Recenzie „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare

Titlu: Instrumente mortale, vol II, Oraşul de Cenuşă

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda

Număr de pagini: 416

Anul apariţiei: 2011

Disponibilă: Editura Leda

Goodreads

„Cunoşti care sunt legăturile de familie, doamnă. […] Se strâng tare asemenea viţei sălbatice. Iar uneori, asemenea viţelor, se strâng destul de tare cât să ucidă.”

Mai ţi minte când am spus că o să revin cu păreri legate de volumul doi,  „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare, astăzi? Ei bine, am terminat cartea adineauri şi cum mă ţin mereu de promisiuni, am început să scriu recenzia. Mai jos îmi voi exprima părerile în legătură cu acest roman şi îţi zic de pe acum că nu vor fi mult prea plăcute. De asemenea, am o întrebare pentru cei care l-au citit deja, o voi scrie la final.

¤Dacă vrei să-mi vezi părerea în legătură cu primul volum, dă click AICI.¤

Clary Fray nu-şi doreşte decât ca viaţa ei să revină la normal.

Dar ce înseamnă normal când eşti vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, şi poţi vedea deodată vârcolaci, vampiri şi spirite ale naturii? Lui Clary i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vânătorii de umbre nu-i dau pace – mai ales frumosul şi enervantul său frate recent regăsit, Jace. Iar singura ei şansă de a-şi ajuta mama este să-l urmărească pe sălbaticul vânător de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranţă malefic – să fie acesta chiar tatăl ei? Când şi cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, înspăimântătoarea Inchizitoare îl suspectează pe Jace.

Dar este oare Jace gata să-şi trădeze prietenii şi să-şi încalce principiile pentru a-şi ajuta tatăl?

Ok, ok, urăsc volumul acesta. Adică.. eu chiar am crezut cu tărie că lucrurile vor deveni mai bune. Zău că nu m-aş fi aşteptat să mă plictisească până când adorm. Sunt chiar recunoscătoare că au anulat continuarea filmelor că nu ar fi avut cine ştie ce fani.

Ce nu mi-a plăcut? Păi nimic. Mai ales relaţia dintre Clary şi Jace. Dacă şti ce s-a întâmplat în primul volum, vei înţelege de ce. Oare sunt singura persoană frustrată că nu primeşte deloc o iubire adevărată cu inimioare şi floricele?

Pe bune, de când cu vestea despre tatăl lui Jace, mi s-a luat tot cheful să aflu ce se va întâmpla. De asemenea, am vaga impresie că autoarea încearcă să o copieze pe J.K.Rowling cum poate ea mai bine. Adică sunt singura care crede că fetiţa asta are mai multe aventuri decât Harry Potter? Începe să mi se pară jalnică.

Şi ce dracului e neînregulă cu Jace? Adică ceea ce-mi plăcea cel mai mult la această serie era el. Atitudinea lui, noşalanţa lui şi vitejia lui. Mi se pare mie sau el chiar a intrat cu totul la apă?

„-Soarta nu e niciodată dreaptă. Eşti prins într-un curent mult mai puternic decât tine, Jonathan; înoată împotriva lui şi te vei îneca, iar pe lângă tine, o să-i îneci şi pe cei care încearcă să te salveze. Înoată cu el şi o să supravieţuieşti.”

Nimic nou nu a fost adus în carte, nici măcar ceva uşor cutremurător sau mai ciudat. Am anticipat totul, nu a mai fost nici un element de surpriză, nici o catastrofă, nici un curs logic.

Cred cu tărie că autoarea a scris cartea într-un dezinteres total. În comparaţie cu primul volum, „Oraşul Oaselor” (click pe titlu pentru recenzie), acest volum a fost pur şi simplu deplorabil.

Drept urmare, eram extrem de nehotărâtă să nu mai citesc seria şi să termin de tot cu această autoare, dar mi-am întrebat şi eu prietene care au citit-o pe toată şi mi-au spus că este cea mai naşpa carte din serie şi că următoarele sunt extrem de bune şi că nu ar trebui să renunţ. Aşa că merg pe mâna lor şi voi continua cu ele, însă am nevoie de un răgaz, de o altă carte -sau poate două- până să continui.

„-Iubirea îţi anulează alegerile.

-E mult mai bine decât invers.”

¤Întrebare SPOLER¤ : Mai este cineva la fel de frustrat ca şi mine că cei doi sunt fraţi?!!

Rămâi zâmbitor,