Recenzie „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina

Coperta-Ultimul-AvanpostTitlu: Ultimul avanpost

Autor:Lavinia Călina

Editura: Herg Benet

Anul apariţiei: 2014

Nr de pagini: 320

Disponibilă la reducere în: Librăria Libris

„Ai avut vreodată coşmaruri? Probabil că da. Şi cum le-ai făcut faţă? Copil fiind, probabil te-ai ascuns sub pătură sau ai dat fuga în patul părinţilor. Ca adultm probabil ţi-ai spus că e o prostie, nu e nimic real, ai făcut cafea şi ai ales să uiţi imaginile care ţi-au invadat mintea pe timpul nopţii.

Dar ce faci cu realitatea? Ce faci atunci când viaţa de zi cu zi devine un coşmar, atunci când te pierzi printre minciunile altora, când tu devii doar o umbră, o iluzie menită să hrănească imaginaţia altora… atunci trebuie să alegi: continui să fii o nălucă pe care o dispreţuieşti, sau te trezeşti, îţi iei viaţa în propriile mâini şi lupţi împotriva propriilor tăi creatori?”

În timp ce femeile din întreaga lume primeau inimoare de pluş şi bijuterii de Ziua îndrăgostiţilor, Andreea primea cărţi grămadă de la iubitul ei. Printre care şi „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina. (asigură-te că citeşti până la final căci te aşteaptă un anunţ grozav!) Bineînţeles că am citit-o pe nerăsuflate – exact aşa cum fac cu foarte multe cărţi- şi am ajuns la concluzia că e superbă din toate punctele de vedere!

Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învăţate pe de rost şi accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viaţa i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – itele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecinţe.

Va reuşi Diane să risipească misterul şi, mai ales, va reuşi sa descopere în final care este adevarata ei identitate?

Pot spune cu mâna pe inimă că nu am văzut acea întorsătură de situaţie venind absolut deloc! Citeam şi citeam şi apoi PUF şi am avut nevoie de un moment să analizez ce tocmai se întâmplase. Apoi iarăşi m-am apucat să citesc şi să citesc şi din nou PUF. Am fost catapultată în spaţiu şi timp de mii de ori pe parcursul lecturii pentru că întorsăturile de situaţie m-au dat gata. Nu a fost numai o singură stricare a echilibrului firesc, a fost ca şi cum ai întoarce o clepsidră cu susul în jos atunci când nisipul s-a scurs. Majoritatea timpului în care citeam am fost dată pe spate, am fost aruncată şi împinsă şi creierul meu începuse să facă tumbe!

Dar ceea ce m-a impresionat cu adevărat şi m-a făcut să-mi dau seama că Ultimul avanpost chiar mi-a ajuns la inimă este faptul că nu am mai văzut America, nu am mai văzut Chicago sau New York, am văzut spirit pur românesc în care toate „americanismele” erau interzise şi asta am iubit. Lavinia Călina a făcut ceva ce nu multă lume are curajul, are creat o lume distopiană – mult mai bună decât Divergent, dacă îmi permiteţi să adaug- în spaţiul ei românesc, fără influenţe americane. Şi pentru asta, aplauze şi plecăciuni!

Tocmai pentru că a fost într-o legătură atât de strânsă cu spaţiul românesc, Ultimul avanpost de Lavinia Călina m-a făcut să simt acel iz familiar pe care nu l-am simţit niciodată într-un roman distopian. Pentru prima dată, citind o carte a cărei acţiuni se petrece într-un viitor atât de îndepărtat, m-am simţit acasă. Şi consider că orice român în toate facultăţile mintale ar trebui să o citească.

„Sunetul pe care îl face un glonţ când străpunge pielea e îngrpzitor, oribil, grotesc, e surd, difuz, dar dacă te concentrezi poţi să-l distingi. Un poc, glonţul intră, iar viaţa iese din corp.E chiar simplu, dacă stai să te gândeşti. Dar să auzi vreo zece astfel de sunete unul după altul, e insuportabil, macabru, oricât de tare ai fi, te poate zgudui din temelii. Nu ştiu cum am reuşit să disting acele sunete în vacarmul din jurul nostru, dar ştiam că or să-mi rămână întipărite în minte toată viaţa.”

¤ANUNŢ ¤

Lavinia Călina, autoarea romanului „Ultimul avanpost” a fost de acord să-mi ofere un interviu şi îl voi posta săptămâna viitoare. Vin cu informaţii proaspete despre lansarea volumului doi, continuarea „Ultimul avanpost„! Stay tuned!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Anunțuri

6 gânduri despre „Recenzie „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina

  1. Hey, felicitari pentru recenzie si pentru viitorul interviu. Abia astept sa apara si volumul 2 ca sa le iau impreuna :)) Ma satur sa tot astept sa apara noile volume din serii, desi, trebuie sa recunosc, scriitorii romani imi depasesc asteptarile cu mult ….Si asta ma bucura!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s