Recenzie „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith

Titlu: Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere

Autor: Jennifer E. Smith

Număr de pagini: 256

Editura: Epica

Goodreads

„Cine şi-ar fi închipuit că patru minute ar putea schimba totul?”

Pot să spun, în primul şi în primul rând, că „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith mi-a întrecut orice aşteptare posibilă, dar despre asta vorbim puţin mai jos, după ce vezi descrierea:

Pentru tânăra de şaptesprezece ani, Hadley Sullivan, această zi pare să fie una dintre cele mai rele de până acum…
Tocmai a pierdut avionul, este blocată în aeroportul JFK din New York şi e pe cale să întârzie la nunta propriului ei tată, care se căsătoreşte, pentru a doua oară, la Londra, cu o femeie pe care n-a văzut-o în viaţa ei.
Apoi, aşteptând să se îmbarce în următorul avion, îl întâlneşte pe Oliver. E britanic. Şi e foarte drăguţ. Şi o va însoţi în noul ei zbor.
Călătoria de-o noapte trece cât ai clipi, iar Hadley şi Oliver se pierd unul de altul în aglomeraţia din aeroport, la sosire.
Îi va aduce oare soarta din nou împreună?

Desfăşurată pe parcursul a douăzeci şi patru de ore, povestea lui Hadley şi a lui Oliver ne vorbeşte despre relaţiile de familie, despre a doua şansă şi despre dragostea la prima vedere.

Pentru început, cum ştiţi deja că sunt mare fan booktube (englezesc şi american, că români nu prea avem), m-am uitat la multe tururi ale bibliotecilor şi vedeam cartea aceasta des urmată de afirmaţia „nu ma citit-o încă şi nu cred că mă voi apuca prea curând” şi am început să prind ideea că nu ar fi cine ştie ce. Plus că şi coperta mi se pare că are o tentă oarecum copilăroasă (deşi port un mare respect Editurii Epica pentru că adoptă coperţile originale).

Intrând în acţiunea acestei cărţi nu m-am aşteptat la prea multe lucruri surprinzătoare şi evenimente grozave, dar m-am surprins pe mine terminând-o în vreo 3 ore şi-un pic.” Deci, până la urmă, a fost chiar o carte bună” mi-am zis în sinea mea după ce am terminat-o.

A fost extrem de amuzantă (dacă şti să te prinzi de unele glume şi ironii) şi destul de romantică, dacă îmi pot permite să folosesc un asemenea adjectiv. Nu a fost de genul „hai să alergăm împreună pe plajă la apus până la adânci bătrâneţi”, a fost romantică în sensul drăguţ, adolescentin, plin de speranţă.

Şi în toată ce-a de-a doua jumătate a cărţii am stat cu sufletul la gură sperând la un miracol absolut. Dacă mi s-au atins aşteptările, nu-ţi mai spun că afli tu singur!

Cert este că am scăzut o stea doar pentru că putea fi puţintel mai bună. La drept vorbind, i-aş fi acordat cam 4.5 steluţe pentru că a fost drăguţă, amuzantă, o lectură uşoară, practic am zburat printre pagini şi a fost chiar intrigantă. Doar am simţit că i-a lipsit acel ceva care să o facă să strălucească, parcă a fost totul prea mult lăsat pe mâna destinului.

Toate ca toate, a fost o lectură extraordinar de realistă, nu m-am simţit de parcă ar fi orice carte obişnuită ci dimpotrivă chiar o carte specială. Sper să aveţi şi voi şansa cândva să o citiţi. Sincer, cred că este genul de carte care ar scoate pe oricine dintr-un reading slump. Aşa că dacă te şti cu musca pe căciulă, dă-i bătaie!

„Oliver e ca un cântec pe care nu şi-l poate alunga din minte. Oricât de mult s-ar strădui, melodia întâlnirii lor i se derulează prin gând ca o buclă nesfârşită, de fiecare dată la fel de surprinzător de plăcută ca şi precedenta, ca un cântec de leagăn, ca un pslam, şi nu crede că s-ar putea sătura vreodată să-l audă.”

Rămâi zâmbitor,