Recenzie Oraşul Pustiu de Ransom Riggs

12795312_949228908493215_2294288875209526746_n

Titlu: Miss Peregrine, vol II, Oraşul Pustiu

Autor: Ransom Riggs

Editura: Arthur

Număr de pagini: 472

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Youngart

5stars

Goodreads

„Cred că atunci când e vorba de lucruri importante în viaţă, nu există accidente. Totul se întâmplă cu un motiv. Eşti aici cu un motiv- dar nu ca să eşuezi sau să mori.”


Bineînţeles, deja am recenzat Miss Peregrine de Ransom Riggs (click pe titlu pentru recenzie) şi vreau doar să spun că Oraşul Pustiu de Ransom Riggs mi-a plăcut chiar de 3 ori ori mai mult decât primul volum şi aştept cu sufletul la gură să se publice şi ultimul la noi!

3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ. 

M-a atras mult mai mult acest volum deoarece primul s-a terminat într-un aşa suspans încât am ştiut că trebuie să fac orice să citesc următorul volum şi acum sunt în aceeaşi situaţie cu volumul trei, mor de nerăbdare! Şi nici măcar nu ştiu când are să apară.

Oricum ar fi, m-a intrigat pentru că a fost rapid şi m-a ţinut în priză pe tot parcursul lecturii. Primul volum mi s-a părut că nu s-a grăbit să dezvăluie acţiunea şi a luat-o prea uşurel spre chestiile mişto şi importante.

-Nu e vorba de destin, am spus, dar chiar cred că în univers există un echilibru şi, uneori, nişte forţe despre care nu avem habar pot să intervină şi să incline balanţa în favoarea noastră.”

Mi-a mai plăcut extrem de tare faptul că nu au fost niciodată singuri şi că acţiunea nu a mai onţinut un singur fir narativ. Desigur, copiii au avut acelaşi scop pe tot parcursul volumului, dar s-au întâmplat atâtea lucruri care m-au lăsat cu gura căscată şi atâtea răsturnări deştepte de situaţie încât am iubit cartea asta din ce în ce mai mult!

„Poate mi-ar prinde bine puţin metal pe dinăuntru. Dacă mi-aş fi blindat inima mai bine, unde aş fi fost acum?”

Jacob a luat decizii cât se poate de inteligente şi ador că şi-a păstrat legătura „specială” cu Emma. Exact de asta avea nevoie volumul pentru a fi tocmai perfect, o dragoste care în ciuda faptului că nu poate fi posibilă, continuă să existe şi să înflorească. Cireaşa de pe tort, dragii mei!

„În adâncul misterului naturii se ascunde un alt mister.”

În plus, pozele vechi şi cât-de-cât creepy se păstrează şi în acest volum avâd completă legătură cu naraţiunea şi cu personajele. Te face să intrii într-adevăr în poveste şi să simţi adierea aceea a trecutului.

Toate ca toate, iubesc fiecare aspect al acestei serii, mai ales personajele cu totul şi cu totul deosebite. Acţiunea este superbă, alertă în permanenţă, nu te lasă cartea s-o pui jos, să te culci, să mănânci. Odată ce ai deschis-o eşti complet prins şi nu-ţi vei dori să fi altfel. Este fie alb, fie negru, dar niciodată gri.


 

„Au aparţinut trecutului, şi trecutul se corectează pe sine tot timpul, indiferent de câte ori am interveni.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s