Recenzie „Obsidian” de Jennifer L. Armentrout

11927496_860585000690940_2047010354_n

Titlu: Lux, Vol I, Obsidian

Autor: Jennifer L. Armentrout

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2014

Număr de pagini: 384

Disponibilă: Librăria Online Libris

3-stars1

Goodreads

„-Arumii o să reuşească să-l omoare până la urmă.

Tonul ei nu se schimbase deloc. Rămăsese plat, lipsit de expresie.

-Din cauza ta, fetiţă umană, O să fie omorât fiindcă te protejează pe tine.”


Of, chiar am crezut că îmi va plăcea mai mult de atât.

începuturile sunt întotdeauna dificile.

Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura.

Daemon este enervant. Arogant. îmi vine să-l omor. Nu ne în ţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Dar nu mă înţelege greşit, mi-a plăcut.. într-o oarecare măsură. Doar că unele scene nu au fost pur şi simplu pe placul meu. Cred că, în final, seria aceasta a fost mult mult prea lăudată şi am început să am aşteptări mai mari de la ea decât ar fi trebuit.

O să încep mai întâi cu veştile mai puţin bune, ca apoi să spun şi ce mi-a plăcut şi sper ca la finalul acestei recenzii fanii seriei să nu mă considere o fiinţă crudă şi fără milă.

În primul rând, îl urăsc pe Daemon. Mi s-a zis în sus şi-n jos că are un motiv pentru care este un nemernic misogin fără suflet şi se comportă ca un idiot, dar şi după ce am aflat aşa-zisul „motiv”, tot nu cred că este unul suficient de bun.

„-Tu nu eşti ca noi. Tu nu semeni deloc cu noi. Dee merită să aibă ceva mai bun, oameni care sunt la fel ca ea. Aşa că lasă-mă în pace. Lasă-mi familia în pace.”

Niciodată nu te comporţi aşa cu fata pe care se presupune că o iubeşti. Adică, eu nu aş percepe niciodată ca un băiat să-mi vorbească aşa şi apoi eu să umblu cu el de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic neînregulă.

Pentru nimic în lume nu aş putea să stau şi să înghit batjocura altcuiva şi colac peste pupăză să mai fiu şi în limbă după tip doar pentru că are pătrăţele de culturist. Stai aşa să clarificăm lucrurile, mai bine ai burtă de şaormist şi vorbeşti educat cum se vorbeşte cu fetele decât să fii Făt-Frumos şi să-mi arăţi că şti înjurături!

În al doilea rând, descrierea cărţii ruinează cam jumătate din acţiune. Adică pentru faptul că ştiam că tipul este extraterestru deja mă plictisisem de cât de proastă era Katy că nu şi-a dat seama decât după vreo 200 de pagini şi atunci de parcă a fost un efort supra-pământesc.

Serios, m-ar fi atras mai mult să fii scris „VECINUL MEU SEXY ARE UN SECRET MORTAL” decât să ştiu ce este şi să mor până când află şi personajul meu principal.

Totodată, am primit senzaţia aia de Amurg mai tot timpul. Aceeaşi protagonistă idioată, acelaşi tip care străluceşte. Aceeaşi iubire imposibilă. Ceva noutăţi, vă rog?

Şi acum că am făcut cu ou şi cu oţet personajele voastre preferate şi că majoritatea mă urâţi acum, aş avea de adăugat că nu poţi cu adevărat să te c¤ci în gustul omului, nu? Scuzaţi expresia, alta mai potrivită nu am la ora asta.

Totuşi, au fost şi părţi bune.

Mi-au plăcut descrierile amoroase (nu dau prea mult din casă pe tema asta), dar se vede că autoarea chiar ştie despre ce vorbeşte. Scenele sunt surprinse superb!

Şi deşi la început stilul ei de-a scrie m-a enervat, pe parcurs a început să mă intrige şi m-a făcut să nu mai dau drumul cărţii. Curios, dar nu mi s-a mai întâmplat demult.

Aşadar, am sentimente mixte legate de seria Lux, pe de-o parte mi-ar plăcea să o continui doar din curiozitatea de a afla ce mai poate merge prost şi pentru că sunt atrasă de ceea ce scrie autoarea, pe de altă parte nu-l suport deloc pe Daemon şi pe Kat o consider proastă de dă în gropi.

Pentru cei ce au citit şi următorul volum, ce îmi recomandaţi?


Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit “Obsidian” de Jennifer L. Armentrout. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

„-În universul ăsta vast, infinit, crezi tu că Pământul- locul ăsta- este singura planetă pe care se găseşte viaţă?”

Nu uita, rămâi zâmbitor!

Mereu cu drag,

1343881

Anunțuri

12 gânduri despre „Recenzie „Obsidian” de Jennifer L. Armentrout

  1. Am citit si eu primele doua volume, al doilea terminand-ul chiar zilele astea. „Amurg” n-am citit si la cat tam-tam s-a facut si cu ea, tot am evitat-o. In schimb, am vazut filmele ca sa am macar habar despre ce e vorba in ele.
    Adevarul este ca Katy este un personaj cam naiv si, sa te citez, „prost” (am vrut sa gasesc altceva mai dragut, dar nu-mi trece nimic prin cap in momentul asta :)) ) si lucrurile nu se vor schimba prea mult nici in cel de-al doilea volum. O sa te enerveze rau, ca si pe mine, atitudinea de care da dovada in mare parte! Dar, tot pe atat, cartea ne si recompenseaza cu alte momente superbe, ca sa mai uitam din prostia lui Kitten.
    Asa ca eu iti recomand sa continui, doar nu te impotmolesti tocmai acum? Acesta a fost doar primul volum si stii si tu, ca unele serii debuteaza cu un volum mai asa, altele mai altfel. Intelegi tu! 😉

    Apreciază

  2. Nu am citit cartea (şi acum nici nu prea mai am poftă, deşi eram curioasă la câtă reclamă avea). Ţin doar să precizez că nu există nici un motiv pentru care cineva să fie „nemernic misogin fără suflet şi (să) se comporte ca un idiot”. Există diverse scuze folosite, dar genul ăsta de atitudine nu e scuzabilă nici la ultimul specimen de bărbat/femeie de pe pământ.
    Cât despre eroinele proaste, mă enervează îngrozitor, mă epuizează psihic, nu pot să duc asemenea cărţi.

    Apreciază

  3. Deci, mai trebuie doar să încerci seria Throne of Glass și dacă nici asta nu îți place, trebuie să fii precaută cu seriile mele preferate. :)))
    Cumva, nu sunt pe gustul tău. Întâi Instrumente Mortale, acum Lux. Nț, nț, nț.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s