Recenzie Camera de Emma Donoghue

IMG_0082

Titlu: Camera

Autor:  Emma Donoghue

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2012

Număr de pagini: 416

Disponibilă: Librăria Online Libris

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„-Probabil simţiţi o nevoie aproape patologică- de înţeles, de altfel- de a fi un fel de scut între fiul dumneavoastră şi lume.

-Mda, asta înseamnă să fii mamă.”


Tot de pe booktube am aflat şi de Camera de Emma Donoghue – mare şoc, ştiu- şi am ştiut că nu mai are nevoie de alte cuvinte. Tot ce am auzit a fost „nu ştiu cum să explic această carte fără să dau vreun spoiler, aşa că vă spun numai să o citiţi”, cui nu i-ar fi trezit curiozitatea?

Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită.
Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani.
Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească.
Narată în întregime în limbajul plastic şi savuros al lui Jack, băieţelul de cinci ani,Camera este o poveste despre curaj şi despre legătura profundă dintre părinte şi copil.

Într-o seară mă uitam pe site-ul celor de la Libris să văd ce mai e nou, ce îmi mai permit, ce să mai cer pentru recenzie când am dat peste minunăţia aceasta – despre care credeam că vor mai dura 1000 de ani până să se traducă la noi- care avea preţul de numai 9 lei. Să rezist? Imposibil.

Mi-a luat ceva timp să îmi fac curaj să o încep deoarece ştiam dinainte că îmi va rupe sufletul şi aşa a şi făcut. La un moment dat chiar nu mai înţelegeam ce se poate întâmpla mai mult decât deja se întâmplase, dar iată că m-a surprins într-un mod extrem de plăcut, ţinându-mă în priză constant.

Practic, nu am putut să o las din mână. Nu am dormit, nu am mâncat, nu am fost în stare decât să citesc până o termin, iar după aceea să-mi pară rău că am terminat-o. Măcar apare filmul toamna aceasta şi nu trebuie să aştept aşa mult să îi înjur pe regizori pentru că romanul este mai bun.

De unde ştiu că romanul este mai bun decât filmul dacă filmul nu a apărut nici măcar la cinematograf, te întrebi? Pentru că un scris atât de impecabil şi felul naratotului de a fi nu se poate transpune în imagini. Oricât de bun ar fi filmul, din partea mea poate să ia şi un Oscar sau două, tot nu ar putea să întreacă cartea, niciodată.

Este modul unic în care este narată cel ce m-a făcut cel mai tare să îndrăgesc acţiunea. Privind prin ochii lui Jack, un copil neştiutor de ceea ce se află înafara pereţilor unei camere, fiind nefamiliarizat cu lumea ce ne înconjoară şi trăind închis într-un loc în care nu ai posibilitatea de a ieşi afară, de a te juca, de a dansa în ploaie, nici măcar de a cunoaşte alţi copii, de aţi face prieteni şi amintiri, am realizat cât de mult ar trebui să apreciez libertatea şi cât de tare nu o fac.

Crescând jucându-mă în parc, mergând la grădiniţă, având tot ce-mi doreşte inima, nu m-am oprit niciodată pe loc să mă gândesc că alţii s-ar putea să nu se bucure de ceea ce mă bucur eu. Şi sunt foarte fericită că însfârşit am avut ocazia să citesc ceva real care să-mi deschidă ochii.

De ce nu vorbim niciodată despre răpiri? Despre violuri? Despre pedofili? Despre nimic rău, defapt? De ce trebuie să aşteptăm să ni se întâmple nouă ca să fie real? De ce nu punem capăt? De ce nu e de ajuns? De ce trebuie să fie altcineva ucis pentru a realiza cât de importantă ne este propria viaţă? De ce numai atunci când treci printr-o tragedie realizezi ce e cu adevărat important pentru tine? Tu ce valori ai? Tu ce simţi? Tu, tu, TU!!!


„A luat pastile rele, cred că se simţea prea obosită ca să mai vrea să se joace, se grăbea să se ducă în Rai şi nu m-a mai aşteptat, de ce nu m-a mai aşteptat?”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit „Camera” de Emma Donoghue . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s