Titlu: Îţi voi dărui soarele
Autor: Jandy Nelson
Anul apariţiei: 2015
Editura: Epica
Număr de pagini:
Disponibilă: Editura Epica
Goodreads
„-OK, spune ea. Copacii, stelele, oceanele. Bine!
-Şi soarele, Jude.
-Of, bine, acceptă ea, luându-mă complet prin surprindere. Îţi voi dărui soarele.”
Sunt pe cale să te şochez din nou cu dezvăluirea imbatabilă că am fost disperată să citesc Îţi voi dărui soarele de Jandy Nelson tot din cauza comunităţii booktube care nu face altceva decât să arunce cu laude în sus şi-n jos.
Jude și fratele ei geamăn, Noah, sunt extrem de apropiați. La vârsta de treisprezece ani, îl găsim pe Noah, un băiat singuratic, retras, care desenează întruna și care se îndrăgostește de carismaticul băiat din vecini, în vreme ce neastâmpărata Jude este plină de semne de bună purtare, se dă cu un ruj roșu aprins și vorbește întruna, ca pentru amândoi.
Trei ani mai târziu, însă, la șaisprezece ani, Jude și Noah de-abia își mai vorbesc. Între cei doi gemeni s-a petrecut un lucru care a reușit să-i trimită pe fiecare pe căi diferite și dramatice în același timp… asta până când în viața lui Jude își fac apariția un băiat chipeș, arogant și distrus, și încă o persoană – o forță nouă și imprevizibilă.
Primii ani sunt relatați de către Noah. Povestea anilor de mai târziu îi aparține lui Jude. Însă gemenii nu știu că fiecare deține doar o jumătate din poveste, iar dacă s-ar putea regăsi unul pe celălalt, ar avea șansa de a crea din nou lumea pe care au pierdut-o.
Nu prea ştiam eu mare lucru despre acţiune, doar ceva de nişte gemeni care obişnuiau să fie apropiaţi, iar cu timpul au ajuns să nu-şi mai vorbească aproape deloc. Însă nu m-aş fi aşteptat să fie chiar atât de bună încât să nu îi mai dau drumul până ce o termin.
Pentru mine a fost ceva mai greu să citesc perspectiva lui Jude, mereu am avut impresia că dramatizează şi exagerează şi are figuri de adolescentă tipică cu sentimente contradictorii şi gesturi false. Tipul de persoană care vrea să se maturizeze înainte de vârstă, iar apoi ajunge să regrete că nu şi-a trăit copilăria la timp.
„Era genul acela de persoană care intră într-o încăpere şi toţi pereşii se năruie.”
În timp ce Noah este incitant de cunoscut. Are o viziune asupra lumii atât de unică încât te face să înţelegi de ce ar trebui să fie artist, de ce e în destinul său. Felul în care vede lumea şi cum se exprimă doar prin idei de portrete inedite m-a făcut să îndrăgesc romanul într-un mod creativ şi jucăuş, un mod care mi-a dat inspiraţia de care aveam nevoie.
Mi-a plăcut enorm diferenţa temporală, Noah relatând evenimente de la vârsta de 13 ani a gemenilor, iar Jude cu 3 ani mai târziu şi având o balanţă clar definită între ele. Nu puteai înţelege prin ce trece Jude fără să fi citit ce povestea Noah şi vice-versa.
„Expirăm împreună, apoi inspirăm împreună, expirăm, inspirăm, înăuntru şi afară, afară şi înăuntru, până ce nici copacii nu-şi mai amintesc ce s-a întâmplat ier în pădure, până ce vocile părinţilor noştri trec de la furie la muzică, până ce num mai suntem doar de-o vârstă, ci şi o singură persoană completă, desăvârşită.”
Genul acesta de roman te face să reflectezi asupra trecerii timpului şi să-ţi dai seama că şi tu, la rândul tău, te-ai schimbat. Că şi în viaţa ta există persoane care odată au însemnat totul şi acum sunt simple cunoştiinţe pe care le saluţi la piaţă.
Însumând toate acestea, pe tot parcursul lecturii nu m-am întrebat decât „cum s-a ajuns aici?” şi am tot citit numai pentru a înţelege evenimentele, pentru a pune totul cap la cap, căci aveam firul poveştii lui Noah şi aveam firul poveştii lui Jude, dar cumva nu puteam să fac nodul între cele două până ce n-am ajuns la final când s-a împletit şi funda.
Aşadar, un roman captivant care m-a ţinut în priză în ciuda divergenţelor dintre gemeni şi în ciuda faptului că Jude m-a enervat la culme în majoritate timpului. Dar, hei, iată cât de plictisitor ar fi putut fi fără puţină dramă adolescentină!
„Când gemenii sunt despărţişi, sufletele lor pleacă pe furiş pentru a se regăsi.”
Rămâi zâmbitor!
Andreea Paunescu 