Recenzie „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” de Jenny Han

11115918_800153323400775_240042940_nTitlu: Tuturor băieţilor pe care i-am iubit

Autor: Jenny Han

Anul apariţiei: 2015

Editura: TREI

Număr de pagini: 392

Disponibilă online: Librăria Libris, Elefant.ro, Editura Trei

Goodreads

3-stars1

„Preferi să construieşti în mintea ta un personaj imaginar decât să fii cu o persoană adevărată.”

În primul rând doresc să mulţumesc în special Editurii Trei şi paginii de Facebook Young Fiction Connection pentru că în urma concursului organziat pe pagina de Facebook, mi-a oferit şansa de a citi „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” de Jenny Han şi pentru minunatul lănţişor pe care îl puteţi vedea în poza ataşată mai sus. Înainte să intru „cu bocancii” în acest roman, zic că ar fi mai bine să te pun şi pe tine în temă cu subiectul:

Când iubirile secrete ies la iveală…

Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei… în acelaşi timp?

Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa.

Scrisori pe care însă… nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită.

Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă.

Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.

Probabil că acum te întrebi de ce, pentru numele lui Dumnezeu, i-am dat doar 3 stele când este atât de populară şi controversată. E simplu. Nu m-a intrigat atât de mult pe cât mă aşteptam să o facă. În schimb, m-a făcut să realizez ceva foarte important, am crescut.

Personajul principal, Lara Jean este de aceeaşi vârstă cu mine, este tot în clasa a XI-a, dar este mult mai prejos faţă de realitatea vârstei propriu-zise. Pe parcursul lecturii m-am simţit de parcă citeam despre o fată de 14 ani care habar nu are cu ce se mănâncă viaţa şi cum să treci prin ea. Lara Jean este aproape un adult, teoretic, dar nu gândeşte deloc ca atare. Am avut de multe ori impresia că sora sa mai mică, Kitty, are un IQ mai ridicat decât al ei.

Am realizat că dacă aş fi citit cartea asta când am avut 14 ani lucrurile ar fi stat altfel. Aş fi trăncănit aici despre cât de mult am iubit-o şi cum o recomand tuturor persoanelor în viaţă. Încă o recomand cu mare drag, fetelor cărora nu le-a venit încă mensturaţia. Pentru noi, restul, este o lectură uşoară, dar doar de amuzament.

Nu vreau să fiu prea dură, totuşi i-am dat 3 stele dintr-un motiv întemeiat şi anume că în anumite situaţii m-am amuzat pe cinste. Mai mult de faptul că tipa asta care are vârsta mea se comportă la fel cum o făceam eu la 12 ani. M-a şi distrat, dar nu m-a intrigat să continui.

Ştiu că poate ţi se pare că sunt mult prea rea şi că alte persoane au zis că este excepţională, pentru mine însă, nu a fost deloc aşa. Finalul a fost neaşteptat de stupid, cred că autoarea a vrut să fie misterioasă, dar nu prea i-a ieşit aşa cum trebuia. Şi nu a fost mai deloc acţiune, simt că ar fi avut mult mai mult potenţial să facă ceva cu relaţia falsă a Larei Jean şi cu scrisorile mai ales.

Toate ca toate, m-a amuzat, dar nu m-a făcut să vreau neapărat să continui. Am terminat-o doar pentru că urăsc să las cărţile neterminate şi de dragul recenziei acesteia. Pe final, sfatul meu este să citeşti cartea doar dacă eşti încă în şcoala generală, dacă ai un IQ mediu şi/sau dacă eşti o copilă.

„Scrisorile mele sunt pentru momentul în care nu mai vreau să fiu îndrăgostită.Sunt de rămas-bun. Pentru că, după ce termin scrisoarea, sunt consumată de propria dragoste care devorează totul…Scrisorile mă eliberează. Sau cel puţin ar trebui.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Anunțuri

12 gânduri despre „Recenzie „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” de Jenny Han

  1. Eu am citit-o şi mi-a plăcut foarte mult, motivul o fi că eu chiar am 12 ani, aşa cum zici şi tu în această recenzie.Nu toată lumea poate fi la fel de matură emoţional ca şi tine.Am un unchi de 24 de ani care încă e un copilandru, şi nu e singurul.Mulţi oameni se maturizează emoţional mai greu.Dar în fine, îmi plac recenziile tale, şi mi-ai şi dat câteva idei pentru lista mea de cărţi Must-Read.Mult succes!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s