Concurs: Câştigă „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson!

Bună, oameni frumoşi ai internetului!

Astăzi îţi arăt un concurs super-super uşor sponsorizat de Editura Epica în care poţi avea şansa de a câştiga unul dintre exemplarele din poza de mai sus din „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson. 

Durata concursului este până pe 21 iunie, ora 23:30.

Descrierea cărţii:

Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…

Lennie este o tânără de 17 ani, cântă la clarinet și iubește foarte mult cărțile. Își duce viața, liniștită și mulțumită, în umbra expansivei sale surori mai mari, Bailey. Însă, când Bailey moare subit, Lennie e catapultată in mijlocul scenei propriei sale vieți – și, în pofida experienței sale nule în privința băieților, se trezește dintr-odată oscilând între doi. Toby este fostul iubit al lui Bailey; durerea pierderii din sufletul lui o oglindește perfect pe cea a lui Lennie. Joe este sosit recent în orașul lor, tocmai din Paris, și este posesor al unui zâmbet atât de magic precum talentul lui, fiind un foarte bun interpret la chitară clasică. Pentru Lennie, unul e soarele, iar celălalt luna. Unul încearcă să o scoată din suferința cruntă, iar celălalt o consolează în aceasta. Dar când cei doi se intersectează, universul lui Lennie e pe cale să explodeze…

Ce trebuie să faci? Nimic mai simplu decât să urmezi paşii de mai jos:

1. Dă like paginii de facebook blogului (o găseşti în bara laterală)

2. Dă like paginii de facebook a Editurii Epica (Epica Publishing House)

3. Lasă un comentariu spunându-mi care este epica ta favorită.

ATENŢIE! Nici un fel de share nu este o cerinţă, dar reprezintă o intrare în plus. Asigură-te că nu uiţi să adaugi în comentariu şi link-ul profilului tău de facebook şi numele GFC. 

Succes tuturor!

Precomandă Four de Veronica Roth cu transport gratuit şi reducere de 25%!

Cei de la Grupul Editorial Corint ne fac o mare surpiză şi ne oferă Four de Veronica Roth cu transport gratuit şi reducere de 25%! Ce poate fi mai bun de atât? Grăbeşte-te şi tu şi intră pe site-ul afişat AICI sau pe titlul cărţii pentru a precomanda!

Recenzie „Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer

Titlu: Extrem de tare şi incredibil de aproape

Autor: Jonathan Safranfoer

Anul apariţiei:2012

Editura: Humanitas

Colecţia: Raftul Denisei

Număr de pagini:456

Disponibilă la reducere: Librăria Online Libris

Goodreads

„Până la urmă, toată lumea pierde pe toată lumea. Nu era nici o invenţie care să rezolve problema şi în noaptea aia m-am simţit aşa, ca o ţestoasă pe spatele căreia stau toate lucrurile din univers.”

Romanul „Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer mi-a lăsat una dintre cele mai bune impresii pe care aş fi putut-o avea. Prima oară am văzut romanul pe când răsfoiam raftul cu cărţi de la Carrefour şi mi-a plăcut foarte tare coperta. Adevărul este că mai văzusem pe booktube-ul american în treacăt impresii foarte bune şi mă întrebam de ce toţi booktube-rii spuneau numai „Go read it! Seriosly, go read it now!” şi după ce am răsfoit puţintel paginile mi-am dat seama că este într-adevăr o carte pe care mi-o doresc aşa că am făcut rost de ea.

Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani.

Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York. Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe Pamant decat au fost vreodata? Adica, daca ar vrea cu totii sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii ! Asta e povestea mea, pe care n-am de gand sa ti-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit! “

Acum nu mai este vorba despre cât de repede am reuşit să o procur sau cât de mult timp mi-a luat să o citesc pentru că, dacă ar fi aşa, răspunsul ar fi 3 zile şi câteva ore. (Dacă eşti devorator de cărţi asemenea mie, probabil că ai înţeles aluzia.) Este pur şi simplu vorba despre cât de mult mi-a plăcut şi aici răspunsul ar fi un infinit şi nişte caramele.

Dacă aş zice că nu m-a dat pe spate, cel mai probabil ai şti că mint. Că doar, vorba aia, nu i-am acordat cinci stele pentru că îmi place să acord stele. Iar acestui roman i-aş acorda 10/5, dacă şti ce vreau să zic.

Acum, haide să trecem la oile noastre. Sau la cărţile noastre? La paginile noastre? Poate la cuvintele noastre… oricum ar fi, să îţi explic, mai pe îndelete, de ce i-am acordat un infinit de steluţe cu toată inima.

Pentru că a reuşit să facă din mine ceea ce multe cărţi nu au putut. Dacă eşti de mult timp pe blogul meu, sau măcar dacă te-ai uitat pe contul meu de goodreads, probabil că ai aflat deja că am citit cât de cât în viaţa asta scurtă pe care am dus-o până acum. Şi ca orice om care a citit mai mult de 10 cărţi în 18 ani, am cam învăţat cum să le deosebesc şi de unde să le aleg, aşa că poţi spune că instinctul nu m-a înşelat nici de această dată.

Mi-a plăcut enorm faptul că este scrisă într-un mod atipic, trebuie să fii atent şi să te dăruieşti ca să înţelegi unde te duc capitolele. De asemenea, te poţi încurca în informaţii care sunt chiar folositoare şi sunt sigură că nu ai auzit niciodată asemenea lucruri. De exemplu, ştiai că 70% din praful menajer este de fapt compus din epidermă umană sau că în New York se naşte un copil o dată la 50 de secunde? Pun pariu că nu. Mai ales, mi-au plcăut extrem de mult ilustraţiile şi ca să nu dau prea mult spoil, las aici doar câteva:

M-a încântat în mod special faptul că pentru vârsta lui fragedă (doar 9 ani), Oskar este extrem de inteligent, dar şi curios. Îmi aduce foarte tare aminte de mine atunci când eram de vârsta lui, Obişnuiam să pun întrebări multe, să observ detaliile, să fiu curioasă, să analizez, să întorc pe toate păriţile şi să mă încăpăţânez să rezolv enigme ce păreau imposibil de rezolvat. Poate că de asta m-am şi apropiat atât de tare de romanul „Extrem de tare şi incredibil de aproape„, m-a adus mai aproape de zilele pe care le-am pierdut.

Nu aş şti ce să zic să te fac să-l citeşti, poate că de aceea toţi booktube-rii ziceau numai „trebuie să te duci să-l citeşti acum!”, probabil că nici ei nu au găsit cuvintele de laudă potrivite. Mă îndoiesc că există, de fapt, asemenea cuvinte încât să cuprindă un roman aşa impecabil. Dacă le-aş găsi le-aş rosti, le-aş scrie, le-aş urla, dar nu cred că ar fi suficient. Niciodată nu cred că ar fi suficiente câteva cuvinte ca să cuprindă ceea ce simţi citind dilema unui copil de 9 ani care şi-a pierdut tatăl într-un mod mult mai tragic decât trebuie vreodată un copil să piardă ceva ( sau mai bine zis, pe cineva) atât de important.

Te va atinge pe inimă ca primul sărut. Sunt sigură că un aşa roman nu se uită niciodată. Aşteaptă-te să-şi facă un locşor pe sufletul tău pe care să nu-l mai părăsească, aşteaptă-te să te macine înainte de culcare, dar mai presus de toate, aşteaptă-te să îl termini şi să îl ridici şi să îl mai citeşti o dată. Da, este genul de roman care nu te va lăsa în pace, te va bântui ca o fantomă, dar una paşnică şi frumoasă.

„-Tu eşti pesimistă sau optimistă?

S-a uitat la ceas şi a zis:

-Sunt optimistă.

-Atunci am veşti proaste pentru tine, fiindcă oamenii se vor distruge unii pe alţii imediat ce lucrul ăsta va fi foarte uşor de făcut, ceea ce se va întâmpla foarte curând.

[…]

-Vorbeşti exact ca tati.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit “Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Mereu cu drag,

Recenzie Memoriile unei gheişe de Arthur Golden

Titlu: Memoriile unei gheişe

Autor: Arthur Golden

Anul apariţiei:2006

Editura: Humanitas

Număr de pagini:504

Disponibilă: Librăria Online Libris, Elefant.ro, Editura Humanitas

Goodreads

„Mă privea cum și-ar privi un muzician instrumentul în clipa dinainte de a începe să cânte: cu înțelegere și virtuozitate. Am simțit că vedea în adâncul meu ca și când aș fi fost parte din el. Cât de mult mi-ar fi plăcut să fiu instrumentul la care să cânte!”

La drept vorbind, nu aş fi putut să-mi permit să-mi cumpăr această carte nouă. Dar am avut şansa să dau peste o personă minunată (care în curând avea să demvină o bună prietenă) care mi-a trimis-o la un schimb. Mărturisesc însă, mi-o doream de foarte mult timp, încă de când eram ceva mai micuţă (pe la 14 ani să zic) când am văzut la televizor că rula filmul pe care fratele meu îl îndrăgea, dar eu mi-am promis că nu mă voi uita la film până când nu citesc romanul. Şi foarte bine am făcut! Căci m-am uitat şi la film în seara în care am terminat de citit şi m-a lăsat rece. Dar despre asta vorbim puţin mai târziu, acum să vezi şi tu despre ce e vorba:

Ce este o gheişă? Un obiect al dorinţei. O operă de artă în mişcare. Un actor, un artizan, un entertainer, după tradiţia japoneză. Un tip uman la graniţa clişeului cultural, imposibil de redat în categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedă, în cea mai înaltă măsură, rafinamentul artelor lumeşti.

Chiyo, o fată dintr-un sat de pescari, este vândută unei okiya pentru a fi iniţiată în artele gheişelor. Ritualurile seducţiei sunt nenumărate, într-o lume al cărei esafodaj se sprijină pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginităţii unei adolescente sau pe ţeserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheişă, ajunge să stăpânească destine, să deţină secrete şi să construiască un imperiu al erotismului ritualic.

Recunosc că mi-a fost extrem de greu să mă obişnuiesc cu romanul deoarece obiceiurile culturii japoneze sunt peste puterea mea de înţelegere- sau erau, cel puţin- şi m-am simţit cam stingherită primele, să zic, 100 de pagini, până când am prins eu firul şi am început să înţeleg rostul plecăciunilor, statului în genunchi, rolul femeii, rolul gheişei, etc. Putem să spunem că am suferit un „şoc al culturii” vizitând Japonia doar cu imaginile formate în mintea mea pe baza a ceea ce-am citit. Mereu mi-am dorit aşa ceva de la o carte.

Trecând peste asta, am descoperit ceva ce nu am crezut că este posibil vreodată şi anume faptul că m-am îndrăgostit de cultura lor. Cred că aflând ceea ce este în spatele fardurilor, chimonourilor şi eleganţei manierelor am găsit nişte femei simple, dar învelite într-o aură de mister perfect proporţionată şi asta m-a făcut să privesc gheişele cu admiraţie.

Înainte să citesc romanul am crezut -şi nu am să mă dau după deget- că gheişele sunt prostituate, doar că am avut plăcerea de a afla că nu aş fi putut să greşesc mai mult de atât. Da, se licitează sume exorbinate pentru virginitatea adolescentelor, dar asta este tot. Gheişele nu sunt nici măcar dame de companie în adevăratul sens al cuvântului. Ele doar servesc ceaiul, cântă, dansează şi întreţin conversaţia, după care pleacă acasă singure.

„De fapt, rădăcina „ghei” a cuvântului „gheişă” înseamnă „artă”, după cum „gheişă” înseamnă „artizan” sau „artist”.”

Cât despre film, dacă l-ai văzut şi nu ai citit cartea, îţi pot spune că ai ratat o carte grozavă. Unele evenimente din carte sunt întoarse pe dos în film şi, fie vorba între noi, finalul cărţii este mult mai frumos decât finalul ecranizării, asta aşa cu mâna pe inimă o zic. Nu rata un roman de succes pentru că ai văzut filmul. „Memoriile unei gheişe” are mult mai multe de oferit decât nişte cadre amplasate în două ore.

Cred că este cel mai bine să aflii singur cum era oraşul Gion din Japonia citind atent pentru că sunt foarte multe imagini vizuale de care să te bucuri şi foarte multe sentimente pe care, într-un punct sau altul al vieţii tale, le-ai avut la rândul tău. M-aş pronunţa mult mai mult, ţi-aş spune cât de minunat este romanul, cum n-ai să simţi nici o secundă că citeşti ci că mai degrabă că ai intrat într-o lume a frumosului, dar şi a muncii grele, că se vede ce a vrut autorul să sublinieze, că viaţa de gheişă este dură şi că nu mulţi răzbat, dar nu vreau să-ţi stric deloc experienţa de a citi singur pentru că este pur şi simplu…unică.

„Ne trăim viața ca apa care curge la vale, mergând într-o direcție până când ne izbim de ceva care ne forțează să găsim un nou curs.”

¤OFF TOPIC¤ Aş vrea să-mi cer scuze din tot sufletul că nu am mai postat de ceva timp şi le mulţumesc tuturor celor care mi-au dat mesaje şi s-au interesat dacă sunt bine sau dacă am păţit ceva! Nu am păţit nimic foarte grav, am fost şi eu cu tezele ca toţi ceilalţi liceeni (cred că şi elevi din şcoala gimnazială) şi am pierdut noţiunea timpului. Colac peste pupăză, mi s-a agravat starea de sănătate, am zăcut zile bune la pat, acum sunt ceva mai bine, destul de bine încât să mă apuc iarăşi să fac ceea ce-mi place.¤

Mereu cu drag,

5 tips & tricks for studying

Pentru unii dintre noi, cei mai norocoşi, se apropie numai luna tezelor. Pentru cei mai puţin norocoşi, examenul de bacalaureat bate la uşă, iar pentru cei cu adevărat nefericiţi, vine sesiunea. De aceea, am decis să vă arăt şi vouă câteva trucuri eficiente pentru a reţine informaţiile mai uşor.

1. Întotdeauna să ai o băutură rece

Ştiu că nu a venit vara deloc pe-afară, abia dacă e primăvară. Dar atunci când înveţi nu vrei să bei ceva cald deoarece te moleşeşte şi te bagă la somn. Mai ales dacă eşti ca mine şi nu poţi să înveţi decât când luna e sus pe cer în toată măiestia ei şi începi să te simţi Up all night to get lucky, ar fi bine să mai iei o gură din ceva cu gheaţă ca să te menţină pe linia de plutire.

Nu ştiu despre tine, dar atunci când beau ceai seara, chiar şi cafea caldă, încep să casc şi abandonez totul spunându-mi că o să mă ocup de dimineaţă. Dar să înfruntăm realitatea, atunci când ceasul sună cu 2 ore mai devreme, mă mint singură că de fapt nu era atât de important şi mă întorc în lumea viselor.

2. Adu puţină culoare

Ştiu, ştiu, ştiu… Te întrebi cu ce schimbă asta faptul că ai de învăţat 3 manuale şi 5 caiete numai la o materie. Ei bine, schimbă totul! Fie că mă crezi sau nu, creierul este ştiut să răspundă impulsurilor, iar atunci când tu foloseşti notiţie colorate şi evidenţiatoare care chiar îţi ies în ochi este cu 50% mai probabil să reţii informaţia mult mai repede şi mai eficient. Ai încredere în mine!

3. Fă liste

De asemenea, în poză poţi vedea un pix pe nişte post-it-uri mult mai mari pentru a face liste. Poate că tu nu crezi că asta este prea eficient, dar atunci când notezi 20 de lecţii de învăţat şi apoi poţi să le tai pe parcurs chiar te ajută să mergi în continuare. Te face să vezi ce mult ai învăţat şi cât de puţin mai ai de dus încât transformă învăţatul într-un joc amuzant mai degrabă decât în ceva plictisitor.

4. Părăseşte-ţi spaţiul de lucru

Du-te la bibliotecă, la o cafenea, în parc, nu prea contează. Numai fă tot posibilul să mai ieşi din casă. Bănuiesc că tot anul ţi-ai făcut temele şi ai învăţat la acelaşi birou, ei bine, e timpul să schimbi aerul! De ce? Pentru că, statistic, creierul tău deja s-a obişnuit să vadă acel spaţiu ca pe un spaţiu de lucru, ca pe locul în care eşti obligat să stai să înveţi. Dacă schimbi locul, îţi vei da seama rapid că reţii informaţiile mult mai uşor deoarece nu te mai simţi constrâns să înveţi ci eşti chiar mai liber.

5. Cartonaşe Flash

Poate că ai auzit de metoda aceasta sau poate că nu, dar mie mi se pare că este cea mai uşoară dintre toate. Mă face să învăţ atât de repede şi să reţin informaţiile atât de uşor. Este salvarea mea!

Tot ce trebuie să faci este să scrii o întrebare pe o parte:

Cam aşa. Şi apoi să întorci cartonaşul pe cealaltă parte şi să scrii răspunsul.

Şi poţi să-ţi faci singur un maraton de întrebări până când eşti sigur că şti toate răspunsurile!

Sper ca aceste trucuri să te ajute măcar puţin la învăţat!

Mereu cu drag,

HUMONGOUS BOOK HAUL!

Păi dar nu-mi cumpăr eu cărţi? Ar fi şi culmea.

Bună, oameni frumoşi ai internetului!

Mai am încă vreo 4 colete de primit, dar cum nu au ajuns încă şi luna aprilie s-a terminat deja, am decis că pur şi simplu le voi include într-un alt book haul. Ştiu că nici în martie nu am făcut o asemenea postare, dar nu aveam suficiente cărţi ca să merite osteneala. Unele dintre cele prezente astăzi au fost deja recenzate aici pe blog, drept urmare voi lăsa câte un link sub poză pentru cele în această situaţie. Fără alte adăugiri, acestea sunt surprusurile aduse bibliotecii mele în ultimele 2 luni!

Primită la un schimb de cărţi perfect, deja recenzată, las link-ul aici.

Am cumpărat-o când am fost în Cărtureştiul din AFI Palace Ploieşti şi era la reducere 50%. Cum aş fi putut să nu o achiziţionez, cum?

Am câştigat-o în urma unui concurs pe pagina Young Fiction Connection. Deja recenzată, las link-ul aici.

Am cumpărat-o din Carrefour tot la un preţ foarte avantajos, numai 9 lei.

Mă laud că mi-a fost trimisă de autoare însăşi, Lavinia Călina. Dacă vrei să vezi şi autograful, las link-ul recenziei aici.

Primită de la Editura Litera în urma colaborării, a fost o problemă la colet, dar le voi primi şi pe celelalte două în curând.

Am prins o reducere nebună pe Libris, am cumpărat-o cu 1,5 lei.

Exact când credeam că nu voi face rost niciodată de această carte, iată că soarta mi-a zâmbit şi am primit-o într-un schimb de cărţi avantajos! Vine şi recenzia cât de curând posibil.

La aceeaşi reducere nebună, am cumpărat şi cartea aceasta cu 5 lei. Pentru cei care nu ştiu, sunt de-a dreptul înnebunită după titanic şi abia aştept să o încep!

Primită tot în urma unui schimb avantajos de cărţi!

Tot la schimb am primit şi această minunăţie!

Pe aceasta mi-a cumpărat-o iubitul meu, toată povestea se află în recenzie, las link-ul aici.

Primită de la Libris în urma colaborării, deja recenzată, las link-ul aici.

Cumpărată tot cu 1,5 lei de la aceeaşi reducere pe Libris.

Probabil că mulţi dintre voi nu ştiu, dar acum sunt redactor la Goodread.ro şi această carte mi-a fost oferită tocmai în acest scop. Recenzia o veţi găsi pe Goodread în curând.

Nu-mi aduc aminte să o fi arătat într-un bookhaul oficial, aşa că o arăt acum. Scuze dacă am mai făcut-o deja. Dar am cumpărat-o de la Fragilistic şi mă cam chinui de ceva timp cu ea.

Biblioteca „Ion Heliade Rădulescu” a Judeţului Dâmboviţa a ţinut o acţiune foarte frumoasă pe Platoul Prefecturii Târgovişte de ziua culturii, eu am fost voluntară şi am primit o carte cadou.

Primite tot de la autoare, Ştefana Stoica, deja recenzate şi autografiate, las link-ul aici.

Ştiu, ştiu la ce te gândeşti.. Că acum în al 12-lea ceas citesc şi eu această serie. Păi am văzut că e mare vălvătaie pe seama noului serial bazat pe cărţi, încât nu mi-am cumpărat doar prima carte ci pe toate apărute la noi.

Primită tot în urma colaborării cu Libris, deja recenzată, las link-ul aici.

Tot de la Goodread.ro, recenzia va apărea acolo cât de curând.

Mereu cu drag,

Să ne urzim cu tronul cel nou!

Recent, Blogal Initiative, în parteneriat cu HBO, a lansat o campanie a cărei provocări este cum nu se poate mai interesantă, bineînţeles în strânsă legătură cu serialul de succes Urzeala tronurilor. Dacă nu ştiai deja, eu sunt mare fan atât al cărţilor (click aici pentru recenzie), dar şi al serialului. Deşi mărturisesc că nu mi-am îngăduit să mă uit la mai multe episode decât după ce am citit cărţile ca să nu îmi dau singură un mare spoil. Trecând peste această introducere care probabil că te-a plictisit suficient deja, în acest articol am să împărtăşesc cu tine cărei case din serial îmi doresc să aparţin şi voi inventa un nou personaj, căci nu vreau să copiez unul deja existent. Fără alte adăugiri, să-i dăm bătaie!

Aleg să fiu tot o femeie, doar că una puternică. Aşa că aleg să fiu fiica cea mare, prima născută, sora lui Cersei Lannister şi soţia lui Robert Baraetehon. Bineînţeles că, aparţinând Casei Lannister, voi fi blondă cu ochi albaştri, voi fi frumoasă şi seducătoare. Nu îmi voi permite să cad, să sufăr din princina numeroaselor morţi pentru că eu sunt Regina şi m-aş numi Eureka, după un dimant preţios.

De asemenea, în viziunea mea, l-aş fi făcut pe Robert să fie de-a dreptul înnebunit după mine, să cerşească iubirea şi nopţile de patimă. M-ar fi respectat, iubit şi îngrijit ca pe soţia sa umilă, nu cum o trata, înainte să moară, pe Cersei.

Că tot am ajuns la moartea lui, după ce eu aş fi ajuns inevitabil să preiau tronul, aş fi cea mai bună Regină posibilă. Aş fi exact ca orice femeie deşteaptă, aş avea coloană vertebrală, aş ţine la poporul meu, dar aş fi şireată şi perversă. Aş fi o adevărată căţea cu bani şi putere şi aş face asta să arate al dracului de bine.

Ştiu cu siguranţă că nu m-aş da înlături de la nimic, nimeni nu ar trece peste mine. Nu aş lăsa niciodată pe cineva să mă judece, să mă numească „slabă” doar pentru că sunt femeie. Oricine ar îndrăzni să zică aşa ceva despre Regină, ar suferi o pedeapsă cu moartea. Ştiu, poate sună cam drastic, dar sunt complet sătulă să aud că femeile nu pot să facă ce fac bărbaţii. Ba putem! Şi o facem în timp ce stăm cocoţate pe tocuri de 10 cm!

În cele 7 Regate conduse de mine, femeile nu ar mai fi abuzate şi înjosite de către bărbaţii lor, nu ar mai sta toată ziua la cratiţă şi să facă curat! Ştiu că sună puţin ciudat având în vedere contextul în care se află „guvernarea” mea, dar cred că ar fi un nou pas spre o lume mai bună, o lume a egalităţii.

De asemenea, aş fi capabilă joc toţi bărbaţii pe degete, toate casele ar sta la mâna mea pentru că nu ar trebui să muşte mâna care îi hrăneşte. Sunt o femeie care ştie ce vrea de la viaţă, iar personajul meu ar fi unul complex. Ar avea planuri ascunse mereu, nu ai putea şti ce gândeşte exact şi care este următoarea mişcare, aş fi rea şi meschină, dar şi dulce şi iubitoare. Depinde ce aş vrea să obţin, pentru că mereu voi obţine ceea ce vreau.

Cu alte cuvinte, aş fi genul de femeie care e conştientă de capacităţile sale, de puterea pe care o deţine şi de oamenii pe care îi are în jur. Mi-aş ţine duşmanii foarte aproape, dar nu atât de aproape încăt să-mi afle secretele. Mi-aş creşte copiii pentru a deveni oameni, nu regi. I-aş creşte să ştie ce vor, i-aş face să gândească pentru ei ci nu să fie influenţaţi de alţii. Aceasta consider că este cea mai importantă educaţie.

Motto-ul meu ar fi „scopul scuză mijloacele” căci am aflat de curând că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie care-şi dă ochii peste cap.