Recenzie „Endgame: Convocarea” de James Frey şi Nils Johnson-Shelton

Titlu: Endgame. Jocul final: Convocarea

Autori: James Frey şi Nils Johnson-Shelton

Anul apariţiei: 2014

Editura:Trei

Număr de pagini:512

Disponibilă: Librăria Online Librex

Goodreads

„-Ce spune legenda?

-Că Jocul Final va începe când specia umană va arăta că nu mai merită să fie numită umană.”

Eram atât de nerăbdătoare să citesc „Endgame” de James Frey şi Nils Johnson-Shelton încă de când a apărut! Dar recunosc că preţul m-a cam dat înapoi. Ştiam că este scumpă tocmai datorită faptului că este o carte bună, dar să fie chiar atât de bună, nu m-aş fi aşteptat!

Pământ. Acum. Astăzi. Mâine.

Jocul Final e real, Jocul Final a început.

Viitorul e nescris.

Ce va fi va fi.

---

12 jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă.

De atunci jucătorii se pregătesc neîncetat.

Nu au puteri supranaturale.

Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-şi vindece rănile.

Când le sună ceasul Jucătorii mor. Mor ei, murim şi noi.

Jucătorii sunt moştenitorii Pământului şi ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării.

Unul dintre ei trebuie să reuşească, altminteri vom pieri cu toţii.

Prima dată când am deschis cartea am văzut că în subsolul paginii, în loc să fie cuvinte explicate, erau site-uri web pe care trebuia să intru, am rămas mască. Nu am mai văzut niciodată o carte care să facă trimitere la site-uri web aşa că am accesat şi eu câteva de pe telefonul mobil şi am văzut că erau nişte super-filmuleţe pe youtube.

Mărturisesc că am intrat în lectura acestei cărţi complet oarbă, nu ştiam despre ce este vorba, nu ştiam la ce se referă acest Joc final, ştiam numai ce mi-am permis să presupun de pe urma titlului. Adică e un joc şi nişte oameni mor şi cam atât. Restul a fost o surpriză.

Şi mi-a plăcut că a fost aşa. Am citit ca o disperată ast-noapte, mai exact 420 de pagini în 4 ore. Cum am reuşit? Ei bine, este o lectură relativ rapidă. Scrisul nu îngreunează, tot timpul este prezent un oarecare tip de acţiune, confruntări, dezlegări de enigme. Sunt pagini care nu au decât un site, altele care au imagini (o să inserez ceva poze mai jos).

După ce am terminat cartea la ora 4:12, am intrat repede pe Goodreads să văd care e continuarea. Se numeşte „Cheia Cerului” şi nu pot decât să sper că volumul doi va apărea şi la noi cât de curând.

Nu am mai citit niciodată un roman de  James Frey şi/sau Nils Johnson-Shelton, aşa că nu am ştiut la ce să mă aştept. Drept urmare am intrat şi pe booktube numai să aud cât de bun este romanul şi cum merită să-l citească toată lumea.

Tot ce pot să zic este că m-a ţinut în priză pe tot parcursul lecturii. Nu am avut moment de repaus, nu am avut o clipă de linişte, inima mea a sărit în stânga şi-n dreapta şi-n sus şi-n jos şi creierul meu voia să citească mai mult ,doar că ochelaristelor ca mine le obosesc ochii mai repede şi du-te la baie şi dă cu apă rece pe faţă, şi mai citeşte puţin şi mai bea nişte cafea.

Nu am avut nici măcar o secundă dorinţa de a mă opri. Nici măcar o secundă! Şi pun pariu că nici tu nu vei avea! E atât de antrenant şi înveţi atât de multe lucruri noi şi călătoreşti prin toată lumea şi te întorci acasă şi apoi mergi în subteran şi te prefaci în aplinist şi escaladezi munţi. Şi furi maşini şi te iei la bătaie şi iei vieţi şi dai vieţi. Şi iubeşti şi urăşti. Şi eşti acasă, dar nu tocmai şi visezi şi dezlegi enigme şi afli adevăruri şi te cutremuri şi clipeşti des din cauza lacrimilor şi râzi cu gura până la urechi şi săruţi şi eşti tu şi sunt ei şi eşti o parte mai mare din Jocul Final decât îţi poţi imagina.

„-Să nu uităm totuşi că e un joc, obişnuia ea să spună.

Se gândea că sfârşitul avea să fie un nou început, iar Jocul, prisma care avea să transforme frica în curaj.”

---

Citeşte cartea.

Găseşte indiciile. Descifrează enigma.

Există un singur câştigător.

Jocul Final e real.

Jocul Final a început.

Rămâi zâmbitor, Jocul Final nu s-a terminat încă!