Recenzie „Circul nopţii” de Erin Morgenstern

11390000_830561677026606_1226247489710444362_n

Titlu: Circul nopţii

Autor: Erin Morgenstern

Editura: Grupul Editorial Corint

Anul apariţiei: 2013

Număr de pagini: 416

Disponibilă: Librăria Online Libris

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Circul soseşte fără veste.

Fără înştiinţări, fără afişe pe stâlpii sau panourile din centru, fără anunţuri sau reclame în ziarele locale. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.”

Vreau să încep prin a spune că am văzut „Circul nopţii” de Erin Morgenstern foarte apreciată pe booktube şi de curând, pe când eram în Cărtureşti, am văzut că se afla pe un raft şi am rămas uimită de frumuseţea coperţii. La acel moment, nici măcar nu credeam că a fost tradusă la noi aşa că nici nu prea mi-am bătut capul cu ea, dar imediat ce am dat-o jos de pe raft am ştiut că trebuia să o citesc. Deci, aşa am şi făcut.

Urmărind periplul aventuros al unui circ fermecat, romanul talentatei tinere scriitoare Erin Morgenstern este o magică poveste de dragoste pentru cititorii de toate vârstele.

Circul soseşte fără veste. Fără înştiinţări, fără afişe lipite pe stâlpi sau panouri. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.

Sub cupola corturilor nocturne, în dungi albe şi negre, te aşteaptă însă o experienţă cu totul unică, o sărbătoare a simţurilor – poţi să te pierzi într-un labirint de nori, să rătăceşti prin meandrele unei grădini luxuriante construite din gheaţă, să priveşti uimit la contorsionista tatuată care se strecoară într-o minusculă cutie de sticlă şi să te îmbeţi cu miresmele de caramel şi scorţişoară ce adie ameţitor prin aer.

Bine aţi venit în Le Cirque des Rêves! Însă, în spatele norilor de fum şi al oglinzilor, se derulează o competiţie crâncenă – un duel între doi tineri magicieni, Celia şi Marco – an trenaţi încă din copilărie să concureze într-un „joc” implacabil de către maeştrii lor misterioşi. Necunoscută celor doi, aceasta este însă o confruntare din care doar unul dintre ei va reuşi să iasă învingător, iar circul este scena pe care se desfăşoară o bătălie cumplită a imaginaţiei şi voinţei.

Dar când o dragoste profundă, pasionată şi magică se înfiripă între cei doi protagonişti, bătrânii lor maeştri trebuie să intervină, iar consecinţele vor fi periculoase pentru toţi cei implicaţi.

O poveste seducătoare, plină de aventură, magie şi poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate vârstele.

Mărturisesc că nu aş fi crezut vreodată să fie o poveste reuşită chiar dacă se făcea mare vâlvătaie pe baza ei. Am zis că este un roman de debut, că nu a ieşit chiar atât de bine. Şi în fond, este vorba despre un circ, aşa că am crezut că sunt chestii relativ pentru copii, cu animale şi clowni şi un amalgam de culori specifice unui circ.

Am aflat că în această privinţă, coperta juca un rol important deoarece înfăţişează exact forma circului în cauză. Totul este atipic, alb-negru, nu există numai un singur cort ci fiecare acrobat, iluzionist ş.a.m.d are propriul său cort, propria sa arie de desfăşurare.

Tot ce pot să-ţi zic este că nu ştiu cum să rezum acţiunea cărţii. Am avut numeroase momente în care a trebuit să închid cartea, să-mi închid şi ochii şi să mă gândesc „Ce dracului tocmai s-a întâmplat?”

Este cea mai bună lectură a acestui an pe care am avut-o şi probabil că aşa va rămâne. M-a intrigat complet, mi-a luat inima şi a jonglat cu ea (pentru că este un circ, te-ai prins?) şi m-a făcut să nu mă satur de citit. Nu am avut deloc stare până când nu am terminat-o şi după aceea voiam mai mult şi nu mai aveam de unde.

Genul acesta de carte te face să o urăşti pentru că nu are un al doilea volum, dar să o iubeşti pentru că a fost atât de bună!

M-am înşelat amar atunci când am zis că este pentru copii deoarece povestea în sine aduce mai mult a poveste de dragoste decât a povestea unui circ, dar durează ceva până când te prinzi cu adevărat cum stă treaba, tu crezi că ai anticipat deja finalul, dar îţi promit că nu o să-l vezi venind!

O lectură cât se poate de antenantă, de surprinzătoare şi de frumoasă încât m-a făcut să o deschid şi să o mai citesc încă o dată! Şi mie nu mi s-a întâmplat asta niciodată! Adică.. am vrut să recitesc mai multe cărţi, dar cu asta am trecut la fapte!

Aş mai avea atât de multe lucruri de zis şi dacă ar fi după mine, aş turui neîncetat până mâine, dar nu pot! Vreau ca fiecare dintre voi să afle singur ce se întâmplă, în jurul cui se învârte povestea şi faptul că nu poţi avea încredere în nimeni! Nu ar fi cinstit să mai adaug ceva, deoarece orice aş mai zice ar fi un spoil şi nu vreau să vă privez de plăcerea acestei lecturi!

11216378_832271720188935_1701033331_n

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit  „Circul nopţii” de Erin Morgenstern  . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Mereu cu drag,

1343881

Reclame

Recenzie „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth

10517684_830121620403945_4378706891177957941_n

Titlu: Four, O Antologie Divergent

Autor: Veronica Roth

Anul apariţiei: 2015

Editura: Leda

Număr de pagini: 256

Disponibilă: Librăria Online Libris

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Îmi doresc să existe ceva care să-mi aducă aminte că rănile, deşi se vindecă, nu dispar pentru totdeauna- le duc cu mine peste tot, mereu, şi ăsta e cursul lucrurilor, cursul cicatricelor.”

Am recenzat şi: Divergent, Insurgent, Experiment. (click pe titluri)

Tot ce pot să zic este că am fost, din nou, mult prea entuziasmată şi am terminat „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth cam în trei sau patru ore. Ştiu, ştiu la ce te gândeşti. Probabil ceva de genul „Andreea, eşti cam rapidă! Ce faci, mănânci cărţile sau le citeşti?”, dar cei mai mulţi dintre voi ştiu deja că nu fac nici una nici alta, le devorez cu o sete nestăvilită de cunoaştere.

Cu doi ani înainte ca Tris Prior să facă alegerea care avea să-i schimbe viaţa, fiul de şaisprezece ani al liderului Abnegaţiei a trecut prin acelaşi lucru. Transferul lui Tobias către Neînfricare reprezintă şansa de a o lua de la capăt. Aici, el nu va fi strigat pe numele dat de părinţi. Aici, el nu va permite ca teama să îl transforme într-un copil înspăimântat.

Proaspăt botezat „Four”, el află în timpul iniţierii că va izbândi în Neînfricare. Însă iniţierea este doar începutul, iar Four trebuie să-şi revendice locul în ierarhia Neînfricaţilor. Deciziile lui îi vor afecta pe viitorii novici şi vor scoate la iveală secrete care ar putea să-i pună în primejdie propriul viitor – şi viitorul întregului sistem de facţiuni.

Doi ani mai târziu, Four este pregătit să acţioneze, dar cursul lucrurilor este încă neclar.

Totuşi, prima novice care sare în plasă ar putea schimba totul. Alături de ea, calea de a salva lumea ar putea deveni limpede. Alături de ea, el ar putea fi din nou Tobias.

Ei bine, problema cu o carte (sau în acest caz o serie) bună este că vrei să o termini când , de fapt, nu vrei să o termini. Şi eu am fost în această situaţie. După anumite secvenţe am închis puţin cartea, am închis ochii şi m-am gândit „acesta este finalul, nu o să mai ai parte de mai multă divergenţă decât atât” şi pe de altă parte m-am gândit „dar trebuie să afli ce se va întâmpla în final..”

Ei şi uite-aşa s-au iscat în mine două părţi contradictorii câştigând, evident, devoratoarea de cărţi care sunt în proporţie de 98,9%.

Nu că n-aş fi avut parte de-un final bine pus la punct în „Experiment” de Veronica Roth (click pe titlu pentru recenzie), dar am simţit că l-am cunoscut doar pe Four cel din a treia carte ci nu pe Four cel ce era la început. Pentru că, asemenea lui Tris, Four a experimentat propria lui evoluţie. Că am fost noi toţi concentraţi pe farmecul lui Tris, aceasta este altă poveste de spus, la o altă cană de ceai.

Mi-a plăcut cel mai mult că au apărut personaje care au murit de-a lungul seriei, personaje de care îmi era un dor de-mi crăpa inima şi parcă ceva lipsea după ce au murit. A fost ca şi cum aş fi luat de la capăt un serial cu 10 sezoane, chiar dacă l-am mai văzut o dată. M-am simţit de parcă am primit un bilet gratuit cu maşina timpului!

Privind înapoi, am realizat că Tobias a avut cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor şi i-am putut înţelege altfel unele gesturi pe care Tris le-a considerat diferite. Şi m-am bucurat că am avut oportunitatea de a privi prin acelaşi pahar, doar că din unghiuri diferite.

Acum, pe final, aş vrea să spun că divergenţa s-a terminat cu adevărat şi chiar dacă este doar un companion, sfătuiesc pe oricine să citească mai întâi triologia şi mai apoi acest volum pentru că sunt o mulţime de spoilere din prima carte. Am plâns, am râs alături de Tris şi Tobias, iar acum mi-aş dori să vă las cu cele mai frumoase mulţumiri ale autoarei din câte există:

11429680_830255393723901_1220632984_n

Felicitări ţie, care ai rămas cu Tobias până la final!

Rămâi zâmbitor (deşi ştiu că şi ţie-ţi curge o lacrimă),

1343881

P.S. Aş vrea să mulţumesc Librăriei Online Libris deoarece recenzia a fost realizata datorita lor,
care ,în urma colaborării , mi-a oferit  „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Recenzie „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith

11304525_823919847690789_1386367356_n

Titlu: Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere

Autor: Jennifer E. Smith

Număr de pagini: 256

Editura: Epica

4stars

Goodreads

„Cine şi-ar fi închipuit că patru minute ar putea schimba totul?”

Pot să spun, în primul şi în primul rând, că „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith mi-a întrecut orice aşteptare posibilă, dar despre asta vorbim puţin mai jos, după ce vezi descrierea:

Pentru tânăra de şaptesprezece ani, Hadley Sullivan, această zi pare să fie una dintre cele mai rele de până acum…
Tocmai a pierdut avionul, este blocată în aeroportul JFK din New York şi e pe cale să întârzie la nunta propriului ei tată, care se căsătoreşte, pentru a doua oară, la Londra, cu o femeie pe care n-a văzut-o în viaţa ei.
Apoi, aşteptând să se îmbarce în următorul avion, îl întâlneşte pe Oliver. E britanic. Şi e foarte drăguţ. Şi o va însoţi în noul ei zbor.
Călătoria de-o noapte trece cât ai clipi, iar Hadley şi Oliver se pierd unul de altul în aglomeraţia din aeroport, la sosire.
Îi va aduce oare soarta din nou împreună?

Desfăşurată pe parcursul a douăzeci şi patru de ore, povestea lui Hadley şi a lui Oliver ne vorbeşte despre relaţiile de familie, despre a doua şansă şi despre dragostea la prima vedere.

Pentru început, cum ştiţi deja că sunt mare fan booktube (englezesc şi american, că români nu prea avem), m-am uitat la multe tururi ale bibliotecilor şi vedeam cartea aceasta des urmată de afirmaţia „nu ma citit-o încă şi nu cred că mă voi apuca prea curând” şi am început să prind ideea că nu ar fi cine ştie ce. Plus că şi coperta mi se pare că are o tentă oarecum copilăroasă (deşi port un mare respect Editurii Epica pentru că adoptă coperţile originale).

Intrând în acţiunea acestei cărţi nu m-am aşteptat la prea multe lucruri surprinzătoare şi evenimente grozave, dar m-am surprins pe mine terminând-o în vreo 3 ore şi-un pic.” Deci, până la urmă, a fost chiar o carte bună” mi-am zis în sinea mea după ce am terminat-o.

A fost extrem de amuzantă (dacă şti să te prinzi de unele glume şi ironii) şi destul de romantică, dacă îmi pot permite să folosesc un asemenea adjectiv. Nu a fost de genul „hai să alergăm împreună pe plajă la apus până la adânci bătrâneţi”, a fost romantică în sensul drăguţ, adolescentin, plin de speranţă.

Şi în toată ce-a de-a doua jumătate a cărţii am stat cu sufletul la gură sperând la un miracol absolut. Dacă mi s-au atins aşteptările, nu-ţi mai spun că afli tu singur!

Cert este că am scăzut o stea doar pentru că putea fi puţintel mai bună. La drept vorbind, i-aş fi acordat cam 4.5 steluţe pentru că a fost drăguţă, amuzantă, o lectură uşoară, practic am zburat printre pagini şi a fost chiar intrigantă. Doar am simţit că i-a lipsit acel ceva care să o facă să strălucească, parcă a fost totul prea mult lăsat pe mâna destinului.

Toate ca toate, a fost o lectură extraordinar de realistă, nu m-am simţit de parcă ar fi orice carte obişnuită ci dimpotrivă chiar o carte specială. Sper să aveţi şi voi şansa cândva să o citiţi. Sincer, cred că este genul de carte care ar scoate pe oricine dintr-un reading slump. Aşa că dacă te şti cu musca pe căciulă, dă-i bătaie!

„Oliver e ca un cântec pe care nu şi-l poate alunga din minte. Oricât de mult s-ar strădui, melodia întâlnirii lor i se derulează prin gând ca o buclă nesfârşită, de fiecare dată la fel de surprinzător de plăcută ca şi precedenta, ca un cântec de leagăn, ca un pslam, şi nu crede că s-ar putea sătura vreodată să-l audă.”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie „Printre tonuri cenuşii” de Ruta Sepetys

11292765_823918191024288_1787567791_n

Titlu: Printre tonurii cenuşii

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica

Număr de pagini:320

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

Cu toţii ştiţi probabil de un amar de vreme că sunt înnebunită după Al Doilea Război Mondial. Că tot laud Hoţul de cărţi de Markus Zusak (click pe titlu pentru recenzie) ori de câte ori văd o mică ocazie, am zis să te îndrum tot acolo după ce citeşti recenzia aceasta. Când e vorba de geografie, Andreea e în pom şi pomul e în aer. Imaginile acestea m-au ajutat extrem de tare!

10733024_829019140514193_1087875477_n

11329645_829019153847525_1341795042_n

Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

Atunci când vine vorba de Al Doilea Război Mondial, cred că oricine se gândeşte la Germania nazistă, Hitler şi evrei. Ei bine, eu la ce era să mă gândesc? Nu-mi place să ştiu dinainte despre ce este vorba într-o carte (rezumatul de pe spatele coperţii) pentru că, de multe ori, distruge primele câteva pagini/capitole şi mă face să nu mai fiu aşa intrigată. Îmi place să-mi încep lectura compet oarbă.

Ei bine, ştiam deja că este vorba despre cel de-Al Doilea Război Mondial, dar am crezut, cu toată sinceritatea că este vorba despre Germania nazistă deoarece majoritatea cărţilor despre acea perioadă tratează subiectul delicat al persecutării evreilor. Mare mi-a fost mirarea când am citit Moskova şi „vorbea în rusă”, apoi m-am prins eu că nu e chiar ceea ce mă aşteptam.

Cred că ceea ce m-a făcut să o iubesc şi mai tare a fost faptul că Germania nu mai era pusă în lumină, era viaţa unor lituanieni care au fost înjosiţi, munciţi şi ucişi pentru nimic. Şi nu mi s-a părut deloc corect. Am plâns adesea, şi cum ştiţi că eu nu plâng oricând la cărţi, aceasta m-a lăsat mască! Mai ales pentru că relatarea se face din perspectiva unui copil care nu ştie ce este războiul şi care crede că Hitler este salvarea tării natale.

Ştiţi ce m-a mirat cel mai tare? Faptul că habar nu aveam. Nu am ştiut nici o secundă că aşa ceva s-a putut întâmpla în Lituania, Letonia şi Estonia. Hitler (respectiv Gemrnaia nazistă) a fost cel mai rău lucru care s-a putut întâmpla acestei omeniri. A ucis evrei peste limita bunului simţ, a declarat război atunci când era scos în afara legii, a încâlcat pacturi şi păci, a făcut tot ce a fost mai josnic şi demn de dispreţ. Pe de altă parte, locuitorii Lituaniei nu au făcut decât să trăiască pe pământul lor, în ţara lor şi să vorbească limba lor, iar pentru asta au fost executaţi sau deportaţi în Siberia. Acum.. ia ghici despre care am învăţat la şcoală?

Am fost atât de frustrată de faptul că oamenii nu-i plâng decât pe evrei şi că uită de popoare întregi care au fost alungate din ţările în care au copilărit, au crescut şi au reuşit să-şi întemeieze propriile familii încât îmi vine să turui în 3 000 de cuvinte drama acestor oameni în timpul deportării! Nu credeam că există oameni aşa nepăsători cu sufletul atât de rece, dar bănuiesc că atunci când eşti aşa, eşti mult prea departe de a te numi om.

Cu alte cuvinte, mi-a fost tare greu să termin de ictit cartea din cauza lacrimilor şiroaie şi nu credeam că mai există o carte care să mă facă atât de tare să plâng. Am învăţat să gândesc mai departe de Noaptea sticlelor sparte şi mai aproape de realitatea curzimii războiului şi , de ce nu, rasei umane. Şi îmi doresc să ştie cât mai multă lume prin ce au trecut popoare întregi din cauza unui singur neom, Stalin.

„Câteodată bunătatea poate fi exprimată într-un mod stângaci. Dar e mult mai sinceră în stângăcia ei decât toată distincţia domnilor despre care ai citit în cărţi. Tatăl tău era foarte stângaci.”

Între timp, asigură-te că te-ai înscris la concurs pentru a avea şansa de a câştiga „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson! (CLICK AICI)

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson

11287381_823918984357542_1772024981_n

Titlu: Cerul e pretutindeni

Autor: Jandy Nelson

Editura: Epica

An apariţie:2015

Număr de pagini:288

4stars

Goodreads

Am promis că o să citesc mai mult, din păcate timpul nu mi-a permis şi m-am apucat de citit abia ieri. M-am apucat şi am şi terminat, 4 ore mai târziu, „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson. În general, cărţile publicate de către Editura Epica mă intrigă, doar că până acum nu am avut atât de mult ocazia să le şi citesc. Am lecturit numai „Intimidare” de Penelope Douglas (click pe titlu pentru recenzie) aşa că am fost destul de sceptică să mai citesc şi altceva din această categorie. Dar, spre buna mea surprindere, chiar am fost plăcut impresionată de acest roman.

Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…

Lennie este o tânără de 17 ani, cântă la clarinet și iubește foarte mult cărțile. Își duce viața, liniștită și mulțumită, în umbra expansivei sale surori mai mari, Bailey. Însă, când Bailey moare subit, Lennie e catapultată in mijlocul scenei propriei sale vieți – și, în pofida experienței sale nule în privința băieților, se trezește dintr-odată oscilând între doi. Toby este fostul iubit al lui Bailey; durerea pierderii din sufletul lui o oglindește perfect pe cea a lui Lennie. Joe este sosit recent în orașul lor, tocmai din Paris, și este posesor al unui zâmbet atât de magic precum talentul lui, fiind un foarte bun interpret la chitară clasică. Pentru Lennie, unul e soarele, iar celălalt luna. Unul încearcă să o scoată din suferința cruntă, iar celălalt o consolează în aceasta. Dar când cei doi se intersectează, universul lui Lennie e pe cale să explodeze…

Uitându-mă ceva cam mult pe booktube (un youtube pentru iubitorii de carte) am început să fiu intrigată de romanele lui Jandy Nelson, mai ales după ce am văzut în ce lumină este prezentat „I’ll give you the sun” (care este în curs de traducere la noi tot ca o epică, dar shht, e secretul nostru) şi după ce editura mi-a propus să recenzez cartea şi mi-a dat şi o copie pentru un norocos care-mi urmăreşte blogul (CLICK AICI), mi-am zis că e musai să accept!

Am rămas plăcut impresionată de carte, de altfel, cum aş fi putut să nu fiu? Că de, am terminat-o în câteva ore. Da, ştiu deja, devoratoare de cărţi. Ei şi? E chiar bună.

Atâta timp cât pe de-o parte mi-au plăcut câteva citate, ceva mai multe secvenţe, un triunghi amoros reuşit, o relaţie frumoasă, dar în special verosimilitatea de care a dat dovadă autoarea, pe de cealaltă parte au fost şi câteva aspecte pe care le-aş numi… discutabile.

Ca să vorbim mai întâi despre ce a fost frumos, căci asta ne interesează pe toţi, în definitiv, la o carte, vreau să spun că mi-au plăcut diferitele notiţe şi bileţele care au fost plasate într-un mod atipic în roman (voi insera câteva poze mai jos). Chiar m-au ajutat să-mi dau seama prin ce trecea personajul prinipal, Lennie, şi ce sentimente puternice zăceau cu adevărat în interiorul ei.

11414764_827701297312644_1843307473_n11310960_827701267312647_1493429142_n

11287339_827701277312646_253015936_n

Acţiunea nu este amplă deloc, se bazează mai mult pe conflictele interioare (asta spune eleva la filologie intensivă din mine) ale lui Lennie, dar tind să cred că autoarea a vrut să transmită un mesaj mult mai puternic ci anume cum te poate schimba moartea cuiva drag. Am fost destul de frustrată când am văzut că în loc să evolueze, Lennie involuează rapid şi spre final am realizat că tocmai asta m-a făcut să vreau să continui lectura.

Aici sunt vorbele bunicii lui Lennie:

„Te porţi ca şi cum eşti singura din casa asta care a pierdut pe cineva. Ea era ca şi fiica mea, ai idee ce înseamnă asta? Ai idee? Fiica mea. Nu, tu nu ştii, pentru că n-ai întrebat nici măcar o dată. Nici măcar o dată nu nu m-ai întrebat ce simt. Ţi-a trecut vreodată prin minte că eu aş putea avea nevoie să vorbesc?”

Aproape mi-a venit să plâng când am citit asta. Pentru că nici eu nu mi-am dat seama ce se întâmpla. Nici eu nu m-am gândit la bunica ei. Tot Pământul se învârtea în jurul lui Lennie, devenise o egocentristă, iar eu am fost suficient de ignorantă încât să trec cu vederea. Am scris asta aici pentru că, dacă chiar vrei să citeşti această carte (şi te sfătuiesc să o faci) nu vreau ca tu să scapi asta din vedere. Eu îmi doresc să fi ştiut asta înainte să mă apuc de citit.

Au fost doar două mici amănunte care nu mi-au convenit per total în roman şi amândouă sunt legate de Bailey, sora decedată. În primul rând, am să dau cărţile pe faţă, cred că Lennie nu a suferit suficient de mult. Nici un om normal nu s-ar îndrăgosti când este în doliu şi îşi plânge persona iubită, cel puţin din punctul meu de vedere. Dar totuşi, înţeleg de ce a construit-o autoarea aşa, căci ajungem din nou la punctul menţionat mai sus, involuţia personajului, pe care cu siguranţă o vei descoperi şi singur. Şi în al doilea rând, m-a frustrat extrem faptul că nu se menţionează, nici măcar o singură dată, cum a murit Bailey de fapt.

Pentru aceste simple fapte am scăzut o steluţă din rating-ul maxim pe care îl puteam oferi. Trecând peste asta, cred cu tărie că este o carte mult mai bună decât s-ar vedea din prima deoarece trebuie într-adevăr să te gândeşti puţin la ce a vrut autoarea să arate de fapt. Mesajul ascuns printre rânduri este adesea greu de descifrat, dar dacă priveşti atent, îl găseşti acolo.

Drept urmare, recomand cu încredere „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson oricui e în stare să privească mai departe de prejudecăţi, să accepte câteva secvenţe atipice, câţiva oameni ieşiţi din comun şi o poveste ce nu ar trebui trecută cu vederea!

Nu uita să te înscrii la concurs pentru a câştiga propriul tău exemplar. CLICK AICI!

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „Veronika se hotărăşte să moară” de Paulo Coelho

11291750_823919384357502_134783396_n

Titlu: Veronika se hotărăşte să moară

Autor: Paulo Coelho

Editura: Humanitas

An apariţie: 2014

Număr de pagini: 208

Disponibilă: Editura Humanitas, Libăria Online Libris, Elefant.ro

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Cum să-i judeci, într-o lume în care oamenii încearcă să supravieţuiască cu orice preţ, pe cei care vor să moară? Nimeni nu poate judeca. Fiecare cunoaşte doar o dimensiune a propriei suferinţe sau lipse totale de sens a vieţii lui.”

Am primit romanul „Veronika se hotărăşte să moară” de Paulo Coelho în urma unul Blind Date with a Book şi mărturisesc că nu mă aşteptam să primesc tocmai o aşa carte frumoasă! (Shout out to Alexandra Ali- link-ul spre blogul ei îl găsiţi aici) Abia terminasem „Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safranfoer (click pe titlu pentru recenzie) şi coleţelul a venit chiar la fix pentru a mă apuca direct de lecturit.

Veronika pare să aibă tot ce şi-ar putea dori. Frecventează localuri de noapte cunoscute, întâlneşte bărbaţi atrăgători, şi totuşi nu e fericită. Ceva lipseşte din viaţa ei. Iată de ce, în dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1997, Veronika se hotărăşte să moară. După ce ia o supradoză, i se spune că nu mai are de trăit decât câteva zile. Romanul o urmăreşte pe parcursul acestor zile intense în care, spre surprinderea ei, se trezeşte atrasă în lumea închisă a spitalului unde se află. În această stare de surescitare, ea descoperă lucruri pe care nu-şi permisese de fapt să le simtă niciodată: ură, teamă, curiozitate, dragoste, până şi împlinirea sexuală. Experienţele ei o fac treptat să-şi dea seama că fiecare secundă a existenţei este o alegere între viaţă şi moarte. Cartea lui Paulo Coelho vorbeşte despre cei care nu intră în tiparele considerate normale de către societate. Vorbeşte despre nebunie şi despre nevoia de a descoperi un alt mod de viaţă a oamenilor care, gândind diferit, se confruntă cu prejudecăţile celorlalţi.

După cum câţiva dintre voi ştiţi deja -deşi eu sper că majoritatea- nu mai am citit decât „Adulter” de Paulo Coelho (click pe titlu pentru recenzie) şi mi-a plăcut atât de mult încât câteva luni mai târziu, l-am citit din nou! Drept urmare, atunci când am văzut că am primit o altă carte de-a autorului, mi-am zis că e musai să o citesc numaidecât!

După vreo 20 de pagini deja eram mai intrigată decât îţi poţi imagina căci am fost ţinută în priză pe tot parcursul lecturii. Mi-a plcăut foarte mult ideea principală adoptată de autor şi am realizat că până acum mi-am trăit viaţa , practic, degeaba.

Am tras atât de multe foloase şi m-a făcut să-mi pun viaţa în altă lumină. M-a învăţat să dau un pas înapoi, să mă uit la cum a fost viaţa mea până acum şi să vreau să o schimb. Ei şi asta o numesc eu carte bună! Genul acela de carte care are mai degrabă adevărate lecţii de viaţă decât vampiri şi vârcolaci, genul de carte care te ajută să reflectezi, la care te gândeşti seara când eşti tu singur cu perna şi care nu te lasă să adormi. Asta mi-a făcut mie „Veronika se hotărăşte să moară” şi implicit, Paulo Coelho.

Consider că este un roman nu neapărat pentru orice vârstă (căci are o secvenţă obscenă) ci mai degrabă nu cred că este pentru orice intelect. Trebuie să fii puţin atent, să pui nişte lucruri cap la cap pentru aţi da seama care va fi, în cele din urmă, finalul. De asemenea, sunt multe lucruri de analizat căci lecţiile sunt scrise printre rânduri. Prin urmare, sugerez mare atenţie şi dedicaţie atunci când citeşti o carte cu un mesaj atât de puternic.

Tot am vorbit de ce am învăţat, de lecţiile preţioase, de mesajul ascuns şi probabil că ai ajuns să citeşti asta şi spui „Care dracului e mesajul, Andreea?”, pregăteşte-te psihic căci… nu am să ţi-l dezvălui.

Nu e o glumă, nu fac la mişto, doar că cel mai bine este să descoperi singur. Am prietene care au citit cartea şi nu au vrut să-mi zică ce au învăţat, mi-au spus că voi vedea de una singură, ceea ce bineînţeles că a aplificat curiozitatea mea de pisică. Dar acum, după ce am terminat de citit, am realizat că aveau dreptate şi le sunt recunoscătoare că nu mi-au zis. Altfel, aş fi ratat un final grozav şi o carte chiar mai grozavă. Citeşte cartea şi întoarce-te la această postare după aceea să-mi mulţumeşti.

Glumesc, nu e nevoie să te întorci, lectură plăcută! *îţi fac cu ochiul*

„Mă gândeam că nici măcar compozitorii nu suferiseră, ci tânăra care cântă cu atâta suflet, pentru că ştie că o să moară. Dar ce, eu nu o să mor? Unde îmi e oare sufletul, ca să pot interpreta muzica vieţii mele cu atâta entuziasm?”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Săptămâna Epica!

11311022_823920237690750_1874836665_nBun venit, dragilor!

Astăzi este luni şi cum e mare sărbătoare, şcolile sunt închise. Dar mă opresc eu vreodată din citit? Bănuiesc că nu. Cum abia am terminat Veronika se hotărăşte să moară de Paulo Coelho (voi posta recenzia în cel mai scurt timp) şi cum abia am primit un colet proaspăt de la Editura Epica, mi-am zis că ar fi cazul să numesc săptămâna aceasta, oficial, Săptămâna Epica!

După cum puteţi observa în imaginea de mai sus, am în bibliotecă patru titluri ale Editurii Epica care pentru un moment sunt necitite. Nu sunt sigură care este ordinea în care le voi citi, dar ştiu sigur că în această săptămână toată atenţia mea va fi concentrată numai pe ele. Să-i dăm bătaie!

Iată aici titlurile care vă vor conduce la detaliile despre fiecare în parte.

Te alături mie în săptămâna Epica?! Spune-mi tot ce crezi în secţiunea pentru comentarii!

Cerul e pretutindeni- Jandy Nelson

Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere-Jennifer E. Smith

Începutul tuturor lucrurilor- Robyn Schneider

Printre tonuri cenuşii- Ruta Sepetys

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare,

1343881