Recenzie Eleanor şi Park de Rainbow Rowell

Titlu: Eleanor şi Park

Autor: Rainbow Rowell

Număr de pagini: 368

Editura: Art

An apariţie: mai 2015

Disponibilă: Editura Art

Goodreads

„Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva.”

---

Pe când mă întorceam de pe litoral, am făcut un mic popas la Cărtureşti Carusel şi când am văzut Eleanor şi Park de Rainbow Rowell tradusă la noi, nu mi-am crezut ochilor şi a trebuit să o am! Astfel, am citit-o imediat şi acum postez această recenzie pentru a vă da tuturor verdictul: da, este complet mediatizată peste hotare şi da, merită din plin toate laudele.

Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nicio speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se-aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citească benzile desenate, nu se-aşteaptă la mare lucru.

Însă unele poveşti de dragoste încep fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci.

Nu mă aşteptam să rămân atât de plăcut surprinsă de ea, credeam că va fi ceva simplu cam ca epicele de la noi sau o lectură uşoară de vară căreia să-i dau vreo 4 steluţe şi să găsesc eu ceva neînregulă la un moment dat. Ei bine, mai tare de atât nu aş fi putut să mă înşel.

Încă de la prima pagină, încă din primele cuvinte am fost imediat prinsă. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar am simţit că această carte nu avea să-mi dea drumul până când nu îmi rupea inima în bucăţi şi le lipea doar ca să le destrame la loc.

Astfel, am citit inconştientă de faptul că aveam să mă îndrăgostesc, la propriu de o iubire imaginară, dar atât de frumos construită. Vorbele lui John Green nu au fost niciodată mai adevărate decât în acest caz:

„O poveste de iubire frumoasă, care te bântuie… Eleanor & Park  mi-a adus aminte nu numai ce-nseamnă să fii tânăr și îndrăgostit de o fată, dar și ce-nseamnă să fii tânăr și îndrăgostit de o carte.”

John Green

Cel mai mult m-a intrigat dubla-perspectivă în care este prezentată acţiunea şi totuşi folosirea persoanei a treia în relatare. Cât de tare, nu-i aşa? Adică, eu nu cred că aş fi scos-o la capăt cu aşa un talmeş-balmeş fascinant!

Toate ca toate, iubesc această carte şi spun cu mâna pe suflet că îmi pare extrem de rău că a trebuit să ies din lumea celor doi timizi îndrăgostiţi. O iubire cum numai în cărţi poţi vedea! Genul de iubire care-ţi umple sufletul de bucurie şi te face să te simţi tânăr şi viu şi îţi vine să plângi când vezi că mai bine de atât nu va fi niciodată.

---

„Avea nişte Vans care-i plăceau, cu căpşuni. Avea şi un blazer verde în ape cu care s-ar fi îmbrăcat şi el, dacă ar fi crezut că nu-l vede nimeni.

Oare fata aia credea că n-o vede nimeni?”

Rămâi zâmbitor!