Recenzie „Obsidian” de Jennifer L. Armentrout

11927496_860585000690940_2047010354_n

Titlu: Lux, Vol I, Obsidian

Autor: Jennifer L. Armentrout

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2014

Număr de pagini: 384

Disponibilă: Librăria Online Libris

3-stars1

Goodreads

„-Arumii o să reuşească să-l omoare până la urmă.

Tonul ei nu se schimbase deloc. Rămăsese plat, lipsit de expresie.

-Din cauza ta, fetiţă umană, O să fie omorât fiindcă te protejează pe tine.”


Of, chiar am crezut că îmi va plăcea mai mult de atât.

începuturile sunt întotdeauna dificile.

Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura.

Daemon este enervant. Arogant. îmi vine să-l omor. Nu ne în ţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Dar nu mă înţelege greşit, mi-a plăcut.. într-o oarecare măsură. Doar că unele scene nu au fost pur şi simplu pe placul meu. Cred că, în final, seria aceasta a fost mult mult prea lăudată şi am început să am aşteptări mai mari de la ea decât ar fi trebuit.

O să încep mai întâi cu veştile mai puţin bune, ca apoi să spun şi ce mi-a plăcut şi sper ca la finalul acestei recenzii fanii seriei să nu mă considere o fiinţă crudă şi fără milă.

În primul rând, îl urăsc pe Daemon. Mi s-a zis în sus şi-n jos că are un motiv pentru care este un nemernic misogin fără suflet şi se comportă ca un idiot, dar şi după ce am aflat aşa-zisul „motiv”, tot nu cred că este unul suficient de bun.

„-Tu nu eşti ca noi. Tu nu semeni deloc cu noi. Dee merită să aibă ceva mai bun, oameni care sunt la fel ca ea. Aşa că lasă-mă în pace. Lasă-mi familia în pace.”

Niciodată nu te comporţi aşa cu fata pe care se presupune că o iubeşti. Adică, eu nu aş percepe niciodată ca un băiat să-mi vorbească aşa şi apoi eu să umblu cu el de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic neînregulă.

Pentru nimic în lume nu aş putea să stau şi să înghit batjocura altcuiva şi colac peste pupăză să mai fiu şi în limbă după tip doar pentru că are pătrăţele de culturist. Stai aşa să clarificăm lucrurile, mai bine ai burtă de şaormist şi vorbeşti educat cum se vorbeşte cu fetele decât să fii Făt-Frumos şi să-mi arăţi că şti înjurături!

În al doilea rând, descrierea cărţii ruinează cam jumătate din acţiune. Adică pentru faptul că ştiam că tipul este extraterestru deja mă plictisisem de cât de proastă era Katy că nu şi-a dat seama decât după vreo 200 de pagini şi atunci de parcă a fost un efort supra-pământesc.

Serios, m-ar fi atras mai mult să fii scris „VECINUL MEU SEXY ARE UN SECRET MORTAL” decât să ştiu ce este şi să mor până când află şi personajul meu principal.

Totodată, am primit senzaţia aia de Amurg mai tot timpul. Aceeaşi protagonistă idioată, acelaşi tip care străluceşte. Aceeaşi iubire imposibilă. Ceva noutăţi, vă rog?

Şi acum că am făcut cu ou şi cu oţet personajele voastre preferate şi că majoritatea mă urâţi acum, aş avea de adăugat că nu poţi cu adevărat să te c¤ci în gustul omului, nu? Scuzaţi expresia, alta mai potrivită nu am la ora asta.

Totuşi, au fost şi părţi bune.

Mi-au plăcut descrierile amoroase (nu dau prea mult din casă pe tema asta), dar se vede că autoarea chiar ştie despre ce vorbeşte. Scenele sunt surprinse superb!

Şi deşi la început stilul ei de-a scrie m-a enervat, pe parcurs a început să mă intrige şi m-a făcut să nu mai dau drumul cărţii. Curios, dar nu mi s-a mai întâmplat demult.

Aşadar, am sentimente mixte legate de seria Lux, pe de-o parte mi-ar plăcea să o continui doar din curiozitatea de a afla ce mai poate merge prost şi pentru că sunt atrasă de ceea ce scrie autoarea, pe de altă parte nu-l suport deloc pe Daemon şi pe Kat o consider proastă de dă în gropi.

Pentru cei ce au citit şi următorul volum, ce îmi recomandaţi?


Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit “Obsidian” de Jennifer L. Armentrout. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

„-În universul ăsta vast, infinit, crezi tu că Pământul- locul ăsta- este singura planetă pe care se găseşte viaţă?”

Nu uita, rămâi zâmbitor!

Mereu cu drag,

1343881

Recenzie Regatul Luminilor de Leigh Bardugo

11925940_860601797355927_904207626_n

Titlu: Triologia Grisha, vol III, Regatul luminilor

Autor: Leigh Bardugo

Număr de pagini:408

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Librăria Online Librex

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Nu a recunoscut momentul în care fata a încetat să-şi mai ducă slăbiciunea ca pe o povară şi a început s-o poarte ca pe o mască.”


În primul şi-n primul rând aş vrea să menţionez că am recenzat şi primele două volume ale triologiei, Regatul umbrelor şi Regatul furtunilor (click pe titluri pentru recenzii), şi că probabil că ar trebui să le citeşti pe acelea înainte de a continua cu recenzia aceasta.

Capitala a căzut. Întunecatul conduce Ravka din tronul său de umbre.

Acum, soarta ţării depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoadă căzută în dizgraţie şi de rămăşiţele unei armate magice, cândva măreaţă. Pornită în căutarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina încheie noi alianţe şi lasă deoparte vechile rivalităţi.

Pe măsură ce află secretele Întunecatului, descoperă un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul în care vede legătura lor, precum şi puterea cu care e înzestrată. Numai pasărea de foc mai poate împiedica distrugerea Ravkăi, însă prinderea ei ar putea să o coste pe Alina viitorul pentru care luptă.

Am menţionat în recenzia volumului mijlociu al triologiei că vreau să trag cât mai mult de timp înainte să mă apuc de ultimul volum căci nu-mi place acest sentiment că e gata cu tot. Cu Ravka, cu Întunecatul, cu Alina şi nu în cele din urmă, cu Grisha.

Am tras cât de mult am putut, am citit alte cărţi, le-am recenzat, m-am mai învârtit în jurul cozii, am mai citit doar câteva capitole pe seară, doar-doar oi mai fura ceva timp. Dar ca toate poveştile excepţionale, a venit rândul ca Regatul Luminilor de Leigh Bardugo să se sfârşească pentru mine.

Şti care e problema când o carte este atât de bine-scrisă încât vrei să o termini, dar nu vrei să o termini? Sentimentele tale sunt confuze şi nu mai gândeşti raţional. Aşa m-am simţit eu ceva timp cu triologia Grisha, în totalitate.

Chestia este că mulţi cititori ai blogului au început să mă abordeze şi să mă întrebe când am de gând să termin cartea, când mai primesc şi ei recenzia că o tot aşteaptă, când şi când şi mai când?

Aşa că, pentru voi cititori dragi, mi-am luat inima-n dinţi şi am terminat cartea aşa cum se cuvine, adică cu multe lacrimi de fericire, dar şi de tristeţe. Sentimentele amestecate ale unei simple cititoare care plânge ca fraiera când termină o serie atât de bună încât şi-ar dori să fie măcar la fel de lungă ca Instrumnte Mortale.

Trecând pete acest aspect, aici mi-este recenzia şi tot aici îmi sunt şi părerile mult-aşteptate de către voi. Să vă dau şi verdictul concret, citiţi cartea, extrem de bună, poate chiar cea mai bună din triologie.

Nu ştiu ce este cu această triologie, mi-a intrat la suflet aşa din prima şi parcă fiecare carte a fost de cinci ori mai bună decât precedenta. Dacă aş avea cuvinte, le-aş aşterne aici, dar tot ce am sunt aprecieri şi mulţumiri autoarei care a făcut această distopie posibilă.

Multe dezvăluiri incitante, multe scene care-ţi taie respiraţia, multă adrenalină şi suspans. Ce să mai? Tot ce ai putea cere de la o carte plus puţină sare şi piper, aşa de ornament.


„-Tu ai putea să mă faci un om mai bun.

-Iar tu ai putea să mă transformi într-un monstru.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Eleanor şi Park de Rainbow Rowell

11911189_859253680824072_2039507733_n

Titlu: Eleanor şi Park

Autor: Rainbow Rowell

Număr de pagini: 368

Editura: Art

An apariţie: mai 2015

Disponibilă: Editura Art

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva.”


Pe când mă întorceam de pe litoral, am făcut un mic popas la Cărtureşti Carusel şi când am văzut Eleanor şi Park de Rainbow Rowell tradusă la noi, nu mi-am crezut ochilor şi a trebuit să o am! Astfel, am citit-o imediat şi acum postez această recenzie pentru a vă da tuturor verdictul: da, este complet mediatizată peste hotare şi da, merită din plin toate laudele.

Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nicio speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se-aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citească benzile desenate, nu se-aşteaptă la mare lucru.

Însă unele poveşti de dragoste încep fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci.

Nu mă aşteptam să rămân atât de plăcut surprinsă de ea, credeam că va fi ceva simplu cam ca epicele de la noi sau o lectură uşoară de vară căreia să-i dau vreo 4 steluţe şi să găsesc eu ceva neînregulă la un moment dat. Ei bine, mai tare de atât nu aş fi putut să mă înşel.

Încă de la prima pagină, încă din primele cuvinte am fost imediat prinsă. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar am simţit că această carte nu avea să-mi dea drumul până când nu îmi rupea inima în bucăţi şi le lipea doar ca să le destrame la loc.

Astfel, am citit inconştientă de faptul că aveam să mă îndrăgostesc, la propriu de o iubire imaginară, dar atât de frumos construită. Vorbele lui John Green nu au fost niciodată mai adevărate decât în acest caz:

„O poveste de iubire frumoasă, care te bântuie… Eleanor & Park  mi-a adus aminte nu numai ce-nseamnă să fii tânăr și îndrăgostit de o fată, dar și ce-nseamnă să fii tânăr și îndrăgostit de o carte.”

John Green

Cel mai mult m-a intrigat dubla-perspectivă în care este prezentată acţiunea şi totuşi folosirea persoanei a treia în relatare. Cât de tare, nu-i aşa? Adică, eu nu cred că aş fi scos-o la capăt cu aşa un talmeş-balmeş fascinant!

Toate ca toate, iubesc această carte şi spun cu mâna pe suflet că îmi pare extrem de rău că a trebuit să ies din lumea celor doi timizi îndrăgostiţi. O iubire cum numai în cărţi poţi vedea! Genul de iubire care-ţi umple sufletul de bucurie şi te face să te simţi tânăr şi viu şi îţi vine să plângi când vezi că mai bine de atât nu va fi niciodată.


„Avea nişte Vans care-i plăceau, cu căpşuni. Avea şi un blazer verde în ape cu care s-ar fi îmbrăcat şi el, dacă ar fi crezut că nu-l vede nimeni.

Oare fata aia credea că n-o vede nimeni?”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Regatul furtunilor de Leigh Bardugo

11857546_857988814283892_1587889007_n

Titlu: Triologia Grisha, vol II, Regatul furtunilor

Autor: Leigh Bardugo

Editura: Trei

Anul apariţiei:2014

Număr de pagini: 432

Disponibilă: Librăria Online Librex

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Slăbiciunea e o mască. Poart-o oricând vrei ca lumea să ştie că eşti şi tu om, dar niciodată când simţi că eşti slabă.”


Cu ceva timp în urmă am citit Regatul umbrelor de Leigh Bardugo (click pe titlu pentru recenzie) şi mi-am zis „Distopie mai frumoasă ca aceasta nu mi-a fost dat să citesc!” şi cu gândul în minte că trebuie să termin seria am făcut tot posibilul să o citesc şi iată că Librăria Online Librex mi-a sărit în ajutor şi curând voi posta şi recenzia ultimului volum. Până atunci, să vă povestesc despre cel de-al doilea.

„Întunecatul“, conducătorul Grishei, a supravieţuit bătăliei din Falia Umbrei şi reapare cu o putere înzecită şi un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în ţara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forţele ce ameninţă Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei creşte, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între ţara ei, puterea pe care o are şi dragostea pentru Mal, altfel riscă să piardă totul în faţa asaltului iminent.

Ce părere am eu despre Regatul furtunilor de Leigh Bardugo, te întrebi? Ei bine, după cum sugerează şi rating-ul de pe Goodreads, cinci steluţe pentru un volum care merita 10/5.

Sinceră să fiu, chiar nu mă aşteptam să fie atât de bun căci de obicei seriile, sau în cazul de faţă triologiile, tind să-şi piardă farmecul pe parcurs. Tocmai de aceea nu prea citesc aşa de multe serii fantastice sau distopice decât dacă aud laude în sus şi-n jos până când mă conving că merită.

Dar am rămas plăcut surprinsă când am văzut că volumul doi al seriei nu este cu nimic mai prejos decât primul. În momentul de faţă consider această triologie mult mai bună decât Divergent şi este în topul preferinţelor mele!

Cam totul îmi aminteşte într-o oarcare măsură de vecinii noştri ruşi de peste hotare, denumirile anumitor obiecte şi băuturi, satelor, oamenilor. Totul are un aer atât distopic cât şi extrem de rusesc! Nu ştiu cum să mă exprim doar că-mi dă acel sentiment că totul s-ar petrece atât de aproape de mine, atât de cunoscut şi totuşi atât de misterios, familiar dar şi bizar. Cred că trebuie să citeşti ca să-ţi dai seama de ceea ce zic, chiar dacă sună puţin nebuneşte.

Adevărul este că îmi place atât de mult încât cred că o să mă apuc să o mai citesc o dată după ce termin şi cel de-al treilea volum, deja mă apucă groaza când mă gândesc că trebuie să ies din această lume atât de curând! Probabil voi mai amâna puţin volumul trei, doar aşa ca să am de ce să mă agăţ!

Trecând peste planurile mele de lectură avansate şi reîntorcându-mă la Regatul furtunilor vreau să spun că merită citită pe deplin! Ştiu că am avut câteva eşecuri literare şi am avut şi un mare reading slump, dar dacă romanul acesta nu m-ar fi scos, nu ştiu ce aş fi putut face! Nu mai simţeam nevoia să mai citesc nimic şi după câteva pagini eram prinsă şi inima mea atârna de un fir de aţă, la fel cum face de fiecare dată când citesc nişte pagini al dracului de bune!


„Ce rană nu putea fi vindecată de puterea Grisha? Una făcută de o creatură care nu ar fi trebuit să existe niciodată.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „E uşor să te iubesc” de Tammara Webber

11778086_849801175102656_448725247_n

Titlu: E uşor să te iubesc

Autor: Tammara Webber

Număr de pagini: 353

Editura: Epica

Anul apariţiei: 2014

Disponibilă: Editura Epica

4stars

Goodreads

SALVATĂ DE UN STRĂIN. BÂNTUITĂ DE UN SECRET.

CÂTEODATĂ, DRAGOSTEA NU-I UN LUCRU SIMPLU…


În primul şi-n primul rând, aş vrea să încep această postare adresându-vă mii şi mii de scuze sincere pentru că nu am mai fost activă pe blog. Motivul este unul simplu, am suferit un interminabil reading slump şi nu prea m-am simţit în stare nici să postez. Am ales să nu mai scriu nimic în loc să fi scris ceva şi să nu fi fost complet eu însămi.

Cei dintre voi care îmi urmăresc contul personal de facebook probabil ştiu deja că am început să citesc „E uşor să te iubesc” de Tammara Webber pe când eram la mare şi din păcate nu am reuşit să citesc decât vreo 50 de pagini atunci când stăteam pe burtă la plajă. Apoi s-a întâmplat un accident nefericit care s-a soldat cu perechea mea de ochelari ca victimă, astfel am fost împiedicată de la citit pentru aproape o săptămână până când i-am recuperat de la garanţie.

Toate ca toate, astăzi după-masă i-am primit înapoi şi de atunci tot am citit ca nebuna (bucuria de a ieşi din reading slump) şi am terminat şi cartea cu această ocazie!

El o urmăreşte, dar nu face cunoştinţă cu ea până când, odată, într-o întâlnire neaşteptată, el devine salvatorul ei.

Atracţia dintre ei e incontestabilă. Totuşi trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depăşească, şi viitorul, în care ea-şi pune atât de mari speranţe, ameninţă să-i despartă.

Numai împreună ar putea să lupte cu durerea şi vinovăţia, să înfrunte adevărul şi să găsească neașteptata putere a dragostei.

Jackie este o fată frumoasă, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil şi i se pare că viaţa e uşoară şi viitorul îi zâmbeşte. Fără veste, iubitul o părăseşte pentru că vrea să încerce ceva nou, iar durerea despărţirii o face să nu mai ajungă la cursuri şi să fie la un pas să piardă examenul şi anul. Scapă ca prin urechile acului dintr-o tentativă de viol, părinţii îi spun că se duc la schi atunci când hotărăște să vină şi ea acasă în vacanţă… De unde să înceapă să se refacă?

De n-ar fi prietenii, s-ar prăbuși. Pas cu pas, ei o ajută să meargă mai departe. E ca într-un joc, îi vor spune ei şi o vor învăţa că este destul de puternică pentru a supravieţui.

Dat fiind că este vară şi nimeni nu vrea să citească romane grele şi nesfârşite (sau poate că aşa-s numai eu) am decis să mă axez mai mult pe cărţi contemporane care sunt frumoase şi uşor de citit.

Zis şi făcut! Am zburat printre pagini (acum că am putut vedea paginile) şi nu m-aş fi putut bucura mai mult de atât de o carte aşa frumoasă şi senină ca vremea de afară! Bine.. exceptând violul şi repetatele altercaţii, povestea de dragoste a fost suficient de senină pentru mine.

Probabil că acum a răsărit într-un colţ al minţii tale întrebarea „Dar de ce dracului doar patru stele, Andreea?”, iar răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că mi s-a părut uşor exagerată la anumite faze.

Ce vreau să spun cu asta? Personajul principal a fost destul de prostănacă (sau aşa a vrut să pară), iar la un moment dat, cam pe la jumătatea cărţii, autoarea a încercat să facă o întorsătură de situaţie care mie mi s-a părut un fail total.

Adică îmi dădusem seama încă din primele câteva capitole adevărul pe care Jackie era prea „oarbă” ca să-l vadă. Fie vorba-ntre noi, nu cred că există cineva care să nu se fi prins de schemă. De aici şi steluţa în minus.

Totuşi, pentru mine a fost o lectură frumoasă, scrisă exact cum trebuie (înafară de acel aspect mai sus menţionat) care nu m-a făcut numai să râd, ci şi să plâng în egală măsură. Sinceră să fiu, nu văd nici un motiv real pentru care nu aş recomanda-o oricui, totuşi atenţie la vârsta indicată, probabil că nu ar fi cazul să o citeşti dacă ai sub 18 ani pentru că sunt nişte scene nu tocmai inocente strecurate pe ici, pe colo.


„Mi-a luat una dintre mâini într-a lui şi eu i-am dus-o pe cealaltă la faţă, întrebându-mă cum de ochii lui puteau arăta tăiaţi în gheaţă şi totuşi să mă încălzească până în suflet.”

Rămâi zâmbitor!

1343881