Recenzie Oraşul Pustiu de Ransom Riggs

12795312_949228908493215_2294288875209526746_n

Titlu: Miss Peregrine, vol II, Oraşul Pustiu

Autor: Ransom Riggs

Editura: Arthur

Număr de pagini: 472

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Youngart

5stars

Goodreads

„Cred că atunci când e vorba de lucruri importante în viaţă, nu există accidente. Totul se întâmplă cu un motiv. Eşti aici cu un motiv- dar nu ca să eşuezi sau să mori.”


Bineînţeles, deja am recenzat Miss Peregrine de Ransom Riggs (click pe titlu pentru recenzie) şi vreau doar să spun că Oraşul Pustiu de Ransom Riggs mi-a plăcut chiar de 3 ori ori mai mult decât primul volum şi aştept cu sufletul la gură să se publice şi ultimul la noi!

3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ. 

M-a atras mult mai mult acest volum deoarece primul s-a terminat într-un aşa suspans încât am ştiut că trebuie să fac orice să citesc următorul volum şi acum sunt în aceeaşi situaţie cu volumul trei, mor de nerăbdare! Şi nici măcar nu ştiu când are să apară.

Oricum ar fi, m-a intrigat pentru că a fost rapid şi m-a ţinut în priză pe tot parcursul lecturii. Primul volum mi s-a părut că nu s-a grăbit să dezvăluie acţiunea şi a luat-o prea uşurel spre chestiile mişto şi importante.

-Nu e vorba de destin, am spus, dar chiar cred că în univers există un echilibru şi, uneori, nişte forţe despre care nu avem habar pot să intervină şi să incline balanţa în favoarea noastră.”

Mi-a mai plăcut extrem de tare faptul că nu au fost niciodată singuri şi că acţiunea nu a mai onţinut un singur fir narativ. Desigur, copiii au avut acelaşi scop pe tot parcursul volumului, dar s-au întâmplat atâtea lucruri care m-au lăsat cu gura căscată şi atâtea răsturnări deştepte de situaţie încât am iubit cartea asta din ce în ce mai mult!

„Poate mi-ar prinde bine puţin metal pe dinăuntru. Dacă mi-aş fi blindat inima mai bine, unde aş fi fost acum?”

Jacob a luat decizii cât se poate de inteligente şi ador că şi-a păstrat legătura „specială” cu Emma. Exact de asta avea nevoie volumul pentru a fi tocmai perfect, o dragoste care în ciuda faptului că nu poate fi posibilă, continuă să existe şi să înflorească. Cireaşa de pe tort, dragii mei!

„În adâncul misterului naturii se ascunde un alt mister.”

În plus, pozele vechi şi cât-de-cât creepy se păstrează şi în acest volum avâd completă legătură cu naraţiunea şi cu personajele. Te face să intrii într-adevăr în poveste şi să simţi adierea aceea a trecutului.

Toate ca toate, iubesc fiecare aspect al acestei serii, mai ales personajele cu totul şi cu totul deosebite. Acţiunea este superbă, alertă în permanenţă, nu te lasă cartea s-o pui jos, să te culci, să mănânci. Odată ce ai deschis-o eşti complet prins şi nu-ţi vei dori să fi altfel. Este fie alb, fie negru, dar niciodată gri.


 

„Au aparţinut trecutului, şi trecutul se corectează pe sine tot timpul, indiferent de câte ori am interveni.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

 

 

Recenzie Elita de Kiera Cass

12803121_948770028539103_2329853416576014232_n

Titlu: Alegerea, vol II, Elita

Autor: Kiera Cass

Editura: Leda

Număr de pagini: 352

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Librăria Online Libris

5stars

Goodreads

„-E cel mai minunat şi îngrozitor lucru care ţi se poate întâmpla vreodată, a spus ea cu simplitate. Ştii că ai găsit ceva extraordinar şi vrei să ţii de acel ceva pentru totdeauna; dar în fiecare clipă te temi de momentul în care l-ai putea pierde.

Am oftat uşor. Avea dreptate.

Iubirea e o teroare minunată.”


 

Bineînţeles că am recenzat şi primul volum Alegerea de Kiera Cass (click pe titlu pentru recenzie) şi regret că nu am pus mâinile pe volumul doi Elita de Kiera Cass imediat cum a apărut, dar acum sunt atât de încântată că l-am citit încât stau şi mă întreb cât va mai dura până se va publica şi ultimul volum al triologiei, oare?

Alegerea a început cu 35 de fete. Acum, grupul s-a restrâns la şase – Elita, iar competiția pentru a câştiga dragostea prințului Maxon este mai aprigă ca niciodată. Cu cât se apropie America de inima prințului, cu atât mai mult se luptă să descopere ce este cu-adevărat în sufletul ei. Fiecare moment petrecut în compania lui Maxon este ca o poveste frumoasă, plină de romantism răscolitor. Însă de câte ori îşi vede prima dragoste, pe Aspen, este din nou atrasă irezistibil de dorința de a trăi alături de el viața pe care o plănuiseră împreună. În vreme ce ea este sfâșiată între două promisiuni de viitor foarte diferite, restul Elitei va ști exact ce-și dorește, iar America va fi la un pas de a pierde ocazia alegerii. Pe fondul dificilei decizii, rebelii violenți sunt tot mai hotărâți să dea jos monarhia, iar planurile lor pot distruge și ultima șansă a Americii de a se bucura de un final fericit.

Nu prea mă pricep eu să fac recenzii volumelor din serii sau triologii deoarece mi-e frică să nu dau vreun spoiler gigantic cuiva care nu a citit volumul, resprectiv volumele, anterior/are şi care vor doar să vadă dacă seria merită pe de-antregul sau dacă doar prima carte e într-adeţvăr bună de ceva.

Practic, triunghiul amoros este încă prezent, iar balanţa se tot înclină, ba în favoarea lui Maxon, ba în favoarea lui Aspen şi tot aşa cam toată cartea. Eu sunt în echipa lui Maxon pe veci! Adică… nu în fiecare zi o fată săracă primeşte şansa să devină prinţesă .

„-Pur şi simplu, aşa e. Cerul e albastru, soarele străluceşte, Aspen o iubeşte veşnic pe America. Aşa a fost făcută lumea. Serios, Mer, eşti singura fată pe care mi-am dorit-o vreodată. Nu mă pot imagina alături de altcineva.”

În schimb, am fost mult mai atrasă de acest volum deoarece întâmplările sunt divergente şi numeroase. Nu vreau să dau prea multe detalii ca să nu fiu înjurată în comentarii sau în gând pe viitor, dar o să spun decât că acţiunea nu se mai învârte numai în jurul Alegerii. Sunt ale lucruri pe primul plan şi până la final sunt atâtea dezvăluiri uluitoare de-mi bubuia capul şi-mi făceau ochii ca la păcănele.

„-Nu-ţi cer să-mi spui că mă iubeşti. Nu-ţi cer să decizi aşa, dintr-o dată, că vrei să fii prinţesă. Dar trebuie să ştiu dacă-ţi doreşti, măcar, să fii aici.”

Probabil cel mai tare mi-a plăcut că rămase numai şaşse, fetele au început să prindă un oarecare contur. Nu mai erau doar nişte concurente, ci ăncepeai să le cunoşti, să le înţelegi trecutul şi prezentul, să le vezi cum acţioneză sau cum gândesc în anumite situaţii. Am ănceput să le pot diferenţia şi analiza mult mai bine, a fost de parcă s-au individualizat treptat.

Şi pe lângă dezvăluirile despre care vorbeam mai sus, fetele au început să fie supuse la diverse probe pentru a vedea care e cea mai potrivită să poate coroana şi de aici a început să-mi pară şi mie acţiunea verosimilă. Nu mai stăteau în sala doamnelor doar de bibleou, bârfind şi chicotind, însfârşit vedeam şi eu ce ştiu ele să facă.

Toate ca toate, m-a intrigat mult mai mult decât primul volum şi m-a lăsat într-o stare de agitaţie pentru că nu am continuarea şi-mi vine să urlu numai să citesc şi volumul trei! Dar până atunci…

Rămâi zâmbitor!

1343881


 

„-Dacă mă gândesc bine, eşti ingura constantă. Ştiu că, dacă totul se dă peste cap, tu vei fi aici, în exact acelaşi loc. Când lucrurile o iau razna, dragostea mea pentru tine e forţată să se retragă în plan secund, dar ştiu că e mereu acolo. Are sens ce spun?”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Elita de Kiera Cass. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

 

 

 

Recenzie Îţi voi dărui soarele de Jandy Nelson

12308829_901287396620700_5523869067809066091_n

Titlu: Îţi voi dărui soarele

Autor: Jandy Nelson

Anul apariţiei: 2015

Editura: Epica

Număr de pagini:

Disponibilă: Editura Epica

4stars

Goodreads

„-OK, spune ea. Copacii, stelele, oceanele. Bine!

-Şi soarele, Jude.

-Of, bine, acceptă ea, luându-mă complet prin surprindere. Îţi voi dărui soarele.”


 

Sunt pe cale să te şochez din nou cu dezvăluirea imbatabilă că am fost disperată să citesc Îţi voi dărui soarele de Jandy Nelson tot din cauza comunităţii booktube care nu face altceva decât să arunce cu laude în sus şi-n jos.

Jude și fratele ei geamăn, Noah, sunt extrem de apropiați. La vârsta de treisprezece ani, îl găsim pe Noah, un băiat singuratic, retras, care desenează întruna și care se îndrăgostește de carismaticul băiat din vecini, în vreme ce neastâmpărata Jude este plină de semne de bună purtare, se dă cu un ruj roșu aprins și vorbește întruna, ca pentru amândoi.
Trei ani mai târziu, însă, la șaisprezece ani, Jude și Noah de-abia își mai vorbesc. Între cei doi gemeni s-a petrecut un lucru care a reușit să-i trimită pe fiecare pe căi diferite și dramatice în același timp… asta până când în viața lui Jude își fac apariția un băiat chipeș, arogant și distrus, și încă o persoană – o forță nouă și imprevizibilă.
Primii ani sunt relatați de către Noah. Povestea anilor de mai târziu îi aparține lui Jude. Însă gemenii nu știu că fiecare deține doar o jumătate din poveste, iar dacă s-ar putea regăsi unul pe celălalt, ar avea șansa de a crea din nou lumea pe care au pierdut-o.

Nu prea ştiam eu mare lucru despre acţiune, doar ceva de nişte gemeni care obişnuiau să fie apropiaţi, iar cu timpul au ajuns să nu-şi mai vorbească aproape deloc. Însă nu m-aş fi aşteptat să fie chiar atât de bună încât să nu îi mai dau drumul până ce o termin.

Pentru mine a fost ceva mai greu să citesc perspectiva lui Jude, mereu am avut impresia că dramatizează şi exagerează şi are figuri de adolescentă tipică cu sentimente contradictorii şi gesturi false. Tipul de persoană care vrea să se maturizeze înainte de vârstă, iar apoi ajunge să regrete că nu şi-a trăit copilăria la timp.

„Era genul acela de persoană care intră într-o încăpere şi toţi pereşii se năruie.”

În timp ce Noah este incitant de cunoscut. Are o viziune asupra lumii atât de unică încât te face să înţelegi de ce ar trebui să fie artist, de ce e în destinul său. Felul în care vede lumea şi cum se exprimă doar prin idei de portrete inedite m-a făcut să îndrăgesc romanul într-un mod creativ şi jucăuş, un mod care mi-a dat inspiraţia de care aveam nevoie.

Mi-a plăcut enorm diferenţa temporală, Noah relatând evenimente de la vârsta de 13 ani a gemenilor, iar Jude cu 3 ani mai târziu şi având o balanţă clar definită între ele. Nu puteai înţelege prin ce trece Jude fără să fi citit ce povestea Noah şi vice-versa.

„Expirăm împreună, apoi inspirăm împreună, expirăm, inspirăm, înăuntru şi afară, afară şi înăuntru, până ce nici copacii nu-şi mai amintesc ce s-a întâmplat ier în pădure, până ce vocile părinţilor noştri trec de la furie la muzică, până ce num mai suntem doar de-o vârstă, ci şi o singură persoană completă, desăvârşită.”

Genul acesta de roman te face să reflectezi asupra trecerii timpului şi să-ţi dai seama că şi tu, la rândul tău, te-ai schimbat. Că şi în viaţa ta există persoane care odată au însemnat totul şi acum sunt simple cunoştiinţe pe care le saluţi la piaţă.

Însumând toate acestea, pe tot parcursul lecturii nu m-am întrebat decât „cum s-a ajuns aici?” şi am tot citit numai pentru a înţelege evenimentele, pentru a pune totul cap la cap, căci aveam firul poveştii lui Noah şi aveam firul poveştii lui Jude, dar cumva nu puteam să fac nodul între cele două până ce n-am ajuns la final când s-a împletit şi funda.

Aşadar, un roman captivant care m-a ţinut în priză în ciuda divergenţelor dintre gemeni şi în ciuda faptului că Jude m-a enervat la culme în majoritate timpului. Dar, hei, iată cât de plictisitor ar fi putut fi fără puţină dramă adolescentină!



 

„Când gemenii sunt despărţişi, sufletele lor pleacă pe furiş pentru a se regăsi.”

 

Rămâi zâmbitor!

 

 

Recenzie”Toate sfârşiturile sunt la fel” de Andrei Cioată

12744325_940650929351013_6198778473290218486_n.jpg

Titlu: Toate sfârşiturile sunt la fel

Autor: Andrei Cioată

Editura: Celestium

Număr de pagini: 168

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Librăria Online Librex

5stars

Goodreads

„Totuşi, încerc să ţes totul în mintea mea precum o pânză, dar parcă toate firele sunt împrăştiate în colţuri ascunse ale minţii mele în care, chiar nici eu măcar, nu am acces.”


 

Mai are rost să spun cât sunt de încântată că am reuşit şi eu să-mi fac timp să citesc „Toate sfârşiturile sunt la fel” de Andrei Cioată? Mă tot chinuiam de o lună să mai ţin şi eu o carte în mână că tare greu mai e să fii aXII-a.

Viata ne invata cum sa o traim si ce sa experimentam. Alegerile insa se fac intotdeauna de catre noi. Atat cu sufletul, cu mintea, cateodata cu trupul. Dragostea! Ce isi doreste Andrei? Sa experimenteze cat mai mult. Sa locuiasca cu parintii sai si sa aiba o viata normala, de familie. Vrea o mama model. Vrea sa straluceasca in cariera editoriala si sa lase in urma lui o carte. Dragostea il duce insa pe cai nesperate. Intr-o calatorie a propriei lui fiinte. Il intalneste pe B. si toate sperantele lui prind aripi. Iar Irina, il face sa simta cea mai frumoasa poveste de dragoste. Intre cei doi vor fi mereu parintii lui, mama si tatal. Cu toate astea viata ii spulbera toate dorintele, lasandu-l cu o carte autobiografica „Toate sfarsiturile sunt la fel”. Privind in viata lui Andrei, vei descoperi si o parte din tine. O parte care cauta mereu raspunsuri la intrebari. Aceea parte care doreste sa se cunoasca si sa experimenteze. Andrei exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa-l cautam in adancul nostru.

În primul şi-n primul rând vreau să subliniez că ador cum sunt construite poveştile de iubire! Nu cred că am întânit până acum sentimente aşa sincere transpuse atât de bine în cuvinte, propoziţii, fraze. Andrei are acest talent inedit de a mima realitate şi a te face să simţi ce scrie el, să simţi cu adevărat.

„Acel sărut divin ne-a contopit, acel sărut, poartă a cerului terestru, acel sărut care ne-a împletit într-o singură fiinţă, care ne-a dat speranţă, care ne-a promis totul.”

De asemenea, pe câtă bucurie , pe atâta tristeţe. Exact ca viaţa oricărei fiinţe umane obişnuite, o zi bună, mai multe proaste. M-a intrigat limbajul pe care îl foloseşte Andrei. Nu l-aş numi neapărat poetic, dar are ceva ce face cuvintele să devină artă şi să rămână artă pentru mult timp de-aici înainte.

„Iubesc visul pe care l-am trăit alături de tine, însă aş vrea să uit momentul în care, nefiinţă devenind, m-am trezit din acest vis prelungit.

Dacă dorul ar fi un vers, eu aş fi o întreagă simfonie de lacrimi.”

N-am să mint în legătură cu firul narativ, nu este chiar conturat, dar din punctul meu de vedere, asta face romanul să fie special. Nu cred că mi-ar fi plăcut dacă ar fi avut un drum clar, ador să gândesc, să-mi dau seama ce se întâmplă, ce e real şi ce nu, să trec evenimentele prin filtru, să aleg versiunea cea mai potrivită pentru mine. Şi Andrei mi-a dat această şansă, de aici şi dragostea mea infinită pentru romanul său!

De asemenea, viziunea sa despre lume este cu totul atipică şi m-a atras la primele rânduri. Pur şi simplu, se vede negru pe alb că Andrei nu a fost făcut pentru altceva decât pentru a scrie, de parcă ar rupe bucăţi din el şi le-ar pune pe hârtie pentru cp doar aşa poate opri tremurul inimii.

„Număr lacrimile care-mi curg în caravanele de stele care, cîntînd, trec deasupra cerului.Învăţaţii le numesc constelaţii, dar eu cred că sunt ochii oamenilor care nu dorm, care icnesc de durere.”

Însumând toate acestea, sunt fascinată de scrierile lui Andrei, iubesc romanul său în aşa fel încât simt că dacă ar fi să vorbesc, cuvintele ar fi de prisos. Îmi plac naraţiunile mai ciudate, cele ce nu au un fir narativ definit, cele ce mă lasă să gândesc următoarea mişcare, cele ce-mi dau puterea, ca cititor, să-mi aleg propriul drum. Şi Andrei a ştiut exact cum să îndeplinească toate condiţiile!


 

„Şi,totuşi mă gândesc, oricât de banal ar putea fi: adesea poate nu iubim un bărbat, o femeie, nu iubim buze şi atingeri de piele, ci anume iubirea.

Iubim iubirea.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Străinul seducător de Christina Lauren

12717493_940404256042347_1023757793204106424_n.jpg

Titlu: Străinul seducător

Autor: Christina Lauren

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 320

Disponibilă: Librăria Online Libris

5stars

Goodreads

„Mâna lui pe a mea, piciorul atât de aproape lipit de coapsa mea, ce ziceam că vreau? Nu voiam să fiu încontinuu distrasă de o forţă ca Max, dar rămâneam incapabilă să mă smulg de pe orbita lui.”


 

Din moment ce primul volum al seriei de companioane, Ticălosul seducător de Christina Lauren (click pe titlu pentru recenzie) mi-a plăcut atât de tare, cum aş fi putut să rezist tentaţiei de a-l răsfoi şi pe cel de-al doilea, Străinul seducător de Christina Lauren ?

Al doilea volum al seriei Beautiful Bastard ne propune un nou joc al atracţiei şi fanteziilor erotice!

Sara Dillon, o tânără din Chicago, geniu al finanţelor, se mută la New York, unde îl întâlneşte într-un club de noapte pe fermecătorul playboy irlandez Max Stella, un maestru al investiţiilor de risc, mereu în lumina reflectoarelor. Felul în care Max o ajută să scape de inhibiţii transformă aventura lor de o noapte într-o experienţă deosebit de incitantă. La iniţiativa Sarei, fac înţelegerea de a se vedea o singură dată pe săptămână şi, pentru parcursul lor erotic, aleg locuri inedite, unde gustă cele mai condimentate plăceri carnale. Adevăratul pariu ţine de cum îşi vor gestiona emoţiile, dar şi de găsirea unui echilibru între nevoia lor de exhibiţionism erotic şi teama de a-şi expune viaţa privată.

Sinceră să fiu, am crezut că va fi cam acelaşi lucru cu primul volum. Ştiam vag că personajele principale din prima carte au o oarecare inflenţă în cea de-a doua, dar şi că sunt înlocuiţi portagoniştii.

Personajul principal feminin, Sara, m-a intrigat într-un mod constant. Genul de femeie care a fost rănită, care ştie ce e suferinţa, care a trăit toată viaţa ei sub papuc, dar se decide să schimbe ceva, să se mute în alt oraş şi să se reinventeze. Decide să nu se mai lase călcată în picioare si să-şi ia viaţa în propriile mâini. Am fost cu totul inspirată!

„Ea era genul de femeie pe care bărbaţii sperau să ajungă s-o soarbă cu zilele, s-o cunoască mai bine ca oricare altul, s-o protejeze cumva, să încaseze un pumn pentru ea sau să sară înaintea unui autobuz ca să o dea la o parte din calea lui.”

De asemenea, dubla perspectivă narativă este încă prezentă şi acesta este genul de carte care chiar mă ţine prinsă constant. Ador să văd ce se întâmplă în minţile ambilor protagonişti decât să am o singură versiune a evenimentelor fără să ştiu ce a simţit şi celălalt.

M-a mai încântat evoluţia relaţiei celor doi care la început este numai despre sex, despre plăcere trupească şi nimic altceva, despre două cunoştiinţe care-şi oferă orgasme o dată pe săptămână şi ajungându-se la sentimente, la dovezi de iubire şi la ceea ce ne aşteptam cu toţii încă de la început, o relaţie frumoasă. Indicii sunt la tot pasul:

„-Ţi-aş da orice ai vrea. Îmi place cum te transformi când te penetrez şi te privesc. Când fac fotografii, îţi pierzi misteriosul scut protector şi te deschizi, de parcă în sfârşit respiri.”

Toate acestea fiind zise, iubesc seria aceasta, cu siguranţă o voi continua cât de curând şi dacă nu ai 18 ani, te rog nu te apuca de citit ce nu e adecvat vârstei tale. Abia aştept să citesc şi ultimul volum deşi sunt extrem de tristă că e finalul unei serii chiar foarte reuşite!


 

„-Am obosit să fiu atât de bătrână, când eram atât de tânără.

-Atât? Doar atât îmi spui? Eşti o adevărată enigmă, Sara.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Străinul seducător de Christina Lauren . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881

 

Ticălosul seducător de Christina Lauren

12669429_940236976059075_1347306618917355273_n

Titlu: Ticălosul seducător

Autor: Christina Lauren

Anul apariţiei: 2014

Editura: Trei

Număr de pagini: 288

Disponibilă: Librăria Online Libris

5stars

Goodreads

„În clipa aceea, auzind acele cuvinte, nu mi-a păsat de nimic altceva, cine eram sau ce simţeam unul pentru celălalt. Niciodată în viaţa mea nu am mai simţit o asemenea chimie brută cu nimeni. Când noi doi eram împreună astfel, nimic altceva nu mai conta.”


 

O prietenă bună mi-a zis că Dl. Grey e minciună pe lângă Ticălosul seducător de Christina Lauren  şi asta a fost suficient încât să fiu complet intrigată. Iată-mă acum, scriind recenzia şi dându-i completă dreptate.

Ticălosul seducător descrie cu senzualitate şi umor tensiunea erotică dintre un bărbat şi o femeie a căror rivalitate se transformă într-o atracţie de nestăvilit.

Inteligentă, ambiţioasă şi la un pas de absolvirea unui MBA, stagiara Chloe Mills are o singură problemă: şeful ei, Bennett Ryan. Exigent, fără scrupule şi aparent lipsit de orice consideraţie pentru munca subordonaţilor, acesta este însă un bărbat irezistibil. Un „ticălos seducător”, cum este numit pe ascuns în firma al cărei director executiv este. Deşi nu a fost niciodată adeptul unei relaţii la serviciu, asistenta sa Chloe e atât de fermecătoare, încât Bennett devine din ce în ce mai tentat să încalce regulile. La ce anume trebuie să renunţe cei doi pentru a se avea unul pe celălalt?

Înainte să încep detaliile legate de ce şi cum mi-a plăcut, vreau să subliniez faptul că acestei cărţi nu-i lipsesc detaliile amănunţite care intră în categoria de vârstă a celor peste 18 ani. Aşa că, dacă nu te pasionează acest gen de naraţiune, probabil că nu este o carte făcută tocmai pentru tine.

M-a intrigat dubla perspectivă din care este prezentată povestea deoarece, fiind femeie, ştiu cum gândim noi când vine vorba de bărbaţi frumoşi, dar niciodată nu m-am întrebat cum este pentru un bărbat să-şi dorească o femeie. Nu mă refer în mod necesar la înfăţişare, ci să o vrea sincer, cu totul.

Şi nu sunt sigură dacă chiar aşa gândesc bărbaţii, dar mi-a oferit o viziune destul de clară asupra locului în care e plasată Chloe şi pot să spun că este în fruntea piedestalului. Clasica femeie inteligentă şi atrăgătoare care se remarcă în mulţime doar prin simpla sa apariţie, genul de femeie care aspir să devin într-o bună zi.

„De fapt, e prima femeie din viaţa ta care îţi poate  ţine piept şi nu se ţine după tine ca un căţeluş pierdut. Urăşti să te gândeşti cât de mult ai nevoie de asta.”

M-a mai pus pe jar relaţia aceasta dintre ei, ceva asemănător cu ne înjurăm politicos, ne scuipăm printre dinţi apoi facem sex şi o luăm de la capăt. Nu e relaţia aia din romanele de dragoste, lapte şi miere, floricele şi curcubeie, zâmbete şi mângâieri. Sunt doi oameni complet imperfecţi care-şi intersectează drumurile şi în ciuda nepotrivirilor evidente dintre ei, decid totuşi să se ia de mână şi să meargă împreună.

Nu că-i frumos? Mă face să cred că şi oamenii imperfecţi au parte de finalurile lor fericite. Doar că, ne vom mai întâlni cu acest cuplu în volumul doi, Străinul seducător de Christina Lauren, numai că nu mai sunt personajele noastre principale. Dar despre asta, în recenzia volumul doi.

Însumând toate acestea, m-a ţinut în priză, am citit-o în câteva ore la cât de disperată eram să aflu ce urmează să se mai întâmple şi m-a lăsat cu un gust dulce. Genul de lectură uşoară, de duminică seara când eşti obosit şi plictisit şi vrei doar să te relaxezi cu o carte bună şi o cană de ceai.

 


 

„Îmi lipsise stăpânirea gurii lui asupra gurii mele, de parcă nu voia nimic altceva pe lume decât să mă guste. Şi, uneori, bănuiam că asta putea chiar să fie adevărat.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Ticălosul seducător de Christina Lauren . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881