Recenzie „Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer

Titlu: Extrem de tare şi incredibil de aproape

Autor: Jonathan Safranfoer

Anul apariţiei:2012

Editura: Humanitas

Colecţia: Raftul Denisei

Număr de pagini:456

Disponibilă la reducere: Librăria Online Libris

Goodreads

„Până la urmă, toată lumea pierde pe toată lumea. Nu era nici o invenţie care să rezolve problema şi în noaptea aia m-am simţit aşa, ca o ţestoasă pe spatele căreia stau toate lucrurile din univers.”

Romanul „Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer mi-a lăsat una dintre cele mai bune impresii pe care aş fi putut-o avea. Prima oară am văzut romanul pe când răsfoiam raftul cu cărţi de la Carrefour şi mi-a plăcut foarte tare coperta. Adevărul este că mai văzusem pe booktube-ul american în treacăt impresii foarte bune şi mă întrebam de ce toţi booktube-rii spuneau numai „Go read it! Seriosly, go read it now!” şi după ce am răsfoit puţintel paginile mi-am dat seama că este într-adevăr o carte pe care mi-o doresc aşa că am făcut rost de ea.

Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani.

Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York. Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe Pamant decat au fost vreodata? Adica, daca ar vrea cu totii sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii ! Asta e povestea mea, pe care n-am de gand sa ti-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit! “

Acum nu mai este vorba despre cât de repede am reuşit să o procur sau cât de mult timp mi-a luat să o citesc pentru că, dacă ar fi aşa, răspunsul ar fi 3 zile şi câteva ore. (Dacă eşti devorator de cărţi asemenea mie, probabil că ai înţeles aluzia.) Este pur şi simplu vorba despre cât de mult mi-a plăcut şi aici răspunsul ar fi un infinit şi nişte caramele.

Dacă aş zice că nu m-a dat pe spate, cel mai probabil ai şti că mint. Că doar, vorba aia, nu i-am acordat cinci stele pentru că îmi place să acord stele. Iar acestui roman i-aş acorda 10/5, dacă şti ce vreau să zic.

Acum, haide să trecem la oile noastre. Sau la cărţile noastre? La paginile noastre? Poate la cuvintele noastre… oricum ar fi, să îţi explic, mai pe îndelete, de ce i-am acordat un infinit de steluţe cu toată inima.

Pentru că a reuşit să facă din mine ceea ce multe cărţi nu au putut. Dacă eşti de mult timp pe blogul meu, sau măcar dacă te-ai uitat pe contul meu de goodreads, probabil că ai aflat deja că am citit cât de cât în viaţa asta scurtă pe care am dus-o până acum. Şi ca orice om care a citit mai mult de 10 cărţi în 18 ani, am cam învăţat cum să le deosebesc şi de unde să le aleg, aşa că poţi spune că instinctul nu m-a înşelat nici de această dată.

Mi-a plăcut enorm faptul că este scrisă într-un mod atipic, trebuie să fii atent şi să te dăruieşti ca să înţelegi unde te duc capitolele. De asemenea, te poţi încurca în informaţii care sunt chiar folositoare şi sunt sigură că nu ai auzit niciodată asemenea lucruri. De exemplu, ştiai că 70% din praful menajer este de fapt compus din epidermă umană sau că în New York se naşte un copil o dată la 50 de secunde? Pun pariu că nu. Mai ales, mi-au plcăut extrem de mult ilustraţiile şi ca să nu dau prea mult spoil, las aici doar câteva:

M-a încântat în mod special faptul că pentru vârsta lui fragedă (doar 9 ani), Oskar este extrem de inteligent, dar şi curios. Îmi aduce foarte tare aminte de mine atunci când eram de vârsta lui, Obişnuiam să pun întrebări multe, să observ detaliile, să fiu curioasă, să analizez, să întorc pe toate păriţile şi să mă încăpăţânez să rezolv enigme ce păreau imposibil de rezolvat. Poate că de asta m-am şi apropiat atât de tare de romanul „Extrem de tare şi incredibil de aproape„, m-a adus mai aproape de zilele pe care le-am pierdut.

Nu aş şti ce să zic să te fac să-l citeşti, poate că de aceea toţi booktube-rii ziceau numai „trebuie să te duci să-l citeşti acum!”, probabil că nici ei nu au găsit cuvintele de laudă potrivite. Mă îndoiesc că există, de fapt, asemenea cuvinte încât să cuprindă un roman aşa impecabil. Dacă le-aş găsi le-aş rosti, le-aş scrie, le-aş urla, dar nu cred că ar fi suficient. Niciodată nu cred că ar fi suficiente câteva cuvinte ca să cuprindă ceea ce simţi citind dilema unui copil de 9 ani care şi-a pierdut tatăl într-un mod mult mai tragic decât trebuie vreodată un copil să piardă ceva ( sau mai bine zis, pe cineva) atât de important.

Te va atinge pe inimă ca primul sărut. Sunt sigură că un aşa roman nu se uită niciodată. Aşteaptă-te să-şi facă un locşor pe sufletul tău pe care să nu-l mai părăsească, aşteaptă-te să te macine înainte de culcare, dar mai presus de toate, aşteaptă-te să îl termini şi să îl ridici şi să îl mai citeşti o dată. Da, este genul de roman care nu te va lăsa în pace, te va bântui ca o fantomă, dar una paşnică şi frumoasă.

„-Tu eşti pesimistă sau optimistă?

S-a uitat la ceas şi a zis:

-Sunt optimistă.

-Atunci am veşti proaste pentru tine, fiindcă oamenii se vor distruge unii pe alţii imediat ce lucrul ăsta va fi foarte uşor de făcut, ceea ce se va întâmpla foarte curând.

[…]

-Vorbeşti exact ca tati.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit “Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Mereu cu drag,