Recenzie „Eve, vol II, Sacrificiul” de Anna Carey

Titlu: Eve, Vol II, Sacrificiul

Autor: Anna Carey

Număr de pagini:320

Editura: LEDA

Anul apariției:2012

Disponibil: Editura Leda

Goodreads

IUBIRE, AVENTURĂ ŞI SACRIFICIU ÎNTR-O LUME DEVASTATĂ

---

Am citit  „Eve, vol II, Sacrificiul” de Anna Carey anul trecut pe vremea asta, dar acțiunea încă este extrem de vie în mintea mea și îmi amintesc toate sentimentele pe care le-am avut pe când am citit romanul. Am făcut și recenzia primului volum tot acum un an și probabil că ar trebui să o citești mai întâi pe aceea și mai apoi să revii.

(Click aici pentru a citi recenzia primului volum)

Pentru prima oară de când a evadat de la Şcoală, Eve şi-a găsit pacea.
Locuieşte în Califia, un paradis pentru femei, la adăpost de soarta îngrozitoare care le aşteaptă pe orfanele Noii Americi. Dar siguranţa ei are un preţ: a fost obligată să-l abandoneze pe Caleb, singur şi rănit, la porţile oraşului. Când aude că acesta se află în pericol, încearcă să-l salveze, însă e prinsă şi dusă în Oraşul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captivă între zidurile Oraşului, Eve descoperă un secret cumplit despre trecutul ei şi e forţată să se confrunte cu o crudă realitate. Aflând că iubitul ei este în viaţă, ea încearcă să evadeze pentru a fi împreună – însă consecinţele ar putea fi tragice. Şi atunci, trebuie să facă o alegere disperată, altminteri riscă să-l piardă pe Caleb pentru totdeauna.

Probabil că acum te întrebi de ce nu am făcut recenzia acum un an, că doar aveam blogul pe atunci. Ei bine, răspunsul este simplu: mi-am promis mie că voi face recenzia doar atunci când se va anunța publicarea ultimului volum al triologiei. Așteptarea a fost lungă, dar iată că a venit momentul, iar volumul trei este pe cale să apară în lunile următoare.

Sentimentele mele legate de Eve? Pură afecțiune și nimic mai mult.

În primu rând, eu sunt una dintre multele ființe care cred cu adevărat în puterea feminină și asta vrea să sublinieze triologia. Mi-a plăcut la nebunie să văd și eu o lume în care femeile nu sunt slabe și subevaluate, o lume în care oamenii sunt egali. Și am descoperit-o pe Eve, o adevărată luptătoare între atâtea femei care doar și-au îndurat soarta.

În al doilea rând, cum ar fi putut să nu mă intrige un așa impecabil fel de a scrie? Adică una e să scrii bine, dar Anna Carey chiar scrie frumos. M-a făcut să simt ca iau parte la acțiune, că sunt una cu personajul principal, că pot să simt alături de ea, să mă bucur, să plâng, să țip sau să râd. A făcut toate astea posibile de la primele pagini și am știut că sunt iremediabil îndrăgostită de această serie după ce am terminat primul capitol.

Nu știu ce să mai adaug, căci abia aștept să-mi pun mâinile pe ultimul volum, că de mult timp mai stau după el!

Mereu aud numai întrebarea ok, dar merită? Păi logic că merită! Că nu i-am dat 5 steluțe degeaba! M-a prins cum rareori reușește vreo carte! Dacă mă cunoști, ști deja cât sunt de pretențioasă și cât de subiective sunt rating-urile mele de pe Goodreads. Cred că ar fi meritat 5/10, dar cum nu pot mai mult, m-am mulțumit cu ceea ce am.

Tot ce îți pot spune este să nu ai dubii în legătură cu seria. De fapt, dacă ai citit primul volum, îmi este clar că nici măcar nu citești recenzia aceasta ci te-ai apucat deja de al doilea. Eu așa am făcut!

Recomand cu drag acest roman celor care cred cu tărie că femeile pot și că femeile sunt capabile să facă și treburi de bărbat. Și celor care nu văd nimic rău într-o femeie care alege să aibă grijă de ea, mai presus de a lăsa un bărbat să facă ce-i mai greu. Și nu în ultimul rând, celor cărora nu le este frică să le fie făcută inima fărâmițe de câteva pagini și puțină cerneală.

---

„-Există milioane de stele, fiecare strălucind și arzând în același timp. Și ele mor ca orice altceva- trebuie să le apreciezi înainte să dispară.”

Rămâi zâmbitor!

Recenzie „Endgame: Convocarea” de James Frey şi Nils Johnson-Shelton

Titlu: Endgame. Jocul final: Convocarea

Autori: James Frey şi Nils Johnson-Shelton

Anul apariţiei: 2014

Editura:Trei

Număr de pagini:512

Disponibilă: Librăria Online Librex

Goodreads

„-Ce spune legenda?

-Că Jocul Final va începe când specia umană va arăta că nu mai merită să fie numită umană.”

Eram atât de nerăbdătoare să citesc „Endgame” de James Frey şi Nils Johnson-Shelton încă de când a apărut! Dar recunosc că preţul m-a cam dat înapoi. Ştiam că este scumpă tocmai datorită faptului că este o carte bună, dar să fie chiar atât de bună, nu m-aş fi aşteptat!

Pământ. Acum. Astăzi. Mâine.

Jocul Final e real, Jocul Final a început.

Viitorul e nescris.

Ce va fi va fi.

---

12 jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă.

De atunci jucătorii se pregătesc neîncetat.

Nu au puteri supranaturale.

Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-şi vindece rănile.

Când le sună ceasul Jucătorii mor. Mor ei, murim şi noi.

Jucătorii sunt moştenitorii Pământului şi ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării.

Unul dintre ei trebuie să reuşească, altminteri vom pieri cu toţii.

Prima dată când am deschis cartea am văzut că în subsolul paginii, în loc să fie cuvinte explicate, erau site-uri web pe care trebuia să intru, am rămas mască. Nu am mai văzut niciodată o carte care să facă trimitere la site-uri web aşa că am accesat şi eu câteva de pe telefonul mobil şi am văzut că erau nişte super-filmuleţe pe youtube.

Mărturisesc că am intrat în lectura acestei cărţi complet oarbă, nu ştiam despre ce este vorba, nu ştiam la ce se referă acest Joc final, ştiam numai ce mi-am permis să presupun de pe urma titlului. Adică e un joc şi nişte oameni mor şi cam atât. Restul a fost o surpriză.

Şi mi-a plăcut că a fost aşa. Am citit ca o disperată ast-noapte, mai exact 420 de pagini în 4 ore. Cum am reuşit? Ei bine, este o lectură relativ rapidă. Scrisul nu îngreunează, tot timpul este prezent un oarecare tip de acţiune, confruntări, dezlegări de enigme. Sunt pagini care nu au decât un site, altele care au imagini (o să inserez ceva poze mai jos).

După ce am terminat cartea la ora 4:12, am intrat repede pe Goodreads să văd care e continuarea. Se numeşte „Cheia Cerului” şi nu pot decât să sper că volumul doi va apărea şi la noi cât de curând.

Nu am mai citit niciodată un roman de  James Frey şi/sau Nils Johnson-Shelton, aşa că nu am ştiut la ce să mă aştept. Drept urmare am intrat şi pe booktube numai să aud cât de bun este romanul şi cum merită să-l citească toată lumea.

Tot ce pot să zic este că m-a ţinut în priză pe tot parcursul lecturii. Nu am avut moment de repaus, nu am avut o clipă de linişte, inima mea a sărit în stânga şi-n dreapta şi-n sus şi-n jos şi creierul meu voia să citească mai mult ,doar că ochelaristelor ca mine le obosesc ochii mai repede şi du-te la baie şi dă cu apă rece pe faţă, şi mai citeşte puţin şi mai bea nişte cafea.

Nu am avut nici măcar o secundă dorinţa de a mă opri. Nici măcar o secundă! Şi pun pariu că nici tu nu vei avea! E atât de antrenant şi înveţi atât de multe lucruri noi şi călătoreşti prin toată lumea şi te întorci acasă şi apoi mergi în subteran şi te prefaci în aplinist şi escaladezi munţi. Şi furi maşini şi te iei la bătaie şi iei vieţi şi dai vieţi. Şi iubeşti şi urăşti. Şi eşti acasă, dar nu tocmai şi visezi şi dezlegi enigme şi afli adevăruri şi te cutremuri şi clipeşti des din cauza lacrimilor şi râzi cu gura până la urechi şi săruţi şi eşti tu şi sunt ei şi eşti o parte mai mare din Jocul Final decât îţi poţi imagina.

„-Să nu uităm totuşi că e un joc, obişnuia ea să spună.

Se gândea că sfârşitul avea să fie un nou început, iar Jocul, prisma care avea să transforme frica în curaj.”

---

Citeşte cartea.

Găseşte indiciile. Descifrează enigma.

Există un singur câştigător.

Jocul Final e real.

Jocul Final a început.

Rămâi zâmbitor, Jocul Final nu s-a terminat încă!

Summer reads!!

Dios mio! A venit vara!

Nu-mi vine să cred că este vară! Dar şcoala s-a terminat, ora s-a dat înapoi şi soarele străluceşte! E timpul să bem limonadă, să stăm pe şezlong şi să… citim. Bineînţeles.

Vara asta mi-am pus în plan să citesc între 30 şi 50 de cărţi. Nu aş fi avut cum să le includ pe toate în această postare căci nu le deţin pe toate încă. De asemenea, mi-am propus să iau parte la Crush Your TBR şi să nu mai cumpăr cărţi ci să încerc să le citesc deja pe cele pe care le am în posesie.

Se prea poate să nu reuşesc să le citesc pe toate, se poate să citesc mai multe sau niciuna dintre ele, dar iată cărţile pe care cel mai probabil le voi citi vara asta!

¤Oh şi să nu uit, luna aceasta blogul împlineşte 1 an, iar eu împlinesc 18. Aşa că aşteptaţi-vă la multe multe concursuri şi surprize!¤

Că tot am început seria Intrumente mortale de Cassandra Clare (click pe titlu pentru recenzia primului volum), am decis să termin cu toate cărţile din serie pe care le deţin şi, după caz, să le cumpăr în engleză pe cele netraduse la noi.

După cum puteţi vedea în widget-ul din bara laterală, deja citesc Endgame de James Grey, am ajuns cam pe la jumătate şi sper ca până mâine să o termin şi să postez şi recenzia. Deci fii cu ochii-n patru pentru că-mi place la nebunie!

Cum aş fi putut să las deoparte Urzeala tronurilor de George R.R.Martin? (click pe titlu pentru recenzia primului volum) Sunt nişte cărţi extrem de grele care necesită timp şi dedicare, tocmai de aceea le-am salvat pentru vară. Momentan nu deţin ultimele două volume, dar tind să cred că le voi achiziţiona cânva în această vară.

Am primit cartea asta acum atât de mult timp şi mă tot ţin de vara trecută să fac rost de ea. Bănuiesc că pur şi simplu am uitat că se află pe rafturile mele. Dar imediat ce voi avea şi volumul doi (sau companionul) o voi citi negreşit.

Cu toţii ştiţi cât am lăudat Zece negri mititei de Agatha Christie (click pe titlu pentru recenzie), iar acest volum a fost un cadou venit mai devreme de ziua mea de la o prietenă dragă căreia îi mulţumesc din suflet! Vreau să strâng toate cărţile Agathei şi sper să şi reuşesc.

Am tot tărăgănat despre cum aceasta este ultima epică pe care o deţin şi plănuiesc desigur să o citesc cât mai curând posibil. ¤altele sunt pe drum¤

Cam acestea au fost cărţile pe care vreau să le citesc din biblioteca mea şi o să revin cu o partea a doua atunci când îmi mai ajung nişte colete!

Spune-mi în secţiunea pentru comentarii dacă ai vrea să fac un wishlist cu titlurile pe care mi-ar plăcea să le citesc vara asta şi dacă sunt destui doritori, mă voi aisgura că includ o asemenea postare.

Rămâi zâmbitor,

Recenzie „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare

Titlu: Instrumente mortale, vol II, Oraşul de Cenuşă

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda

Număr de pagini: 416

Anul apariţiei: 2011

Disponibilă: Editura Leda

Goodreads

„Cunoşti care sunt legăturile de familie, doamnă. […] Se strâng tare asemenea viţei sălbatice. Iar uneori, asemenea viţelor, se strâng destul de tare cât să ucidă.”

Mai ţi minte când am spus că o să revin cu păreri legate de volumul doi,  „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare, astăzi? Ei bine, am terminat cartea adineauri şi cum mă ţin mereu de promisiuni, am început să scriu recenzia. Mai jos îmi voi exprima părerile în legătură cu acest roman şi îţi zic de pe acum că nu vor fi mult prea plăcute. De asemenea, am o întrebare pentru cei care l-au citit deja, o voi scrie la final.

¤Dacă vrei să-mi vezi părerea în legătură cu primul volum, dă click AICI.¤

Clary Fray nu-şi doreşte decât ca viaţa ei să revină la normal.

Dar ce înseamnă normal când eşti vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, şi poţi vedea deodată vârcolaci, vampiri şi spirite ale naturii? Lui Clary i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vânătorii de umbre nu-i dau pace – mai ales frumosul şi enervantul său frate recent regăsit, Jace. Iar singura ei şansă de a-şi ajuta mama este să-l urmărească pe sălbaticul vânător de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranţă malefic – să fie acesta chiar tatăl ei? Când şi cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, înspăimântătoarea Inchizitoare îl suspectează pe Jace.

Dar este oare Jace gata să-şi trădeze prietenii şi să-şi încalce principiile pentru a-şi ajuta tatăl?

Ok, ok, urăsc volumul acesta. Adică.. eu chiar am crezut cu tărie că lucrurile vor deveni mai bune. Zău că nu m-aş fi aşteptat să mă plictisească până când adorm. Sunt chiar recunoscătoare că au anulat continuarea filmelor că nu ar fi avut cine ştie ce fani.

Ce nu mi-a plăcut? Păi nimic. Mai ales relaţia dintre Clary şi Jace. Dacă şti ce s-a întâmplat în primul volum, vei înţelege de ce. Oare sunt singura persoană frustrată că nu primeşte deloc o iubire adevărată cu inimioare şi floricele?

Pe bune, de când cu vestea despre tatăl lui Jace, mi s-a luat tot cheful să aflu ce se va întâmpla. De asemenea, am vaga impresie că autoarea încearcă să o copieze pe J.K.Rowling cum poate ea mai bine. Adică sunt singura care crede că fetiţa asta are mai multe aventuri decât Harry Potter? Începe să mi se pară jalnică.

Şi ce dracului e neînregulă cu Jace? Adică ceea ce-mi plăcea cel mai mult la această serie era el. Atitudinea lui, noşalanţa lui şi vitejia lui. Mi se pare mie sau el chiar a intrat cu totul la apă?

„-Soarta nu e niciodată dreaptă. Eşti prins într-un curent mult mai puternic decât tine, Jonathan; înoată împotriva lui şi te vei îneca, iar pe lângă tine, o să-i îneci şi pe cei care încearcă să te salveze. Înoată cu el şi o să supravieţuieşti.”

Nimic nou nu a fost adus în carte, nici măcar ceva uşor cutremurător sau mai ciudat. Am anticipat totul, nu a mai fost nici un element de surpriză, nici o catastrofă, nici un curs logic.

Cred cu tărie că autoarea a scris cartea într-un dezinteres total. În comparaţie cu primul volum, „Oraşul Oaselor” (click pe titlu pentru recenzie), acest volum a fost pur şi simplu deplorabil.

Drept urmare, eram extrem de nehotărâtă să nu mai citesc seria şi să termin de tot cu această autoare, dar mi-am întrebat şi eu prietene care au citit-o pe toată şi mi-au spus că este cea mai naşpa carte din serie şi că următoarele sunt extrem de bune şi că nu ar trebui să renunţ. Aşa că merg pe mâna lor şi voi continua cu ele, însă am nevoie de un răgaz, de o altă carte -sau poate două- până să continui.

„-Iubirea îţi anulează alegerile.

-E mult mai bine decât invers.”

¤Întrebare SPOLER¤ : Mai este cineva la fel de frustrat ca şi mine că cei doi sunt fraţi?!!

Rămâi zâmbitor,

Recenzie „Oraşul Oaselor” de Cassandra Clare

Titlu: Instrumente mortale, vol I, Oraşul Oaselor

Autor: Cassandra Clare

Anul apariţiei: 2014

Număr de pagini:480

Editura: Leda

Disponibilă: Librăria Online Libris,  Editura Leda

Goodreads

„Şi cine ar putea contesta, într-adevăr, că spiritele naturii nu aparţin acestei lumi, când ele există aici de mai multă vreme decât noi?”

Am încercat să citesc „Te-aş recunoaşte dintr-o mie” de Laura Lippman, dar după primele 20 de pagini am realizat că nu este o lectură de vară. Pur şi simplu nu voiam să mă forţez în a citi ceva întunecat care m-ar fi făcut să mă simt prost -şi cel mai probabil m-ar fi indus într-un reading slump– de zile mari, dacă nu simţeam nevoia să o fac. Aşa că am decis să îi dau o şansă primului volum din Instrumente Mortale, „Oraşul Oaselor” de Cassandra Clare, sperând că mă va face să vreau din nou să citesc.

Clary Fray, o fată de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalţi oameni nu-l au. Ea vede vampiri, vârcolaci, zâne, demoni şi alte creaturi care populează Lumea din Umbră.

În Oraşul Oaselor, cartea întai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare şi ea însăşi e atacată de un demon – un ravener înspăimântător. Astfel, tânara ajunge să-i cunoască pe vânătorii de umbre, râzboinici a căror misiune este să-i apere pe oameni de demoni şi să-i controleze pe vampiri şi vârcolaci.

De asemenea, Clary îl întalneşte pe Jace, un tânăr fermecator, şi, împreună cu el, încearcă să dezlege nenumăratele taine ale Lumii din Umbră. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se află Pocalul Mortal şi ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, în şobolan şi cum poate fi desfacută vraja? Cum a reuşit Clary să dobândească dintr-odată Vederea? De ce sunt demonii interesaţi de o mundană oarecare?

Sinceră să fiu, am citit-o relativ repede, deşi este cu adevărat un monstru de carte. Mai greu mi-a fost să ţin cartea în mână decât să o citesc pentru că era atât de grea, la drept vorbind. Dar cu chiu, cu vai, m-am descurcat şi am stat trează două nopţi la rând până la 5 de dimineaţă pentru a o termina.

Deşi tind să cred că a meritat, au fost unele aspecte care nu mi-au plăcut, drept urmare am scăzut o stea de la rating-ul meu.

Povestea în sine mi-a plăcut mult şi mărturisesc, spre ruşinea mea, că am văzut filmul acum câţiva ani -imediat după ce a apărut ca să fiu mai precisă- şi nu mi-a plăcut. Aşa că deşi am cumpărat cărţile astea acum ceva timp, cred că prin aprilie, mi-a fost frică să încep seria deoarece am crezut că nu-mi va plăcea. Apoi am auzit mai multe prietene de-ale mele spunând cât de bună e seria şi ce prost e filmul pe lângă ea încât am zis că ar fi cazul să-mi iau şi eu inima-n dinţi.

Şi spre surprinderea surprinderii mele, chiar mi s-a părut o carte bună. Mi-a plăcut naraţiunea cel mai mult deoarece a fost construită în aşa fel încât să fii mereu în priză, într-un suspans apăsător şi să uiţi de somn, foame, sete, să fii trup şi suflet alături de Clary şi vânătorii de umbre chiar dacă îţi picau ochii-n gură de somn şi stomacul chiorăia că l-ai neglijat.

Ei bine, partea cea mai interesantă au fost personajele pentru mine deoarece au fost făcute în aşa fel încât să se bată în cap unele cu altele, la modul figurat desigur. Cei doi  băieţi din viaţa protagonistei noastre erau atât de diferiţi unul de celălalt încât deja puteai vedea clar acest aspect încâ de când au fost prezentate. Pe de-o parte îl avem pe Simon, mereu grijuliu şi abil, stânca pe care te poţi baza la greu. Iar de cealaltă parte arogantul Jace care nu arată niciodată că îi pasă şi le vorbeşte tuturor de sus. Dar totuşi, cui nu îi place un tip rău -dar bun-, din când în când?

Că tot vorbesc de personaje, să nu mă mai dau după deget în legătură cu domnişoara Fray, vreau să scriu aici un citat care arată cel mai bine personalitatea puternică, dar şi inteligenţa de care dă dovadă.

„-Tu n-ai părut a avea niciodată nevoie de cineva, Clary. Ai fost întotdeauna atât de… stăpână pe tine. Tot ce-ai avut vreodată nevoie au fost creioanele tale şi lumile tale imaginare.”

Trecând peste personaje, acţiunea mi-a plăcut într-un anumit punct în care o întorsătură de situaţie s-a transformat în alta şi apoi în alta până când uitasem de unde a început toul şi a fost un mare BANG pentru mine.

Adică a fost ok, dar mă simt de parcă autoarea nu a mai ştiut exact ce să scrie şi cum să soluţioneze propriile conflicte încât a simţit nevoia să înflorească, la propriu, o lume deja mult prea înflorită. Mă simt de parcă ultimele, să zic, 200 de pagini au fost cam aşa.. de umplutură. Putea să facă altceva. Părerea mea este că s-a grăbit să o termine şi drept urmare, a dat greş.

Nu ştiu în ce măsură am eu dreptate aici, mi-ar plăcea ca cei care au citit seria să dezbată în secţiunea de comentarii acest aspect, să ştiu măcar dacă sunt singura care crede că a fost puţin cam dusă la extrem toată treaba.

Toate ca toate, a fost o carte bună, antrenantă şi cu personaje pe care fie le-am iubit din tot sufletul, fie le-am urât până în măduva oaselor. Acum cred că instinctul meu care mi-a spus să cumpăr toată seria -cel puţin ceea ce este publicat la noi- m-a ajutat deoarece astăzi m-am apucat de volumul doi şi sper ca mâine să vin deja cu impresii.

„Unde există senzaţia că nu există răsplată apare un dezechilibru între puteri. Un dezechilibru uşor de exploatat, dar asta nu e o cale înţeleaptă. Unde este dragoste, este de asemenea la fel de adesea şi ură. Pot exista umăr la umăr.”

Rămâi zâmbitor,

Recenzie „Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider

Titlu: Începutul tuturor lucrurilor

Autor: Robyn Schneider

Număr de pagini: 304

Editura: Epica

Disponibilă: Librăria Online Libris, Librăria Online Librex, Editura Epica

Goodreads

„Cassidy se purta azi de parcă nu se mai sătura de cineva şi mâine îşi pierdea complet interesul. Lasă în urmă o dâră de inimi frânte, şi ori nu-şi dă seama, ori nu-i pasă.”

Am cumpărat „Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider mai mult sau mai puţin dintr-un exces de dorinţă pentru a citi cât mai multe cărţi publicate la Editura Epica. Asta s-a întâmplat prin mai când era şi mare reducere pe Libris la toate cărţile semnate Epica şi din păcate nu am avut când să o citesc decât acum. Parcă mă trece un tremurici când îmi dau seama că nu mai am decât o carte a editurii, „Fără speranţă” de Coleen Hoover, necitită. Dar nu disperăm, un nou colet este pe drum!

Ezra Faulkner trebuia să fie regele balului, dar asta a fost înainte – înainte ca iubita să-l înşele, înainte ca un accident de maşină să-i sfărâme genunchiul şi înainte să se îndrăgostească de fata cea nouă, Cassidy Thorpe.

Ezra Faulkner, băiatul perfect și admirat de toți, este convins că oamenii sunt sortiți ca la un moment dat pe parcursul existenței lor să apară o tragedie – o singură întâmplare, – în urma căreia viața este privită cu alți ochi, abia atunci fiindu-le dat să trăiască lucruri cu adevărat importante. Momentul lui tragic, de cumpănă, a sosit atunci când era pregătit să le piardă pe toate: într-o noapte îngrozitoare, un şofer neatent îi distruge genunchiul lui Ezra, cariera lui sportivă şi viața socială.

Acum, că nu mai e candidatul preferat pentru titlul de Regele Balului, Ezra ajunge la masa excluşilor unde o cunoaşte pe Cassidy Thorpe. Cassidy e diferită de toți oamenii pe care Ezra i-a întâlnit vreodată – e firească fără să facă eforturi şi extraordinar de inteligentă.

Împreună, Ezra şi Cassidy descoperă flash mob-urile, comorile îngropate şi un pudel care ar putea fi reîncarnarea lui Jay Gatsby. Dar pe măsură ce Ezra se dedică unor studii noi, unor prietenii noi şi unei iubiri noi, descoperă că unii oameni, aidoma cărților, sunt uşor de interpretat greşit. Şi acum trebuie să analizeze: dacă acel moment tragic, de cumpănă, a lovit deja, ce te mai faci atunci când ești nevoit să înfrunți ghinioanele care nu încetează să apară?

„Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider mi s-a părut a fi o carte extrem de amuzantă. Adică dacă eşti aşa citior înrăit şi mai şti şi ceva engleză, te prinzi de glume imediat. Eu am râs cu gura până la urechi şi asta nu mi s-a mai întâmplat până acum cu o carte! Glumele acelea erau chiar reuşite, nu m-aş fi gândit niciodată la aşa ceva.

Lăsând la o parte glumele, acţiunea a fost şi ea la locul ei. Cu vânători de comori şi gesturi neaşteptate. Nu aş fi crezut că m-ar intriga atât de mult, dar a făcut-o. Am numai cuvinte de laudă la adresa construirii personajelor, la modul degajat al limbajului adolescenţilor din zilele noastre.

De asemenea, eu sunt mare fan Jay Gatsby şi mi-a plăcut că aproape în fiecare capitol personajul principal, Ezra, spunea ceva despre personaj, respectiv despre cartea lui F.Scott Fitzgerald.

Dacă am tot lăudat-o, atunci de ce i-am dat 4 stele, te întrebi?

Pentru că a fost o lectură uşoră, dar nu genul acela care te dă peste cap într-un anumit mod. Am văzut că pe copertă scrie că îţi rupe inima şi într-un fel te înstristează, dar nu într-un asemenea hal. Cred doar că unele evenimente din trecut puteau fi mult mai bine detaliate şi că s-ar fi putut acorda mai multă atenţie unor subiecte delicate.

Toate ca toate mi-a plăcut, dar am găsit unele elemente tipic clişeice peste care am decis să trec cu vederea deoarece nu erau chiar atât de grave. În plus, finalul este uşor de anticipat până la un anumit punct când îţi dai seama că ai greşit anticiparea finalului şi eşti praf -cel puţin, aşa i s-a întâmplat mie-.

„Trecem unii prin vieţile celorlalţi ca nişte fantome, lăsând în urmă amintiri care ne bântuie despre oameni care nu au existat niciodată. Dar, în cele din urmă, noi alegem felul în care ne văd ceilalţi. Şi eu aş prefera să fiu ţinută minte greşit. Te rog, Ezra, ţine-mă minte greşit.”

Acum că am rămas în pană de epice, lasă-mi în secţiunea pentru comentarii nişte titluri care crezi că s-ar potrivi gusturilor mele.

Rămâi zâmbitor,

N-ai aflat că a fost lansat Librex.ro ca şi târg de carte online?

În cazul nefericit în care nu ştiai deja, Librex a devenit târg de carte online şi, chiar mai entuziasmant, toate cărţile sunt la reduceri colosale! Şi oricine când aude cuvântul „reduceri” mai că sare în sus de bucurie şi dacă e la undiţe de pescuit. Dar aici e cu totul altă mâncare de pşte. Căci ne-am apucat să vorbim despre cultură, nu despre orice porcărie.

Tind să cred că vizitatorii acestui blog sunt iubitori de cărţi asemenea mie. Aşa că, atunci când mi se dă de ştire despre o reducere sau ceva nou în materie de cărţi, hop postez pe blog ca să vadă toată ţara!

Lasă-mă doar să-ţi arăt câteva din ofertele care mie-mi fac cu ochiul mai ceva ca băieţii de pe stradă!

Adulter- Paulo Coelho

După cum probabil că mulţi dintre voi ştiu deja,

am citit această carte de două ori şi m-a impresionat

într-un mod extrem de plăcut.

O recomand oricui cu mare drag, mai ales

la o asemenea reducere!

Click aici pentru a citi recenzia.

Seria Cântec de gheaţă şi foc- George R.R.Martin

Am tot căutat şi căutat până când mi-a venit rău

un târg de carte online unde să fie toată seria

la un preţ avantajos şi însfârşit am reuşit

să răzbat şi am găsit exact ceea ce căutam!

Am o recenzie scrisă aici pe blog pentru

Urzeala tronurilor de George R.R. Martin,

(click pe titlu pentru recenzie)

şi mai mult ca sigur urmează şi pentru celelalte volume.

Înainte să adorm- S.J.Watson

Mi-am dorit şi am râvnit la cartea asta

mai mult decât aş fi crezut că este uman posibil.

Şi am tot auzit peste tot cât este bună

şi cât de mult îmi va plăcea dacă voi avea

vreodată şansa de a o citi.

Cu o asemenea reducere, cum să nu am şansa?

Ce ne spunem când nu ne vorbim- Chris Simion

Fie că unii dintre voi ştiu sau nu, aceasta a fost

prima carte pe care am recenzat-o vreodată,

în toată viaţa mea, nu numai pe acest blog.

A fost „cartea de căpătâi” pentru întemeierea

blogului pe care îl am astăzi şi mi-ar plăcea să o citească

toată lumea pentru că merită laude.

(click aici pentru recenzie)

Numere- Rachel Ward

Este cineva care nu ştie cât de mult pot

iubi această carte?

Dacă eşti unul dintre cei care nu ştiu,

ai face bine să o comanzi repede,

cât este la reducere şi să o citeşti

şi mai repede!

Pentru că este al dracului de bună!

(click aici pentru recenzie)

Stăpânul inelelelor, Cele două turnuri (vol 2)- J.R.R.Tolkien

Adevărul este că această serie este

destul de scumpă şi personal nu mi-am putut

permite niciodată să o cumpăr.

Dar acum văd că îmi surâde aşa un viitor

de tot citit seria!

Tu ai citit-o?

Am auzit că nu se aseamănă cu filmele şi sunt din ce în ce mai curioasă.

Acestea au fost reducerile care mi-au făcut mie cu ochiul! Pe tine ce te atrage?

Rămâi zâmbitor, cele mai bune oferte sunt abia la început!

Recenzie „Circul nopţii” de Erin Morgenstern

Titlu: Circul nopţii

Autor: Erin Morgenstern

Editura: Grupul Editorial Corint

Anul apariţiei: 2013

Număr de pagini: 416

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Circul soseşte fără veste.

Fără înştiinţări, fără afişe pe stâlpii sau panourile din centru, fără anunţuri sau reclame în ziarele locale. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.”

Vreau să încep prin a spune că am văzut „Circul nopţii” de Erin Morgenstern foarte apreciată pe booktube şi de curând, pe când eram în Cărtureşti, am văzut că se afla pe un raft şi am rămas uimită de frumuseţea coperţii. La acel moment, nici măcar nu credeam că a fost tradusă la noi aşa că nici nu prea mi-am bătut capul cu ea, dar imediat ce am dat-o jos de pe raft am ştiut că trebuia să o citesc. Deci, aşa am şi făcut.

Urmărind periplul aventuros al unui circ fermecat, romanul talentatei tinere scriitoare Erin Morgenstern este o magică poveste de dragoste pentru cititorii de toate vârstele.

Circul soseşte fără veste. Fără înştiinţări, fără afişe lipite pe stâlpi sau panouri. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.

Sub cupola corturilor nocturne, în dungi albe şi negre, te aşteaptă însă o experienţă cu totul unică, o sărbătoare a simţurilor – poţi să te pierzi într-un labirint de nori, să rătăceşti prin meandrele unei grădini luxuriante construite din gheaţă, să priveşti uimit la contorsionista tatuată care se strecoară într-o minusculă cutie de sticlă şi să te îmbeţi cu miresmele de caramel şi scorţişoară ce adie ameţitor prin aer.

Bine aţi venit în Le Cirque des Rêves! Însă, în spatele norilor de fum şi al oglinzilor, se derulează o competiţie crâncenă – un duel între doi tineri magicieni, Celia şi Marco – an trenaţi încă din copilărie să concureze într-un „joc” implacabil de către maeştrii lor misterioşi. Necunoscută celor doi, aceasta este însă o confruntare din care doar unul dintre ei va reuşi să iasă învingător, iar circul este scena pe care se desfăşoară o bătălie cumplită a imaginaţiei şi voinţei.

Dar când o dragoste profundă, pasionată şi magică se înfiripă între cei doi protagonişti, bătrânii lor maeştri trebuie să intervină, iar consecinţele vor fi periculoase pentru toţi cei implicaţi.

O poveste seducătoare, plină de aventură, magie şi poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate vârstele.

Mărturisesc că nu aş fi crezut vreodată să fie o poveste reuşită chiar dacă se făcea mare vâlvătaie pe baza ei. Am zis că este un roman de debut, că nu a ieşit chiar atât de bine. Şi în fond, este vorba despre un circ, aşa că am crezut că sunt chestii relativ pentru copii, cu animale şi clowni şi un amalgam de culori specifice unui circ.

Am aflat că în această privinţă, coperta juca un rol important deoarece înfăţişează exact forma circului în cauză. Totul este atipic, alb-negru, nu există numai un singur cort ci fiecare acrobat, iluzionist ş.a.m.d are propriul său cort, propria sa arie de desfăşurare.

Tot ce pot să-ţi zic este că nu ştiu cum să rezum acţiunea cărţii. Am avut numeroase momente în care a trebuit să închid cartea, să-mi închid şi ochii şi să mă gândesc „Ce dracului tocmai s-a întâmplat?”

Este cea mai bună lectură a acestui an pe care am avut-o şi probabil că aşa va rămâne. M-a intrigat complet, mi-a luat inima şi a jonglat cu ea (pentru că este un circ, te-ai prins?) şi m-a făcut să nu mă satur de citit. Nu am avut deloc stare până când nu am terminat-o şi după aceea voiam mai mult şi nu mai aveam de unde.

Genul acesta de carte te face să o urăşti pentru că nu are un al doilea volum, dar să o iubeşti pentru că a fost atât de bună!

M-am înşelat amar atunci când am zis că este pentru copii deoarece povestea în sine aduce mai mult a poveste de dragoste decât a povestea unui circ, dar durează ceva până când te prinzi cu adevărat cum stă treaba, tu crezi că ai anticipat deja finalul, dar îţi promit că nu o să-l vezi venind!

O lectură cât se poate de antenantă, de surprinzătoare şi de frumoasă încât m-a făcut să o deschid şi să o mai citesc încă o dată! Şi mie nu mi s-a întâmplat asta niciodată! Adică.. am vrut să recitesc mai multe cărţi, dar cu asta am trecut la fapte!

Aş mai avea atât de multe lucruri de zis şi dacă ar fi după mine, aş turui neîncetat până mâine, dar nu pot! Vreau ca fiecare dintre voi să afle singur ce se întâmplă, în jurul cui se învârte povestea şi faptul că nu poţi avea încredere în nimeni! Nu ar fi cinstit să mai adaug ceva, deoarece orice aş mai zice ar fi un spoil şi nu vreau să vă privez de plăcerea acestei lecturi!

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit  „Circul nopţii” de Erin Morgenstern  . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Mereu cu drag,

Recenzie „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth

Titlu: Four, O Antologie Divergent

Autor: Veronica Roth

Anul apariţiei: 2015

Editura: Leda

Număr de pagini: 256

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Îmi doresc să existe ceva care să-mi aducă aminte că rănile, deşi se vindecă, nu dispar pentru totdeauna- le duc cu mine peste tot, mereu, şi ăsta e cursul lucrurilor, cursul cicatricelor.”

Am recenzat şi: Divergent, Insurgent, Experiment. (click pe titluri)

Tot ce pot să zic este că am fost, din nou, mult prea entuziasmată şi am terminat „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth cam în trei sau patru ore. Ştiu, ştiu la ce te gândeşti. Probabil ceva de genul „Andreea, eşti cam rapidă! Ce faci, mănânci cărţile sau le citeşti?”, dar cei mai mulţi dintre voi ştiu deja că nu fac nici una nici alta, le devorez cu o sete nestăvilită de cunoaştere.

Cu doi ani înainte ca Tris Prior să facă alegerea care avea să-i schimbe viaţa, fiul de şaisprezece ani al liderului Abnegaţiei a trecut prin acelaşi lucru. Transferul lui Tobias către Neînfricare reprezintă şansa de a o lua de la capăt. Aici, el nu va fi strigat pe numele dat de părinţi. Aici, el nu va permite ca teama să îl transforme într-un copil înspăimântat.

Proaspăt botezat „Four”, el află în timpul iniţierii că va izbândi în Neînfricare. Însă iniţierea este doar începutul, iar Four trebuie să-şi revendice locul în ierarhia Neînfricaţilor. Deciziile lui îi vor afecta pe viitorii novici şi vor scoate la iveală secrete care ar putea să-i pună în primejdie propriul viitor – şi viitorul întregului sistem de facţiuni.

Doi ani mai târziu, Four este pregătit să acţioneze, dar cursul lucrurilor este încă neclar.

Totuşi, prima novice care sare în plasă ar putea schimba totul. Alături de ea, calea de a salva lumea ar putea deveni limpede. Alături de ea, el ar putea fi din nou Tobias.

Ei bine, problema cu o carte (sau în acest caz o serie) bună este că vrei să o termini când , de fapt, nu vrei să o termini. Şi eu am fost în această situaţie. După anumite secvenţe am închis puţin cartea, am închis ochii şi m-am gândit „acesta este finalul, nu o să mai ai parte de mai multă divergenţă decât atât” şi pe de altă parte m-am gândit „dar trebuie să afli ce se va întâmpla în final..”

Ei şi uite-aşa s-au iscat în mine două părţi contradictorii câştigând, evident, devoratoarea de cărţi care sunt în proporţie de 98,9%.

Nu că n-aş fi avut parte de-un final bine pus la punct în „Experiment” de Veronica Roth (click pe titlu pentru recenzie), dar am simţit că l-am cunoscut doar pe Four cel din a treia carte ci nu pe Four cel ce era la început. Pentru că, asemenea lui Tris, Four a experimentat propria lui evoluţie. Că am fost noi toţi concentraţi pe farmecul lui Tris, aceasta este altă poveste de spus, la o altă cană de ceai.

Mi-a plăcut cel mai mult că au apărut personaje care au murit de-a lungul seriei, personaje de care îmi era un dor de-mi crăpa inima şi parcă ceva lipsea după ce au murit. A fost ca şi cum aş fi luat de la capăt un serial cu 10 sezoane, chiar dacă l-am mai văzut o dată. M-am simţit de parcă am primit un bilet gratuit cu maşina timpului!

Privind înapoi, am realizat că Tobias a avut cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor şi i-am putut înţelege altfel unele gesturi pe care Tris le-a considerat diferite. Şi m-am bucurat că am avut oportunitatea de a privi prin acelaşi pahar, doar că din unghiuri diferite.

Acum, pe final, aş vrea să spun că divergenţa s-a terminat cu adevărat şi chiar dacă este doar un companion, sfătuiesc pe oricine să citească mai întâi triologia şi mai apoi acest volum pentru că sunt o mulţime de spoilere din prima carte. Am plâns, am râs alături de Tris şi Tobias, iar acum mi-aş dori să vă las cu cele mai frumoase mulţumiri ale autoarei din câte există:

Felicitări ţie, care ai rămas cu Tobias până la final!

Rămâi zâmbitor (deşi ştiu că şi ţie-ţi curge o lacrimă),

P.S. Aş vrea să mulţumesc Librăriei Online Libris deoarece recenzia a fost realizata datorita lor,
care ,în urma colaborării , mi-a oferit  „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Recenzie „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith

Titlu: Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere

Autor: Jennifer E. Smith

Număr de pagini: 256

Editura: Epica

Goodreads

„Cine şi-ar fi închipuit că patru minute ar putea schimba totul?”

Pot să spun, în primul şi în primul rând, că „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith mi-a întrecut orice aşteptare posibilă, dar despre asta vorbim puţin mai jos, după ce vezi descrierea:

Pentru tânăra de şaptesprezece ani, Hadley Sullivan, această zi pare să fie una dintre cele mai rele de până acum…
Tocmai a pierdut avionul, este blocată în aeroportul JFK din New York şi e pe cale să întârzie la nunta propriului ei tată, care se căsătoreşte, pentru a doua oară, la Londra, cu o femeie pe care n-a văzut-o în viaţa ei.
Apoi, aşteptând să se îmbarce în următorul avion, îl întâlneşte pe Oliver. E britanic. Şi e foarte drăguţ. Şi o va însoţi în noul ei zbor.
Călătoria de-o noapte trece cât ai clipi, iar Hadley şi Oliver se pierd unul de altul în aglomeraţia din aeroport, la sosire.
Îi va aduce oare soarta din nou împreună?

Desfăşurată pe parcursul a douăzeci şi patru de ore, povestea lui Hadley şi a lui Oliver ne vorbeşte despre relaţiile de familie, despre a doua şansă şi despre dragostea la prima vedere.

Pentru început, cum ştiţi deja că sunt mare fan booktube (englezesc şi american, că români nu prea avem), m-am uitat la multe tururi ale bibliotecilor şi vedeam cartea aceasta des urmată de afirmaţia „nu ma citit-o încă şi nu cred că mă voi apuca prea curând” şi am început să prind ideea că nu ar fi cine ştie ce. Plus că şi coperta mi se pare că are o tentă oarecum copilăroasă (deşi port un mare respect Editurii Epica pentru că adoptă coperţile originale).

Intrând în acţiunea acestei cărţi nu m-am aşteptat la prea multe lucruri surprinzătoare şi evenimente grozave, dar m-am surprins pe mine terminând-o în vreo 3 ore şi-un pic.” Deci, până la urmă, a fost chiar o carte bună” mi-am zis în sinea mea după ce am terminat-o.

A fost extrem de amuzantă (dacă şti să te prinzi de unele glume şi ironii) şi destul de romantică, dacă îmi pot permite să folosesc un asemenea adjectiv. Nu a fost de genul „hai să alergăm împreună pe plajă la apus până la adânci bătrâneţi”, a fost romantică în sensul drăguţ, adolescentin, plin de speranţă.

Şi în toată ce-a de-a doua jumătate a cărţii am stat cu sufletul la gură sperând la un miracol absolut. Dacă mi s-au atins aşteptările, nu-ţi mai spun că afli tu singur!

Cert este că am scăzut o stea doar pentru că putea fi puţintel mai bună. La drept vorbind, i-aş fi acordat cam 4.5 steluţe pentru că a fost drăguţă, amuzantă, o lectură uşoară, practic am zburat printre pagini şi a fost chiar intrigantă. Doar am simţit că i-a lipsit acel ceva care să o facă să strălucească, parcă a fost totul prea mult lăsat pe mâna destinului.

Toate ca toate, a fost o lectură extraordinar de realistă, nu m-am simţit de parcă ar fi orice carte obişnuită ci dimpotrivă chiar o carte specială. Sper să aveţi şi voi şansa cândva să o citiţi. Sincer, cred că este genul de carte care ar scoate pe oricine dintr-un reading slump. Aşa că dacă te şti cu musca pe căciulă, dă-i bătaie!

„Oliver e ca un cântec pe care nu şi-l poate alunga din minte. Oricât de mult s-ar strădui, melodia întâlnirii lor i se derulează prin gând ca o buclă nesfârşită, de fiecare dată la fel de surprinzător de plăcută ca şi precedenta, ca un cântec de leagăn, ca un pslam, şi nu crede că s-ar putea sătura vreodată să-l audă.”

Rămâi zâmbitor,