fiecare cuvânt, fiecare pagină. Cred cu tărie că am avut multe de învăţat din ea. De asemenea, nu a fost una din acele cărţi fantastice pe care le citeşti doar de dragul nu-ştiu-cărui-vampir-sexy, a fost ceva mai mult, mai profund.

Recomand tuturor cu drag să o citească. Mi-a plăcut că mi-a redat speranţa în scriitori români. E frumos să mai citeşti şi ceva de-al tău, ceva ce, măcar o dată, nu a fost nevoie să aştepţi câteva luni bune numai ca să fie tradus de nu-ştiu-ce-editură. Şi de asta chiar sunt mândră! De asemenea, mă bucură faptul că, Alter. Ego de Ana Mănescu sau Soni de Andrei Ruse sau Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion (click pe titluri pentru recenzii) sunt mult mai bune decât majoritatea cărţilor publicate de autori străini! Am pe lista mea mult mai multe cărţi ale autorilor români, abia aştept să mă apuc de citit! Tu.. ce mai aştepţi?

„Mai tari decât un banc de care râzi o săptămână sau un Kent lung după mâncarea ta preferată, mai tari decât vinul ăsta sau iarba sau un orgasm, mai tari decât toate plăcerile combinate sunt doar dragostea, prietenia sau arta.

Stop cadru. Trebuie să îmi amintesc cum să respir. Şi cine sunt. Şi cine eşti. Şi cum vibram în jurul tău, când te opreai asupra mea şi doar a mea. De parcă în culmea disperării mele de atunci te-am găsit pe tine, în culmea disperării tale. Şi am început să ne vindecăm.

Iar dacă le găseşti pe toate trei într-o persoană nu mai ai scăpare, gata, ai pus-o.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit “Alter.Ego” de Ana Mănescu. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Planuri de weekend

11020918_774422605973847_1280788951_nÎn primul rând, aş dori să îmi cer teribile scuze pentru că am fost absentă atât de mult timp. Mi-aţi lipsit enorm, atât voi cât şi scrisul pe blog şi cititul. Nu am putut să fac nimic săptămâna aceasta, am fost super-bolnăvioară, dar acum mă simt un pic mai bine şi trebuie să mă revanşez. Într-o oră o să revin şi cu recenzia unei cărţi de la Editura Herg Benet, Alter.Ego de Ana Mănescu. Şi mâine cu recenzia Oraşe de hârtie de John Green.

Până una alta, am decis să vă împărtăşesc şi vouă planurile mele pentru acest weekend, întrucât nu am mai citit de duminică- să-mi fie ruşine, ştiu– şi vreau să mă apuc iarăşi de treabă!

Momentan, citesc Num3re de Rachel Ward, aşa cum puteţi vedea şi în widget-ul din bara laterală. Aceasta este „provocarea” mea pentru luna februarie (vezi pagina 2015 reading challenges).

Ce voi citi după asta? Nu m-am hotărât încă. Sper doar să dau gata toate cele 4 titluri din imaginea de sus. Ţineţi-mi pumnii!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie Experiment de Veronica Roth

856848Titlu: Experiment

Autor: Veronica Roth

Nr de pagini:480

Editura: Leda

Anul apariţiei:2014

Disponibil la reducere în: Librăria Libris

Tris şi-a păstrat incertitudinea, care a protejat-o în profida tuturor lucrurilor prin care a trecut. Ea încă abordează totul cu o întrebare în loc de un răspuns. Este ceva ce admir la ea- ceva ce, probabil, ar trebui să admir şi mai mult.

Nu ştiu cât de multe pot să zic despre Experiment de Veronica Roth fără să dau cuiva prea multe spoilere legate de Divergent şi Insurgent (click pe titluri pentru recenzii). Probabil că cel mai bine ar fi ca mai înainte de toate să vezi şi tu despre ce e vorba în ultima parte a triologiei Divergent.

Societatea împărţită pe facţiuni în care Tris Prior credea cândva a fost distrusă – spulberată de violenţă, conflicte şi trădări. Astfel că atunci când i se oferă şansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregătită. Poate că, în afara oraşului, ea şi Tobias vor putea duce o viaţă nouă, lipsită de minciuni, loialităţi puse sub semnul întrebării şi amintiri dureroase.
Însă noua realitate a lui Tris e şi mai periculoasă decât cea pe care a lăsat-o în urmă. Vechile descoperiri devin imediat de neînţeles. Adevărurile noi şi explozive schimbă inimile celor pe care ea îi iubeşte. Şi, o dată în plus, Tris trebuie să lupte pentru a înţelege complexitatea naturii umane – şi pe ea însăşi –, fiind în acelaşi timp nevoită să facă faţă unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu şi iubire.
Narat dintr-o perspectivă duală captivantă, EXPERIMENT conduce seria Divergent către un final tulburător, dezvăluind secretele lumii distopice care a captivat milioane de cititori.

Cel mai şi cel mai mult am iubit la Experiment faptul că nu am mai fost doar în mintea şi în sufletul lui Tris, dar şi în trăirile şi fricile resimţite de Tobias. Mi-a plăcut faptul că pe parcursul lecturii Divergent şi Insurgent am ajuns să o cunosc pe Tris Băţoasa şi pe Tris Divergenta şi pe Tris Neînfricata, iar in Experiment am văzut ceva nou, am văzut o Tris Sufletistă, dacă pot să îndrăznesc, chiar o Tris Suferindă. Dar mai presus de toate acestea, am văzut un Tobias îndrăgostit până peste cap de Tris şi un Tobias Trist, chiar Trădat.

În această lume există o mulţime de feluri în care poţi fi un curajos. Uneori, curajul înseamnă să-ţi dai viaţa pentru un lucru mai mare decât tine sau pentru altă persoană. Uneori, înseamnă să renunţi la tot ceea ce ai ştiut vreodată sau la toţi cei pe care i-ai iubit vreodată, pentru a realiza ceva măreţ.

Însă lucrurile nu stau mereu aşa.

Uneori nu înseamnă decât să scârşneşti din dinţi pentru a suporta durerea şi munca de zi cu zi, îndreptându-te cu paşi mărunţi către o viaţa mai bună.

De un astfel de curaj trebuie să dau dovadă acum.

Singurul lucru care l-aş avea de spus în plus este că s-a întâmplat ceva îngrozitor, mărturisesc că am plâns ca o nebună, iar după asta nu am mai văzut rostul în a continua lectura propriu-zisă. Am simţit nevoia doar să iau o pauză şi să diger totul, de parcă aşa era firesc. M-a lovit foarte tare acel eveniment şi pentru câteva clipe am uitat cum să respir. Chestia este că mi-am pierdut scopul de a duce triologia la final şi pentru asta mi-a părut tare rău. Am continuat să citesc totuşi, cu tragere de inimă, dar am continuat şi am terminat de citit Experiment de Veronica Roth, mai apoi am zâmbit şi m-am bucurat că, totuşi , am dus totul la final.

Mi-ar fi plăcut să fi făcut recenzia aceasta ceva mai lungă, dar voi mai avea un book talk bazat pe toată triologia în curând. Nu am mai multe de zis căci îmi este frică să nu zic ceva nepotrivit şi să stric asemenea aspecte pe care nu le poţi afla decât citind. Aşa că du-te repede şi cumpără/împrumută/fură acest volum, apoi întoarce-te la book talk să discutăm.

Imediat după moartea mamei, m-am ţinut strâns de Divergenţa mea, de parcă ar fi fost un colac de salvare. Aveam nevoie de acel cuvânt pentru a-mi spune cine eram când în jurul meu totul se prăbuşea. Dar acum mă întreb dacă îmi mai trebuie, dacă noi vom mai avea vreodată cu adevărat nevoie de aceste cuvinte. „Neînfricat”, „Erudit”, „Divergent”, „Loial”, sau dacă putem să fim doar prieteni sau iubiţi sau fraţi, definiţi de alegerile pe care le facem şi de iubirea şi loialitatea care ne leagă.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Ce am învăţat din cărţi? PART #14 Jocurile foamei- Suzzane Collins

În primul rând aş vrea să-mi cer iertare pentru că nu am apucat să postez asta ieri şi deşi postez astăzi este, totuşi foarte târziu. Am fost prinsă în prea multe treburi pentru a le face faţă, dar acum totul e bine, sunt aici şi postez, un lucru excepţional. După cum ai „ghicit din titlu”, astăzi învăţăm din „Jocurile foamei” de Suzzane Collins (click pe titlu pentru recenzie) deoarece am tras prea multe foloase ca să nu le împărtăşesc cu voi toţi.

jocurile-foamei1Mi-a plăcut la nebunie faptul că la fiecare pas era ceva ce merita să fie învăţat. Vreau să zic că nu mi-a fost greu deloc să trag foloase pentru că au fost atât de multe încât nu ştiu dacă voi reuşi să le încropesc într-o singură postare. Vor fi şi câteva spoilere, dar voi anunţa înainte să scriu despre anumite scene care se petrec în „Jocurile foamei” de Suzzane Collins.

Toate ca toate, m-a atras cel mai mult faptul că am învăţat lucruri esenţiale pentru supravieţuire şi că în fiecare moment Katniss era suficient de deşteaptă încât să găsească o cale de scăpare chiar dacă nu părea să fie vreuna. De asemenea, să faci faţă atâtor duşmani nu pare a fi deloc cel mai uşor lucru de făcut mai ales atunci când tot ce vrei să faci este să mergi acasă.

Ceea ce am învăţat de la Katniss a fost să rămân puternică indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul meu deoarece în situaţiile de criză, panica nu te va ajuta niciodată. Nici faptul că îţi aminteşti anumite momente frumoase nu pare să-ţi aducă nici un bine, poate doar o disperare surdă. Cel mai important este să fii tare, niciodată nu şti cât eşti de puternic până când să fii puternic este tot ceea ce poţi face. Mai ales, atunci când crezi că şansele să fii învingător sunt destul de ridicate, deja ai câştigat pe jumătate pentru că adversarii tăi gândesc doar să elimine concurenţa în timp ce tu îi laşi să se omoare între ei.

¤SPOILER ALERT¤

Dacă nu ai citit încă „Jocurile foamei” de Suzzane Collins, te invit să părăseşti această pagină sau să dai click pe titlu pentru a te trimite la recenzie.Pupici, întoarce-te după ce ai citit cartea! Paaaaa!

Acum, că am rămas doar noi cei care au citit romanul lui Suzzane Collins, haide să îţi reamintesc câteva scene.

După noaptea în care Katniss a fost găsită în copac de către grupul de profesionişti, am crezut că s-a terminat cu totul. Ea nu avea să stea acolo pe vecie şi ei ar fi prins-o în final. S-a dovedit că a răsărit o rază de speranţă atunci când, din senin, a apărut cuibul de viespoi-copoi şi ea s-a salvat. Aşa am învăţat că mereu există o cale de ieşire. Nu să apară lucruri care să te salveze din senin, dar niciodată să nu disperi.

După ce l-a găsit pe Peeta şi au dormit în peşteră, iar el era rănit grav şi ea s-a dus după medicament, dar a fost prinsă de băiatul din alt district, chiar am crezut că acolo îşi va găsi sfârşitul şi că Peeta va câştiga „Jocurile foamei„. Sa dovedit că are o inimă şi i-a oferit lui Katniss calea de scăpare pentru că am împodobit-o cu flori pe fata din districtul lui. Compasiunea şi suferinţa pot face asta din oameni. Te ataşezi. Şi ăsta nu este în mod necesar un lucru rău.

Mai apoi, după ce Katniss l-a sărutat pe Peeta în peşteră ştia deja că „un sărut îţi aduce un castron de supă” şi a fost suficient de şireată încât să facă mai mult de atât, să trezească sentimente în rândul sponsorilor şi-al audienţei şi să primească o masă copioasă. Viclenia nu este în mod clar ceva cu care să te lauzi, dar este întotdeauna o cale de a obţine fix ceea ce îţi doreai. Scopul scuză mijloacele, aş putea adăuga.

Acum , privind în urmă la „Jocurile foamei” de Suzzane Collins, am realizat cât de mult înseamnă să ai răbdare, perseverenţă şi o minte ageră. Cel mai important este să nu te dai bătut, niciodată. De fiecare dată când vrei să renunţi, aminteşte-ţi ce te-a făcut să te ţii pe picioare atât de mult şi acolo vei găsi puterea de a merge înainte.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881