Recenzie „Fata dispărută” de Gillian Flynn

11120575_801951959887578_1429790341_nTitlu: Fata dispărută

Autor: Gillian Flynn

An apariţie: 2014

Număr de pagini: 616

Editura: TREI

Disponibilă la reducere: Librăria Libris

images

Citeşte-l şi rămâi celibatar.
-Financial Times

De cât timp tânjeam eu după „Fata dispărută” de Gillian Flynn, oare? Să fi tot fost câteva luni bune. Am vrut de atâtea ori să mă uit la film, îl am în laptop încă de când a apărut versiunea DVDRip (cu toţii facem piraterie), dar mi-am pus pofta-n cui şi-am aşteptat, nu prea răbdătoare ce-i drept, să pun mâna pe carte mai întâi. Şi iată că după o aşteptare nu-chiar-atât-de-lungă, am reuşit să adopt o copie în biblioteca mea.

Cine eşti?
Cum am ajuns aici?
Sunt întrebări care îl frământă pe Nick în ziua când sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum, soţia sa dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea mass-mediei, face paradă de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de poliţie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a fi perfect.
Este Nick un ucigaş?
Adevărul îţi dă fiori: este mai întunecat decât ţi-ai fi imaginat.

Am văzut şi o jumătate din ecranizare aseară, dar am „căzut la datorie” adormind (era 3 de dimineaţă, totuşi). Mi s-a părut chiar ingenioasă diferenţa dintre roman şi ecranizare. Filmul este ceva mai psihologic, nu că romanul nu ar fi, dar filmul te face să gândeşti mai mult, mai diferit. În carte, atâta timp cât eşti în mintea lui Nick cam trei sferturi din relatare, nu-l bănuieşti cu adevărat că şi-a ucis soţia pentru că şti clar de ce are o expresivitate a feţei impozantă, de ce pare vinovat şi, mai ales, de ce nu este aşa cum spun poliţiştii. În film, am impresia că suspectezi pe toată lumea, dar în carte anticipezi mai repede adevărul.

Mi-a plăcut că m-a ţinut în priză. Ţin minte că am început-o cu gândul că are 600 de pagini şi că nu o voi termina în veci pentru că este al dracului de intimidantă. Dar văd că am terminat-o în 3 nopţi, cu tot cu faptul că am fost răcită şi m-a încetinit puţin.

M-a ţinut pe linia de plutire, dacă îmi permiţi să zic aşa, m-a făcut să mă tot întreb ce urma să se întâmple, ce minciuni mai ies la iveală, ce cadou primeşte Nick şi tot aşa (nu vreau să dau prea multe spoilere). A fost chiar antrenantă pentru creierul meu care caută numai cărţi de acest gen, a fost un exerciţiu bun de anticipare, dar nici într-un milion de ani nu mă aşteptam la un asemenea final.

Creierul meu deja cocea un final grandios, cineva murea sau ceva chiar rău se petrecea, un fel de thriller până la căpăt, asta vedeam venind. N-am de gând să spun cum se termină, ar fi chiar josnic, o să spun doar că nu văzusem asta venind.

Probabil că te întrebi de ce i-am acordat doar 4 stele, ei bine, tocmai de asta, finalul a fost de rahat. Mi-a plăcut toată cartea, eram sigură că îi voi acorda 5 stele cu felicitări, dacă nu avea ultimele, să zicem 30 de pagini, i-aş fi acordat. Din păcate latura feminină a autoarei a ieşit la suprafaţă la final şi a cam ruinat totul.

Per ansamblu, romanul a fost genial, al dracului de genial! Mi-a făcut o deosebită plăcere să-l citesc, cu mâna pe inimă spun că este cu totul altceva faţă de ecranizare, chiar mă întrebam cum au ei de gând să pună anumite faze în film, ei bine, nu le-au pus, deci probabil că asta a fost calea uşoară. Chiar trebuie citit, o să-ţi dea altă perspectivă asupra poveştii iniţiale. Întotdeauna am considerat că viziunea autorului trebuie văzută mai înainte de cea a regizorului.

Fata dispărută are o structură ingenioasă: atât Amy, cât şi Nick îşi compun propria versiune, însă adevărul se află undeva la mijloc. În timp ce Nick îşi povesteşte viaţa din momentul dispariţiei lui Amy, ea descrie relaţia lor încă de la început, alcătuind portretul unui cuplu a cărui armonie perfectă pare atât de imposibilă, încât aproape imediat simţim că e putred ceva pe dinăuntru.
-The Guardian

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care, în urma colaborării , mi-a oferit „Fata dispărută” de Gillian Flynn. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română
ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Anunțuri

6 gânduri despre “Recenzie „Fata dispărută” de Gillian Flynn

  1. Bună, Andreea! Eu n-am apucat nici în ziua de azi să-mi iau cartea, dar am văzut filmul. Mi s-a părut foarte mindfuck şi mi-a plăcut mult. Deşi Amy mi s-a părut puţin (mai mult) psihopată mi-a plăcut mult gândirea ei şi cum a plănuit totul. Am în plan şi cartea, poate în viitorul apropiat. Frumoasă recenzie!

    Apreciază

  2. Pingback: HUMONGOUS BOOK HAUL! |

  3. Pingback: Recenzie „Fata din tren” de Paula Hawkins |

  4. Pingback: 2015 Reading Challenge PART II + Anunţarea câştigătorului concursului |

  5. Pingback: Top 5 cărţi de citit toamna |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s