Titlu: Miniaturista
Autor: Jessie Burton
Editura: RAO
Număr de pagini: 416
Anul apariţiei: 2015
Disponibilă: Librăria Online Libris
Goodreads
„Iubirea, în cel mai bun caz, este mai mult o fantasmă decât o realitate, e mai bună când o urmărești decât atunci când o găsești.”
Recunosc că nu am avut nici o idee de existenţa acestei cărţi până când nu a prezentat-o cineva pe booktube. Atunci m-am îndrăgostit nu numai de copertă, dar şi de povestea ce o ascundea cu grijă între paginile sale. Şi uite aşa, am ştiut că trebuie să fac tot posibilul pentru a o avea.
Într-o zi din toamna anului 1686, Nella Oortman, o tânără de 18 ani, bate la uşa unui case din cel mai bogat cartier al Amsterdamului. A venit de la ţară ca să înceapă o viaţă nouă ca soţie a lui Johannes Brandt, un negustor prosper. Acesta îşi face apariţia cu un dar de nuntă extraordinar: o replică a locuinţei lor de dimensiunea unui dulăpior. Pentru a o mobila, ea apelează la o miniaturistă, ale cărui creaţii minuscule oglindesc viaţa lor reală în moduri neaşteptate. Iniţial, Nella este intrigată de lumea închisă a familiei Brandt, dar, pe măsură ce-i descoperă secretele, îşi dă seama de pericolele care-i aşteaptă pe toţi. Oare soarta lor se află în mâinile miniaturistei? Oare ea va fi cheia salvării lor sau arhitectul căderii lor? Frumos scris şi documentat, plin de suspans, minunatul roman de debut al lui Jessie Burton este o poveste despre dragoste şi obsesie, trădare şi răzbunare, aparenţă şi adevăr.
Ca să fiu complet sinceră, mă aşteptam să fie ceva mai fantastică şi ceva mai evident faptul că ceea ce se petrece între miniatură şi casa în formă naturală este în strânsă legătură. Dar parcă mi-a plăcut mai mult să-mi bat eu capul să aflu răspunsurile!
Cum este explicat şi mai sus în descriere, secretele sunt multe, extrem de multe. Şi pe măsură ce le-am aflat mi s-a părut din ce în ce mai greu să înţeleg ce se petrece. Cred că eram mai bulversată decât Nella, personajul nostru principal.
Au fost atât de multe răsturnări de situaţie încât nu cred că-mi ajung degetele să le înşir.
M-a captivat atât de tare încât am stat până la două de dimineaţă să o termin chiar dacă în doar câteva ore trebuia să plec la şcoală.
M-a obsedat, asta mi-a făcut!
În plus, mi-a plăcut enorm să citesc despre rochii lungi şi pompoase, despre pălării şi pene şi mănuşi. Mi-ar fi plăcut şi mie să mă pot îmbrăca exact ca o prinţesă în fiecare zi! Să mă ascund în faldurile rochiei şi să mă simt ca o femeie!
Toate ca toate, nu pot să descriu în cuvinte experienţa trăită citind Miniaturista de Jessie Burton, am simţit detoate, de la extaz la prea multe lacrimi, de la tristeţe înapoi la zâmbete şi tot aşa m-a purtat de nici eu nu mai ştiam dacă să râd sau să plâng.
Scrisă într-un mod impecabil şi ireproşabil, îţi va ajunge în suflet mai repede decât cea mai dragă fiinţă umană şi te vei îndrăgosti iremediabil de un personaj care la început este naiv, dar pe parcurs devine o femeie în toată firea! O superbă evoluţie şi un perfect deznodământ!
„Omul ia drept jucărie tot ceea ce vede.
-Astfel este întotdeauna un copil.”
Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit „Miniaturista” de Jessie Burton . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.
Rămâi zâmbitor!
5 răspunsuri la “Recenzie Miniaturista de Jessie Burton”
Da, și eu tot prin comunitatea Booktube am auzit de ea prima oară. Iar când am văzut că Rao a și tradus-o, așa repede, am rămas o_O. Drăguță recenzia, parcă mi-a făcut poftă s-o trec mai spre fruntea listei TBR. 😀 A, și să nu uit, o ușoară rectificare: 1686 n-are nicio treabă cu epoca victoriană. 😀 Regina Victoria urma să se nască peste aproape 2 secole. 😉
ApreciazăApreciază
Of, ce aiurita sunt! Chiar nu m-am uitat la datele din carte si am presupus ca era 1800. O sa rectific imediat. :))
ApreciazăApreciază
Chiar ai vrea să porţi rochile alea în fiecare zi? Îţi imaginezi, 40 de grade afară, o cameră fără aer condiţionat şi tu cu rochie lungă cu 1000 de straturi, corset şi mânuşi?
ApreciazăApreciază
Așa cum și în prezent există haine de vară și haine de iarnă, așa erau și pe atunci rochiile. Vara se purtau materiale subțiri, răcoroase, și am impresia că și corsetul era mai ușurel. Asta pentru femeile din înalta societate, că slujnicele oricum nu purtau corset. Deci se adaptau, nu e bai. 😀
ApreciazăApreciază
Tot mi-ar placea! Decat sa vad peste tot numai decolteuri si funduri…
ApreciazăApreciază