Recenzie „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare

11655296_835217826560991_904762265_n

Titlu: Instrumente mortale, vol II, Oraşul de Cenuşă

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda

Număr de pagini: 416

Anul apariţiei: 2011

Disponibilă: Editura Leda

3-stars1

Goodreads

„Cunoşti care sunt legăturile de familie, doamnă. […] Se strâng tare asemenea viţei sălbatice. Iar uneori, asemenea viţelor, se strâng destul de tare cât să ucidă.”

Mai ţi minte când am spus că o să revin cu păreri legate de volumul doi,  „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare, astăzi? Ei bine, am terminat cartea adineauri şi cum mă ţin mereu de promisiuni, am început să scriu recenzia. Mai jos îmi voi exprima părerile în legătură cu acest roman şi îţi zic de pe acum că nu vor fi mult prea plăcute. De asemenea, am o întrebare pentru cei care l-au citit deja, o voi scrie la final.

¤Dacă vrei să-mi vezi părerea în legătură cu primul volum, dă click AICI.¤

Clary Fray nu-şi doreşte decât ca viaţa ei să revină la normal.

Dar ce înseamnă normal când eşti vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, şi poţi vedea deodată vârcolaci, vampiri şi spirite ale naturii? Lui Clary i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vânătorii de umbre nu-i dau pace – mai ales frumosul şi enervantul său frate recent regăsit, Jace. Iar singura ei şansă de a-şi ajuta mama este să-l urmărească pe sălbaticul vânător de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranţă malefic – să fie acesta chiar tatăl ei? Când şi cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, înspăimântătoarea Inchizitoare îl suspectează pe Jace.

Dar este oare Jace gata să-şi trădeze prietenii şi să-şi încalce principiile pentru a-şi ajuta tatăl?

Ok, ok, urăsc volumul acesta. Adică.. eu chiar am crezut cu tărie că lucrurile vor deveni mai bune. Zău că nu m-aş fi aşteptat să mă plictisească până când adorm. Sunt chiar recunoscătoare că au anulat continuarea filmelor că nu ar fi avut cine ştie ce fani.

Ce nu mi-a plăcut? Păi nimic. Mai ales relaţia dintre Clary şi Jace. Dacă şti ce s-a întâmplat în primul volum, vei înţelege de ce. Oare sunt singura persoană frustrată că nu primeşte deloc o iubire adevărată cu inimioare şi floricele?

Pe bune, de când cu vestea despre tatăl lui Jace, mi s-a luat tot cheful să aflu ce se va întâmpla. De asemenea, am vaga impresie că autoarea încearcă să o copieze pe J.K.Rowling cum poate ea mai bine. Adică sunt singura care crede că fetiţa asta are mai multe aventuri decât Harry Potter? Începe să mi se pară jalnică.

Şi ce dracului e neînregulă cu Jace? Adică ceea ce-mi plăcea cel mai mult la această serie era el. Atitudinea lui, noşalanţa lui şi vitejia lui. Mi se pare mie sau el chiar a intrat cu totul la apă?

„-Soarta nu e niciodată dreaptă. Eşti prins într-un curent mult mai puternic decât tine, Jonathan; înoată împotriva lui şi te vei îneca, iar pe lângă tine, o să-i îneci şi pe cei care încearcă să te salveze. Înoată cu el şi o să supravieţuieşti.”

Nimic nou nu a fost adus în carte, nici măcar ceva uşor cutremurător sau mai ciudat. Am anticipat totul, nu a mai fost nici un element de surpriză, nici o catastrofă, nici un curs logic.

Cred cu tărie că autoarea a scris cartea într-un dezinteres total. În comparaţie cu primul volum, „Oraşul Oaselor” (click pe titlu pentru recenzie), acest volum a fost pur şi simplu deplorabil.

Drept urmare, eram extrem de nehotărâtă să nu mai citesc seria şi să termin de tot cu această autoare, dar mi-am întrebat şi eu prietene care au citit-o pe toată şi mi-au spus că este cea mai naşpa carte din serie şi că următoarele sunt extrem de bune şi că nu ar trebui să renunţ. Aşa că merg pe mâna lor şi voi continua cu ele, însă am nevoie de un răgaz, de o altă carte -sau poate două- până să continui.

„-Iubirea îţi anulează alegerile.

-E mult mai bine decât invers.”

¤Întrebare SPOLER¤ : Mai este cineva la fel de frustrat ca şi mine că cei doi sunt fraţi?!!

Rămâi zâmbitor,

1343881

Anunțuri

36 de gânduri despre „Recenzie „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare

  1. Sincer, eu nu cred că sunt fraţi :). Nu ştiu, poate greşesc, dar nu cred asta. Mi s-a părut că au fost ceva indicii cum că de fapt nu ar fi fraţi. Nu am crezut deloc, din momentul în care am aflat în prima carte, poate şi de asta am văzut acele „indicii”, e posibil ca ele să fie doar în mintea mea. Iar, pe total, cartea nu mi s-a părut aşa rea, în special din cauza acţiunilor secundare. Singurul lucru care m-a enervat enorm a fost Simon încercând să meargă de unul singur în bârlogul vampirilor, parcă el era tipul deştept în toată povestea asta! În rest, mi-a plăcut cum se conturează un grup în care Clary poate avea încredere, în prima carte am avut impresia că era foarte singură şi că nu se putea încrede în nimeni. Acum lucrurile stau ceva mai bine pentru ea.

    Apreciază

    1. Eu nu am crezut nici o clipa ca ar fi frati. Dar m-am saturat sa nu-si arate iubirea. Plus ca sunt niste indicii, cum ar fi cicatricea lui Jace de pe umar. Pot sa fac pariu ca el este de fapt Stephen, fiul Inchizitoarei si de aceea a murit pentru el. 🙂 Nici mie nu mi-a placut de Simon deloc si sincer, in momentul in care a rasarit soarele mi-am dorit sa fi murit. Mi se pare ca in ambele carti el a fost doar catelusul care a stat dupa stapan.

      Apreciază

      1. Hmm, interesant, nu mă gândisem că ar putea fi Stephen, dar sună chiar interesant. În momente de astea îmi pare aşa de rău că sunt în urmă cu o serie şi nu pot să intru pe forumurile unde fanii îşi discută teoriile. Nu de alta, dar nu aş vrea să aflu mai mult decât trebuie.

        Apreciază

      1. Nci eu cu ele, dar nu mă deranjează cele mici care mă impulsionează sä citesc în continuare ca să ajung la clipa respectivă.
        Am fost spoiluită cel mai grav legat de finalul cărții Experiment şi a fost cea mai naşpa chestie ever.

        Apreciază

      2. Da, ştiu. Şi chiar vreau, dar e cam… intimidantă. Şi acum a ajuns „Cum am devenit populară”, e pe drum „Marea călătorie a lui Amy şi Roger” şi apoi vreau să citesc „Începutul tuturor lucrurilor”. Şi vreau să îmi cumpăr trilogia „Anna şi sărutul franțuzesc” şi „Destine la limită”. Tu ai avut săptămâna Epica, eu o să am luna Epica. ♥

        Apreciază

      3. Amy si Roger am castigat-o la un concurs. Anna & sarutul frantuzesc va fi rasfatul meu dupa o perioada grea.
        Te invidiez pentru Girl Online deja. 😦 Le primeşti de la editură, nu? Vreau şi eu să mă răsfețe cu titlurile lor…

        Apreciază

      4. Norocoasă doar în privința lui Amy şi Roger.
        Tu ai mai mult „noroc” ca mine cu sponsorizarea. 😉 Dar e bine şi aşa: le citeşti tu, faci recenzia şi eu văd dacă merită.

        Apreciază

      5. Dacă nu vă iubeam aşa de tare pe tine şi pe stilul tău de a scrie recenzii, nu ar mai fi fost win-win. Şi tot sunt puțin geloasă. :))
        P.S.: I’m out of the reading slump. ♥
        Citesc „Cum am devenit populară” şi e adorabilă, am trecut de jumătate şi am citit doar azi din ea. Tu ce mai citeşti?
        P.P.S.: Aştept recenzia la Endgame. Vreau să dau o comandă uriaşă şi nu sunt sigură dacă vreau să o includ sau nu. E şi cam scumpä.

        Apreciază

    1. Şi eu tot de la Experiment am aflat sfârşitul, era un meme pe facebook, dar nu mă deranjază atât să aflu sfârşitul (oricum când eram mică aveam o formă ciudată de nebunie, citeam ultima pagină întâi şi dacă îmi placea citeam toată carte) cât să aflu cum se ajunge acolo, păi eu la ce mai citesc dacă ştiu tot ce se întâmplă?

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s