Titlu: Fight club
Autor: Chuck Palahniuk
An apariţie:2012
Editura: Polirom
Nr de pagini:264
Disponibilă la reducere: Librăria Libris
„La Fight Club nu contează cine cîştigă şi cine pierde. La Fight Club nu contează cuvintele. […] Şi la Fight Club auzi mormăieli şi fel de fel de zgomote, dar Fight Cub-ul nu are nici o legătură cu felul în care arăţi.”
Fight Club de Chuck Palahniuk a fost cartea pe care am avut-o de citit pentru 2015 reading challenge şi mi-am ţinut o parte din înţelegere şi acum o ţin şi pe a doua, fac o recenzie pentru voi toţi. Din câte ştiu, părerile sunt împărţite, dar eu am o părere care cu siguranţă va rămâne neschimbată. Vă spun mai multe despre experienţa mea citind Fight club de Chuck Palahniuk după aceast scurt rezumat al subiectului:
Fight Club este povestea unui tânăr care trăieşte într-o lume plină de eşecuri şi de minciuni. El îşi găseşte debuseul în bătăi clandestine organizate în subsolurile barurilor după ora închiderii. Născut din mintea lui Tyler Durden, Fight Club reprezintă un mod de evadare din existenţele mărunte şi restrictive ale lui Tyler şi ale prietenilor săi. Dar în lumea lui Tyler nu există reguli, nu există limite, nu există obstacole.
La început nu mi-a plăcut, cred că pe parcursul primelor 50 de pagini m-am chinuit ca dracu să citesc. Menţionez că nu văzusem filmul aşa că habar nu aveam la ce să mă aştept de la carte. Plus că am vrut să sar direct în lectură fără să ştiu exact ce se petrecea. Tot ce ştiam era că e vorba despre un club de bătaie pentru că asta îmi spunea titlul, dar nu am vrut să ştiu dinainte nici măcar numele personajului principal.
„Uneori faci câte ceva şi o iei în freză. Alteori o iei în freză din cauză că nu faci ceva.”
Ei bine, după aceste prime 50 de pagini am rămas surprinsă să realizez că începea să îmi placă cu adevărat, mă prindea povestea, voiam să aflu mai multe. De ce? Pentru că este ceva mai psihologică decât mă aşteptam eu. Credeam că e despre unii care nu au ce face şi se bat, dar iată că nu a fost tocmai aşa. Erau zeci de poveşti adunate, zeci de nopţi pierdute, de farse, de oameni, de întâmplări încât m-a prins cu totul pe nepregătite şi dintr-o dată, scopul meu principal era să aflu cum se termină Fight club.
Am aflat. Şi am fost dată pe spate. La modul cel mai serios, nu văzusem asta venind. Poate că am fost singura persoană care nu se aştepta la finalul acela, dar spun cu mâna pe inimă că neanticipând finalul a fost lucrul care a făcut cartea asta perfectă. Acum este în topul favoritelor mele şi pot să înţeleg de ce este în colecţia Polirom top 10+. Merită să o citeşti cu sufletul la gură, merită tot efortul de a înţelege despre ce este vorba şi Fight club, în opinia mea, este o operă de artă.
„Ştii zicala aia, că întotdeauna îi distrugi pe cei pe care-i iubeşti, ei bine, şi reciproca e valabilă.”
¤Pentru mai multe citate poţi vedea postarea „Cele mai multe citate” care se referă exclusiv la Fight Club de Chuck Palahniuk¤
Rămâi zâmbitor!
Pe data viitoare!
Andreea Paunescu 
Lasă un comentariu