Recenzie Marţianul de Andy Weir

12247007_899966946752745_5747983592937132470_n

Titlu: Marţianul

Autor: Andy Weir

Editura: Paladin

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 424

Disponibilă: Editura Paladin

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Riscam să mor din cauza toxicităţii oxigenului, deoarece o cantitate prea ridicată de oxigen ameninţa să-mi ardă sistemul nervos, plămânii şi ochii. O moarte ironică pentru cineva într-un costum spaţial rupt: prea mult oxigen.”


 

Cine ghiceşte unde am văzut Marţianul de Andy Weir pentru prima dată, primeşte satisfacţia de a avea dreptate. Ai zis booktube? Eşti printre cei norocoşi, căci ai avut- inevitabil- dreptate.

Membrii echipajului Ares 3 ajung pe Marte pentru o misiune programată să dureze două luni, dar o furtună puternică le dă planurile peste cap și sunt nevoiți să părăsească planeta după doar câteva zile. Însă numai cinci dintre cei șase membri ai echipajului se vor lansa spre Pământ. Mark Watney, pe care ceilalți îl cred mort, rămâne singur, cu resurse limitate de apă și de hrană. Și astfel pornește într-o uimitoare cursă pentru supraviețuire, reușind să facă ceea ce nimeni până atunci nu ar fi crezut că este posibil pe o planetă fără viață. Inteligența și umorul, stăpânirea de sine și ingeniozitatea îl vor ajuta pe Watney să facă față rând pe rând problemelor aparent insurmontabile. Dar va reuși el să se întoarcă teafăr pe Pământ? Și de unde îi poate veni salvarea?

Am sentimentul că aceasta va fi o recenzie lungă lungă -aproape interminabilă- şi de ce? Pentru că vreau să te fac să citeşti afurisita asta de carte prin orice mijloace posibile şi să uiţi că există filmul pentru că reprezintă o mare adunătură de rahat. Dar la partea cinematografică vom ajunge mai târziu. Mia bine te-ai aşeza comod cu o gustare -sau două, sau o sută- pentru că ai ceva de citit.

Să începem cu începutul. Era o zi ploioasă de noiembrie când m-am apucat să citesc o carte mişto cu astonauţi. Stai că glumesc, oarecum, în mare parte, presupun.

În fine. Să vorbim despre Watney. Mark Watney. (vezi ce am făcut acolo?) Probabil că nu am mai văzut un aşa simţ dezvoltat al umorului de Seinfeld încoace. Chiar m-am trezit râzând ca o retardată în gura mare la anumite pasaje. Mama credea că m-am drogat. „Nu, mamă. Sunt bine. Doar o doză de Watney.”la care ea ar fi răspuns „E un fel de Canabis?”,”No, da’ hai du-te cu ale tale..”, doar că nu s-a întâmplat chiar aşa. Dar, hei, sunt scriitoare şi îmi rezerv dreptul să vă ascund adevărul. Ha ha.

„Odată ce-am ajuns acolo, m-am simţit niţel mai încrezător. Toate erau cum le lăsasem. (La ce m-oi fi aşteptat? Să-mi fure marţienii catrafusele?”

Stai că mai am una..

„[12.04] JPL: […] Tot ce tastezi e trimis live peste tot în lume.

[12.15]WATNEY: Uite! O pereche de ţâţe! -> (.Y.)”

Promit că e ultima…

„Mă rog, dacă aş putea să obţin orice îmi doresc, atunci mi-aş dori să mă salveze regina planetei Marte, cea cu piele verde şi totuşi frumoasă, ca să poată afla mai multe despre lucrul căruia pe Pământ i se spune „a face dragoste”.”

Şi mai sunt foarte multe de unde au venit astea, dar le găsiţi voi singuri, cititori isteţi. Da’ ce credeaţi că numai pe voi vă duce capul? Păi Mark ăsta, e botanist. Şi unul al dracului de priceput. Da, aşa e, poate să cultive cartofi pe Marte. E dat dracu!

Lăsând gluma la o parte -poate doar puţin- mi-a sărit în ochi faptul că el chiar îşi doreşte să supravieţuiască. Adică pune-mă pe mine pe Marte şi o să o strig pe mami imediat după ce fac pe mine de frică şi dupaia îmi scot casca şi nu mai respir şi „Adio, Andreea! Ai fost o bloggeriţă mişto dar ţi-a sunat ceasul” şi acum serios, omul ăsta trece prin iad şi înapoi! Pentru că Marte e roşu.. te-ai prins? Bine, poate că nu a fost chiar atât de amuzant. Ideea următoare!

M-a incitat la culme faptul că nu vedeam numai perspectiva lui Mark, ci şi a celor de la NASA de pe Pământ şi a echipajului care se întoarce acasă pe nava spaţială Hermes. Ai tu timp să prinzi firul când citeşti cartea. Şi mai e super tare că nu şti de la început ce şi cum s-a întâmplat (aşa ca în căcăciosul ăla de film) afli abia pe la jumătatea cărţii. Asta da joacă cu mintea tinerilor aspiranţi să ajungă în Cosmos.

Acum, aruncând o privire înapoi, realizez că naraţiunea a constat 70% în elemente ştiinţifice (chimie, extrem de multă chimie) care în alt context n-ar fi avut nici o noimă pentru mine, cred că m-ar fi luat şi somnul dacă ar fi s-o dăm pe faţă. Dar, dintr-un oarecare motiv ceresc, ştiut doar de fiinţele divine, n-am mai fost aşa de tare ţinută cu sufletul la gură de când m-am uitat la Prison Break.

Deci au fost atâtea răsturnări de situaţie de am crezut că Mark ăsta are vreun duşman ceresc care aruncă cu ghinion în el. „Poc, poc, prrr, ia de aici, marţainul dracului ce eşti!” Şi mereu a scăpat aşa ca prin urechile acului, asta m-a făcut să citesc şi să tot citesc de am terminat-o în două zile. Şi n-am să te mint, e o carte dată dracului de groasă!

Informaţiile -pe care era evident să le includă căci aprox. toată lumea care citeşte este o adunătură de nătărăi care nu ar supravieţui la mate-info nici o săptămână, fără jigniri. Pentru cei de la mate-info, high-five! Ştiu că e greu, capul sus că trece!- şi acţiunea aşa mişto structurată au făcut o îmbinaţie perfectă şi au reuşit să nu mă plictisească deloc deşi eu mă plictisesc şi când dorm.

Că tot am zis mai la început că o să arunc şi două-trei vorbe despre film, am să le aştern aici. Înţeleg perfect că arta cinematografică este total diferită de cea literară şi nu încerc în niciun fel sau chip să jignesc, dar regizorul ăsta (Dumnezeu cu mila că nici nu-mi pasă cine e!) a luat cartea, i-a rupt paginile, a rămas cu 5 paragrafe şi le-a făcut film. „Mai mult de atât mi-e silă să citesc! Vezi câta cartea e? Ia-mi o propoziţie din fiecare capitol şi facem film bun!” Cred că aşa s-a născut The martian (the movie) 2015. Ştiu că nu puteau să includă 400 de pagini în 2h, dar parcă nici aşa bătaie de joc. Scene puse aiurea, filmat prost, actor naşpa. Şi la Fifty Shades m-am simţit mai bine.

Toate ca toate, cultura mea generală este acum îmbogăţită şi dacă NASA mă trimite vreodată pe Marte şi nişte nătărăi mă uită acolo, ştiu cum să cultiv cartofi ca să nu mor de foame! YAS!

 


 

„Sunt sigur că va trebui să ajustez cursul în timp ce mă deplasez efectiv. Niciun plan nu rezistă după primul contact cu inamicul.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Black Friday continuă pe Librex.ro

image

Ca orice iubitor de cărţi, caut şi eu cât mai multe oferte convenabile pentru a cumpăra cât mai multe volume la preţul cel mai mic posibil. Pentru asta, m-am uitat pe site-ul Librăriei Online Librex şi am găsit foarte multe oferte care sunt valabile până vinerea viitoare! Timp este suficient, oferte generoase şi că tot vin sărbătorile, mai golim şi buzunarele, fie că ne cumpărăm cadouri pentru noi, fie pentru cei dragi.

Eu am ales câteva oferte care mă tentează personal, iar tu poţi alege tot ce vrei tu intrând pe Librex.ro .

pachet-crossfire-atractia-revelatia-implinirea-fascinatia-2873-2.jpeg

 

Pachet Crossfire de Silvia Day la doar 79,90 LEI.

jocul-lui-ender-627-2.jpeg

Jocul lui Ender de Orson Scott Card la doar 13,95 LEI.

Orson Scott Card prezinta cum Pamantul este atacat din nou. Gandacii extraterestri se incordeaza pentru o ultima lovitura.

Supravietuirea rasei umane atarna de descoperirea unui geniu militar care ii poate invinge o data pentru totdeauna. Dar cine este el?

Ender Wiggin. Geniu. Neindurator. Viclean. Un maestru in strategie si tactica. Si un copil in acelasi timp.

Copilaria lui Ender se termina atunci cand, recrutat de guvern pentru a fi antrenat in armata, ajunge in noua sa casa: Scoala de Lupta.

Chiar si intre recruti de elita, Ender se arata a fi un geniu intre genii.

Reuseste in orice simulare de razboi. Dar oare toata presiunea si singuratatea vor ajunge sa il infranga inainte de batalia finala?

Cum va reactiona el in conditii reale de razboi? In cele din urma, Scoala de Lupta nu-i decat un joc. Nu-i asa?

o-zi-david-nicholls-756-2.jpeg

O zi de David Nicholls, pentru care am şi recenzia aici pe blog, este valabilă la doar 15,90 LEI.

„Cea mai impresionanta poveste de dragoste.”

People

Emma si Dexter traiesc o noapte de dragoste imediat dupa terminarea facultatii, urmand ca a doua zi fiecare sa porneasca pe propriul drum. Intre fata nesigura pe propriile calitati, dar care viseaza sa schimbe lumea, si tanarul playboy provenit dintr-o familie instarita, vanitos si fermecator se infiripa astfel o prietenie de doua decenii, descrisa prin intermediul unor franturi de viata petrecute in aceeasi zi de 15 iulie.

Undeva pe parcursul acestei calatorii indelungate, in care sperantele se impletesc cu oportunitatile ratate, zambetele cu lacrimile, certurile cu impacarile, Emma si Dexter isi dau seama ca tot ce cautasera intreaga viata se aflase chiar inaintea lor inca de la inceput.

Şi asta nu e tot, intră şi tu pe Librex.ro şi fii la curent cu promoţiile!

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie Belzhar de Meg Wolitzer

11202858_892211844194922_8051111493584725698_n

Titlu: Belzhar

Autor: Meg Wolitzer

Anul apariției: 2014

Număr de pagini: 304

Editura: Trei

Disponibilă: Editura Trei

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

”Aș vrea să-l întreb: Te-ai gândit la mine în tot timpul ăsta așa cum m-am gândit eu la tine? Dar nu-l întreb. Dacă stăm pur și simplu întinși aici, atât de tandri, atât de ușori, poate că, cine știe, nu va mai trebui să ne ridicăm niciodată, nu va trebui să se termine niciodată.”


 

Am primit Belzhar de Meg Wolitzer la un schimb de cărți (dacă ești de mult timp pe blogul meu, atunci ști despre ce vorbesc) și am vrut-o extrem de tare deoarece o văzusem mai înainte la Fragilistic, doar că am considerat-o a fi puțin cam prea scumpă.

O iubire neîmpărtăşită, o suferinţă ascunsă şi o vindecare prin lectura şi explorare interioară.
Jam Gallahue simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate, relaţia lor este curmată brusc, iar Jam nu-şi mai poate reveni şi ajunge la o şcoală cu internat pentru adolescenţi „fragili emoţional şi foarte inteligenţi”.
Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath şi le dăruieşte câte un jurnal, în care să îşi noteze gândurile. Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut şi totul este bine.
Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi.

Probabil că acum te întrebi de ce i-am dat cinci stele dacă majoritatea recenziilor de pe Goodreads spun că autoarea și-a bătut joc de bolile mentale și practic mai nimănui nu i-a plăcut. Bănuiesc că eu iubesc ceea ce alții urăsc.

Chestia este că eu chiar am înțeles mesajul transmis. Bănuiesc că din cauza faptului că și eu am trecut prin clipe grele și știu ce înseamnă să suferi mental și nimeni să nu știe prin ceea ce treci.

Nu consider în mod necesar că autoarea a răstălmăcit sentimentele persoanelor cu probleme mentale, mai mult sau mai puțin grave, deoarece fiecare are propria sa tragedie. Fie că a pierdut pe cineva drag, fie că a supraviețuit unui incendiu/înec etc, pentru persoana în cauză, acela este cel mai traumatic eveniment al său.

Mi-a plăcut foarte tare faptul că în personajul principal, Jam Gallahue, nu se poate avea încredere. Dacă citești cu atenție însemnările psihologului său, îți vei da seama repede de adevărul pe care ea îl ascunde cu atâta grijă.

Personal, cred că povestea a fost construită într-un mod original, un mod în care poți vedea clar de ce suferă personajele noastre, care sunt tragediile lor și care sunt căile de scăpare din acestea.

Am o puternică admirație pentru fiecare dintre ele deoarece nu cred că eu, ca ființă umană care a avut propria tragedie, aș putea să înfrunt experiența Belzharului, mai cu seamă ceea ce se întâmplă la finalul ”călătoriei”.

Toate ca toate, o recomand oricărei persoane capabile să vadă dincolo de aparențe și care poate înțelege că tragedia altuia nu seamănă deloc cu tragedia sa.

Spor la citit și ne auzim cu păreri în secțiunea pentru comentarii!


 

”Mintea își joacă feste singură, pentru a putea să rămână întreagă.”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Multifuncţionale Color de Vânzare

M276n

Poate că nu ai crezut niciodată despre tine că ai putea deveni o persoană care face mai multe lucruri de odată. Sinceră să fiu, eu nu am înţeles niciodată oamenii care bagă şi rufe la spălat, dau şi cu aspiratorul şi mai şi hrănesc pisica în acelaşi timp. În orice caz, îi admir.

M-am gândit că dacă nu te pot ajuta chiar la nici un multi-tasking de acasă, am zis măcar la birou să te aranjez cu viaţă frumoasă! Sau dacă lucrezi ca mine, de acasă, şi ţi-e lene să te duci până la magazinul de pe colţ să tragi un contract la xerox care trebuie completat, semnat, scanat şi trimis în termen de 10 minute, măcar să te ajut!

Ştiai că poţi să scanezi, copiezi, să-ţi faci lucrul cu faxul toate într-una singură? Ei bine, una dintre aceste Multifuncţionale Color de Vânzare mi-a salvat viaţa, n-am de gând să mint.

Este atât de greu să faci atât de multe lucruri în puţin timp şi să mai şi fi eficient. Să nu mai vorbesc de părinţii mei care au o firmă şi era groaznic să tot facă drumuri înainte-înapoi între casă/firmă/magazin de birotică. Şi eu care lucrez tot timpul cu contracte, ar fi infernal ca de fiecare dată când greşesc ceva sau să mâzgălesc fără să vreau să dau iarăşi fuga la magazin să-mi mai tragă o serie.

Aşadar, aceste multifuncţionale nu sunt decât un ajutor binevenit pentru tine şi de ce nu, întreaga ta familie! Exact aşa cum sunt şi pentru mine. Ca să fiu sinceră, eu scanez şi câte 50-100 de pagini de cărţi numai ca să le transfer în telefon şi să citesc la şcoală în loc să mai iau după mine cartea de 500 de pagini care-mi rupe cocoaşa.

Eu am ales multifunţionalele pentru a-mi uşura viaţa, tu ce alegi?

Rămâi zâmbitor!

1343881