Titlu: Endgame. Jocul Final: Cheia Cerului
Autori: James Frey, Nils Johnson-Shelton
Editura: Trei
Număr de pagini: 504
Anul apariţiei: 2015
Disponibilă: Librăria Online Libris
Goodreads
„Fericirea, satisfacţia, mulţumirea, toate astea creează un văl- subţire, dar convingător- aruncat deasupra suferinţei. Sub el aşteaptă mereu suferinţa.”
Recenzia pentru Endgame, volumul I, Convocarea este disponibilă dând click pe titlu.
Au rămas nouă Jucători. Dar Jocul s-a schimbat.
Să străbaţi lumea, să lupţi, să Joci…
Să uiţi.
Citeşte cartea.
Găseşte indiciile. Descifrează enigma.
Există un singur câştigător.
Jocul Final e real.
Jocul Final a început.
Jocul Final e aici.
Lumea începe să se năruie, să se destrame, s-o ia razna.
Dar Jucătorii continuă să Joace.
Cheia Pământului a fost găsită. Două chei – şi nouă Jucători – rămân.
Cheile trebuie găsite şi doar un singur Jucător poate să câştige.
Exact când credeam că povestea Jocului Final nu mă poate surprinde mai mult, ghici ce? A făcut-o.
Având în vedere că este volumul doi al unei serii, nu am de gând să intru prea mult în detalii cu subiectul şi dacă nu eşti familiar cu acest concept, mai bine ai citi recenzia primului volum mai întâi de toate.
Niciodată nu m-a pasionat violenţa sau acţiunea sau orice implică uciderea oamenilor, arme, războaie, lupte. Mă îngrozesc la culme. Mai ales că sunt doar Jucători cu vârste relativ mici, adolescenţi care s-au antrenat toată viaţa să lupte cu lupii şi să scoată ochii oamenilor cu furculiţe.
În orice caz, nu acesta este punctul relevant. Unde anume voiam să ajung? Ah, da. Chiar dacă nu am fost niciodată pasionată de asemenea „circumstanţe”, mi-a plăcut mult mai mult decât m-aş fi aşteptat vreodată.
Drept urmare am ajuns să devorez ambele volume cu aceeaşi sete cu care aş fi ăcut-o cu o distopie sau un roman de dragoste.
„Viitorul e un joc. Timpul e una dintre reguli.”
Nu ştiu cum să-mi formulez ideile astfel încât să nu dau prea multe indicii în legătură cu evenimentele din acest volum, dar şi să te fac să-l citeşti pentru că merită extrem de tare!
Ca să fiu complet sinceră şi să arunc cărţile pe faţă, nici nu înţeleg de ce citeşti recenzia asta şi nu citeşti cartea în sine. Pentru că, dacă ai citit primul volum, e clar că trebuie să ştii ce se întâmplă în al doilea. Ştiu că te macină. Ştiu. Been there, done that.
Toate ca toate, volumul doi a fost chiar mai bun decât primul. M-a lăsat cu sufletul la gură, m-a făcut să plâng mai mult decât să râd şi am visat noaptea numai că împuşc oamenii şi îmi salvez viaţa.
„Frica este singura constantă, şi tocmai de aceea ar trebui să-i dăm ascultare. S-o îmbrăţişăm. S-o păstrăm cu noi. S-o îndrăgim.”
Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Endgame. Jocul Final: Cheia Cerului. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.
Rămâi zâmbitor!
Andreea Paunescu 