Recenzie Fărâme de şoapte de Amie Kaufman şi Megan Spooner

Titlu: Constelaţii, vol II, Fărâme de şoapte

Autori: Amie Kaufam şi Megan Spooner

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 488

Disponibilă: Editura Trei

Goodreads

„-Cer senin, vărule!

Succes, adică. Pe Avon nu e nuciodată cer senin şi nici nu sunt stele pe cer. Dar noi sperăm în continuare şi folosim această expresie ca să ne aducă aminte. Într-o bună zi, cerul se va însenina.”

---

 

În urmă cu puţin timp am recenzat şi primul volum ,Cioburi de stele de Amie Kaufan şi Megan Spooner, drept urmare cred că aş fi murit dacă nu puneam mâna şi pe cel de-al doilea volum, Fărâme de şoapte de Amie Kaufman şi Megan Spooner , dar numai Dumnezeu ştie când voi avea aprte de cel de-al treilea, având în vedere că nu a fost tradus la noi încă.

Jubilee Chase şi Flynn Cormac n-ar fi trebuit să se întâlnească niciodată.
Lee este căpitan şi face parte din forţele trimise pe Avon să-i supună pe coloniştii rebeli ai acestei planete terraformate.
Flynn conduce revolta împotriva corporaţiilor care nu şi-au respectat promisiunea de a transforma planetele ospitaliere în unele pe care se poate trăi.
Încercând cu disperare să-şi asigure un avantaj cât de mic într-un război nemilos, Flynn face singurul lucru care pare să aibă sens atunci când el şi Lee îşi încrucişează cărările: se întoarce la bază, luând-o prizonieră.
Dar în timp ce tovaraşii lui se pregătesc s-o execute pe această fată dură, cu nervi de oţel, Flynn face o altă alegere, care îl va schimba pentru totdeauna.

Având în vedere că este vorba despre o continuare a unei triologii, nu am să intru în foarte mari detalii chiar dacă personajele principale sunt diferite şi este mai mult o serie de trei companioane decât o triologie în adevăratul sens al cuvântului.

Sinceră să fiu, chiar mă aşteptam să fie elemente repetitive şi am rămas surprinsă la finalul cărţii că nu m-am prins mai devreme de unele elemnte ce păreau atât de logice când m-am uitat înapoi. Au concentrat acţiunea în aşa fel încât să vezi ce-i exact în faţa ochilor tăi printr-un nor de ceaţă şi, prin urmare, să ignori cu desăvârşire pentru ca mai apoi să afli alături de protagonişti ce şi cum.

„Ea nu fuge niciodată, nu se ascunde nciodată, nu pierde niciodată. Chase-faţă-de-piatră, insensibilă şi periculoasă. […] Chiar şi acum, cu farmecul ei redus la yero de rănile căpătate, aş putea s-o privesc ore-n şir. M-am înşelat când am crezut că nu simte teamă. E îngrozită.”

Mi-a plăcut foarte tare că pe tot parcursul cărţii protagoniştii au fost în totală opoziţie, dar spre final am putut să anticipez evoluţia acestora. Mai ales că la început era evident că se urau reciproc, provenind din tabere adverse ale un război cât e poate de sângeros, totuşi imţindu-se în continuu atracţia puternică dintre ei, neputând fi ignorată nici măcar o secundă.

Am crezut că acţiunea va fi în mare parte aceeaşi ca în prima carte, chiar nu mă aşteptam decât la o mică schimbare de personaje şi de scenariu, în schimb a fost cu totul şi cu totul altceva! M-a surprins plăcut că nu a fost niciun elemnt repetitiv, nu am simţit nici o secundă că s-ar întâmpla aceeaşi chestie sau ceva de genul. Bonus points!

„Ar putea să-mi spună că nu vrea să mă piardă, dar amândoi suntem deja pierduţi şi doar legătura dintre noi ne ţine să nu ne rătăcim unul de altul în întuneric.”

Ce să mai? A fost o poveste de dragoste de nota 20+! Şi să nu mai vorbesc de cum e construită lumea distopică! Genial. Are atâtea elemente superbe şi naraţiunea e făcută să te ţină în priză la fiecare pagină întoarsă. Şi de-ai vrea să închizi cartea să mănânci, să te culci, să mergi la baie, nici o şansă. Odată începută, eşti prins, d-le!

---

 

„Dar de data asta, băiatul cu ochi verzi o ia de mână şi când ea deschide ochii, cerul e plin de stele.”

Rămâi zâmbitor!

Recenzie Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle

Titlu: Cum să fii o fată rea

Autori: E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle

Editura: Trei

Număr de pagini:

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Atunci i-am văzut prima dată zâmbetul ăla al lui până la urechi şi s-a zguduit toată camera când s-a pus pe hohotit. […] Chiar atunci mi-am propus să-l fac să zâmbească iar şi iar, zi de zi.”

---

 

Mărturisesc că tânjeam atât de tare după o carte contemporană care să mă scoată din reading-slumpul-ce-avea-să-vină încât alta mai potrivită decât aceasta nu am găsit la momentul respectiv. Bineînţeles că mai am încă vreo 3 din acest gen stând liniştite pe noptieră, dar toate la timpul lor. Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle mi-a făcut cu ochiul.

Vicky este fata rebelă al cărui iubit a ales să păstreze o tăcere ciudată de când a plecat de la colegiu; Mel e nou-venita, disperată să fie populară; iar Jesse ar face orice să evite un secret care i-ar schimba viața.

Fiecare dintre ele are propriul motiv să scape de plicticosul lor orășel, chiar și pentru un weekend. Așa că urcă în camioneta „împrumutată” de la mama lui Jesse și pleacă spre Sud.

Inimile se vor frânge, prieteniile vor fi puse la încercare, iar un străin ridicol de atrăgător poate da totul peste cap.

Citind acum ceva timp Mincinoşii de E. Lockhart şi plăcându-mi extrem de tare, ştiam căorice aş alege de acest autor aş fi complet prinsă, nu aveam cum să dau greş, pur şi simplu!

A fost exact ce am avut nevoie când am avut nevoie pentru că am scăpat de un ameninţător reading lump şi am şi citit o poveste grozavă. Atunci când vine vorba de road trip-uri neaşteptate şi aventuri , răsturnări de situaţie şi personaje amuzante, m-ai prins complet!

„Inima îmi bate nebuneşte în piept şi m-a cam luat ameţeala, însă, fir-ar să fie, ce mai contează? Oricum o să murim toţi într-o zi. Mă ridic pe vârfuri şi-l sărut.”

Mi-a plăcut că a avut chiar toate cele, în dozele potrivite. Nici prea multă drăgălăşenie de iubiţi, nici umor exagerat, nici situaţii limită din care să nu poată ieşi decât Tris sau Katniss.

Mai ales că nu a fost ca orice contmporană citită până acum , asta m-a impresionat cel mai tare. Diferenţele dintre cele trei fete sunt evidente, fiecare are propria-i personalitate perfect definită şi e minunat să vezi cum în ciuda divergenţelor se înţeleg atât de bine.

În caz că nu ştiai deja, ador cărţile cu multiple puncte de vedere, cred cu tărie că nu cunoşti cu adevărat un personaj până când nu te-ai pus în locul său, să vezi exact ce gândeşte şi de ce acţionează aşa cum o face.

„Unii se tem c-o să-i mănânce aligatorii, alţii […] se tem c-o să-i mănânce alţi oameni.”

În cele din urmă, nu am găsit-o deloc clişeică sau de prost gust, mi s-a părut chiar amuzantă şi interactivă. Nu m-am îndoit niciodată de faptul că o voi termina repede de citit şi că mă va lăsa cu un gust dulceag, aşa a şi fost. Totuşi, parcă e mai potrivită pentru o zi de lenevit la soare, zic şi eu.

---

 

„-Tre’ să fii dură ca să rezişti la aşa ceva, […] eşti dulce şi tot, numai că dură nu eşti. O ă te mestece şi o să te scuipe ca pe o gumă.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit  Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Cu drag,

Recenzie Incă o zi de David Levithan

¤Disclaimer: Cartea este perechea volumului Zi după zi de David Levithan, dar poate fi citită independent.

Titlu: Încă o zi

Autor: David Levithan

Editura: Trei

Număr de pagini: 336

Anul apariţiei: Ianuarie 2016

Disponibilă: Librăria Online Librex

Goodreads

„Toată ziua de azi pe care o avem şi toate zilele de mâine care s-ar putea să nu mai fie. Îl sărut ca să-i spun că-s aici. Ca să-i spun că e aici. Îl sărut ca să ne conectăm, să ne contopim, să ne înălţăm.”

---

 

Am citit mai întâi Zi după zi de David Levithan  şi eram extrem de confuză deoarece nu ştiam nimic despre volumul doi, decât că văzusem ceva în treacăt pe Goodreads şi am crezut că Încă o zi de David Levithan e fix continuarea şi am avut un şoc când mi-am dat seama că este doar perspectiva lui Rihannon.

Pentru Rhiannon fiecare zi este la fel. S-a resemnat cu viața ei, convinsă fiind că îl merită pe Justin, iubitul ei distant și temperamental. Până într-o dimineață când totul se schimbă. Pentru prima dată, Justin pare să o vadă cu adevărat, să fie împreună cu ea – și petrec o zi perfectă – o zi pe care Justin nu și-o mai amintește în dimineața următoare. Tristă și confuză, Rhiannon pune totul la îndoială. Pe neașteptate, un străin îi spune că acel Justin cu care a petrecut o zi perfectă și care a făcut-o să se simtă specială… nu e deloc Justin.

Primele, să zic, 100 de pagini sau p-acolo m-au cam plictisit, ştiam deja tot ce s-a întâmplat cu acţiunea încă proaspătă în mintea mea şi aveam impresia că văd acelaşi film derulându-se în alt cadru. Credeam că aşa va fi întreaga carte, dar bineînţeles că nu mă puteam înşela mai mult de-atât.

„Vreau să mă păzesc, dar am inima slabă. Prefer să pierd jocul decât să-l joc. Prefer să fiu rănită decât să fiu rea.”

Mi-a plăcut mai ales deoarece în ciuda faptului că acelaşi autor a scris ambele cărţi, personajele nu se aseamănă deloc. Diferenţele sunt uşor de observat şi sunt multe, până şi în felul de vorbi, gândi, acţiona. Iubesc asta! Diversitate pură. Plus cu minus se atrag şi restul.

„Ţin minte că îmi ziceam că, dacă lui nu i se părea că are o familie, voi fi eu familia lui. Dacă nu se simţea acasă, voi face spaţiul nostru, împreună, o casă. Credeam că iubirea poate face aşa ceva. Credeam că la asta serveşte iubirea.”

În plus, în prima carte a fost doar viaţa lui A, au fost anumite zile în care nu se întâlnea sau nu vorbea deloc cu Rihannon şi acum am aflat ce făcea Rihannon în acest timp. Mai ales la ce se gândea şi cum reacţiona. Ce dileme avea şi cum se confrunta ea cu problema identităţii lui A.

„- O să-ţi demonstrez, îmi spune. O să-ţi arăt ce înseamnă cu adevărat.

-Ce?

-Iubirea.”

Toate ca toate, mi-a plăcut parcă ceva mai mult decât prima carte deoarece m-am putut pune mai uşor în pielea lui Rihannon. Neconfruntându-mă cu situaţia lui A, n-am ştiut niciodată cum se simte să ai alt corp şi altă viaţă în fiecare zi, dar Rihannon trăind la fel ca mine, m-am putut adapta mai uşor. Recomand cu drag şi căldură! Asemenea romane nu trebuiesc ratate, pentru mine, mereu un must-read!

---

 

„După aia m-am prins că iubirea ar face pe oricine să fie frumos pentru mine dacă îl iubeam suficient. Vreau să cred în asta. Vreau să cred că poţi iubi cu atâta putere pe cineva încâtsă nu mai conteze toate astea. Dar dacă totuşi contează?”

Rămâi zâmbitor!

Recenzie Requiem de Lauren Oliver

Titlu: Delirium, vol III, Requiem

Autor: Lauren Oliver

Editura: Nemira

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 384

Dispoinibilă: Libărira Online Libris

Goodreads

„Perfecţiunea este o promisiune şi o garanţie a faptului că facem ceea ce trebuie.”

---

Bineînţeles, aici pe blog, sunt valabile şi recenziile primelor două volume:

Delirium de Lauren Oliver şi Pandemonium de Lauren Oliver .

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre.

Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem.

Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.

Pot să spun cu mâna pe inimă că blogul s-a făcut mare odată cu apariţia seriei. Delirium a fost printre primele cărţi recenzate de mine, primită de la primul sponsor avut vreodată, căruia doresc să-i mulţumesc infinit pentru toate cărţile trimise în aproximativ 2 ani de colaborare şi pentru cele ce vor urma, Libris.ro, sunteţi cei mai buni!

Acum săavansez spre recenzia propriu-zisă.

Când am deschis Requiem de Lauren Oliver, mărturisesc că uitasem cu desăvârşire cum se terminase Pandemonium şi nu aveam niciun punct de reper, nreuşind să mă orientez în spaţiu şi să găsesc firul de la care plecasem iniţial. Aşa că am încercat să-mi reamitesc de unde a plecat povestea mai exact şi cum s-a ajuns ăn punctul în care eram eu. Am recitit ultima pagină a volumului doi şi mi-am revenit pe linia de plutire.

La început, nici măcar nu am înţeles ce căuta erspectiva Hannei acolo. Adică personajul ăsta a apărut în treacăt în primul volum, apoi a dispărut complet în cel de-al doilea şi iată că mă confruntam din nou cu el in ultimul volum. Ce dracu?

Mi s-a părut chiar plictisitor şi nefolositor la început, citeam aproape în silă primele capitole despre Hanna, până când mi-a făcut cheiţa click şi s-a răsucit ăn broască şi motivul apariţiei Hannei mi-a fulgerat prin faţa ochilor. Aşa că nu te lăsa deznădăjnuit, totul va fi bine.

„Cum poate avea cineva puterea să te facă praf şi în acelaşi timp să te facă să te simţi întreg?”

Nu vreau să vorbesc prea mult despre acţiune, căci totuşi este concluzia unei triologii şi nu aş vrea să fiu înjurată prea tare că dau mult „din casă”, dar m-a aţâţat complet triunghiul amoros la care m-am aşteptat imediat ce am terminat de citit al doilea volum. Şi cum altfel decât extrem de delicios? L-am savurat până la final!

În altă ordine de idei, triologia per total a fost grozavă, o distopie realizată într-u mod impecabil. Aş vrea să citesc şi restul cărţilor publicate de autoare, dar cum eu nu citesc e-book-uri şi până când publică românul ceva trece Paştele cailor, am de aşteptat o viaţă de om, ce sper să merite.

Oricum ar fi, superbă carte, superbă triologie. Cu o acţiune ce te ţine în priză constant, răsturnări de situaţie complet neaşteptate, iubire şi umor cât curpinde. Ce să mai? Tot tacâmul şi ceva sare şi piper. O recomand cu dragă inimă oricui iubeşte distopiile mai mult sau mai puţin fantastice.

---

 

„Asta mă uimeşte: faptul că oamenii sunt alţii, în fiecare zi. Că niciodată nu sunt la  fel. Mereu trebuie să-i inventezi, la fel cum trebuie să facă şi ei.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Requiem de Lauren Oliver . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

 

Recenzie Elias si spioana Cărturarilor de Sabaa Tahir

Titlu: Elias şi spioana Cărturarilor

Autor: Sabaa Tahir

Număr de pagini: 562

Anul apariţiei: 2015

Editura: Grupul Editorial Art

Disponibilă: Youngart

Goodreads

„Sabia mi-e preot. Dansul morţii mi-e rugăciune. Lovituradegraţie mi-e iertarea păcatelor.”

---

 

Îmi cerscuze că de ceva timp n-am mai fostactivă pe blog, simulările, clasa a XII-a şi învăţatul îşi pun amprenta asupra mea şi mi-e teamă că aşa va arăta blogul în perioada aceasta încărcată. Oricum ar fi, voi continua să postez, doar că nu atât de des precum aş fi sperat.

Am aflat de Elias şi spioana Cărturarilor de Sabba Tahir tot de pe booktube, iar cei de la Youngart au fost suficient de amabili încât să-mi trimită o copie acum ceva timp, însă eu abia am reuşit să o citesc de curând şi în mod normal aş fi învăţat pentru simularea de mâine, dar trebuia neapărat să îmi scriu părerile despre romanul în cauză sau aş fi luat-o razna.

Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – şi, în secret, cel care îşi doreşte cel mai puţin să se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat să participe la o competiţie nemiloasă al cărei câştigător va fi desemnat împărat.     

Laia face parte din clanul Cărturarilor, înrobit de mulţi ani de către Războinici. Când fratele ei este arestat sub acuzaţia de trădare, Laia ia legătura cu mişcarea de rezistenţă împotriva asupritorilor, în speranţa că îi vor elibera fratele. În schimbul ajutorului, rebelii îi cer să se strecoare în Academie şi să spioneze pentru ei.

Când Elias şi Laia se întâlnesc, îşi vor da seama că legătura dintre ei este mult mai puternică decât ar fi crezut vreodată şi că soarta Imperiului se află în mâinile lor. Destinele li se încrucişează într-o poveste care se citeşte cu sufletul la gură, despre curaj, iubire, loialitate şi libertate, într-o lume în care totul le este potrivnic.

Dacă mă urmăreşti de ceva timp, probabil ai văzut că nu prea citesc eu cărţi de aventură decât dacă au recenzii foarte bune şi mă simt apropiată de subiect, drept urmare nu aş fi crezutvreodată că Elias şi spioana Cărturarilor îmi va plăcea într-atât încât să-i mai şi dau cinci stele frumoase, dar surprizele nu încetează să apară.

„Vor înfrunta anii aceia murind sau supravieţuind, supunându-se sau punându-şi întrebări. Cei care-şi pun întrebări sunt de obicei şi cei care mor.”

Probabil că cel mai tare m-a atras faptul că ambele personaje principale aveau condiţii de trai mizerabile, fie din lipsa bunurilor, fie din prea multă disciplină şi supunere.M-au încântat extrem de tare condiţiile de viaţă de la Academia Blackcliff care m-au făcut să mă gândesc la armată în general, deoarece am putut să văd clar suferinţa, oroarea şi foametea ce avea loc în jur explicate din viziunea unui soldat, unei Măşti, ce avea să dezerteze creînd condiţiile precare întâlnirii lui cu Laia, biata sclavă spioană a Rezistenţei, dar mult prea naivă pentru vârsta ei.

„-Eşti un tăciune care mocneşte în cenuşă, Elias Veturius. Te vei aprinde şi vei arde, vei face ravagii şi vei distruge. Nu poţi schimba asta. Nu poţi opri asta.”

Încă de la început am simţit caracterul asemănot al lui Elias şi al Laiei, dar abiamai târziu m-am prins eu ce şi cum stă treaba, dar asta cu altă ocazie, cu alte spoilere.

Totuşi, dubla perspectivă din care este prezentată acţiunea m-a dat peste cap la propriu. Am suferit cu Elias şi am plâns cu Laia şi apoi am simţitit nedreptatea cu Elias şi adrenalina cu Laia şi tot aşa în sus şi-n jos şi-n stânga şi-n dreapta până am simţitit că nu mai pot să mai respir şi am ştiut că aveau să dea năvală peste mine toate trăirile lor şi aveam nevoie de o gură de aer, dar nu m-aş fi putut opri din citit pentru nimic în lume.

„-Eşti complexă, Laia. Eşti plină de viaţă, de întunecimi, de forţă şi de spirit. Eşti aşa cum visezi. Vei arde, pentru că eşti un tăciune aprins ascuns în cenuşă. Acesta este destinul tău.”

Însumând toate acestea, romanul a fost impecabil scris cu o acţiune care m-a ţinut cu sufletul la gură şi s-a jucat cu inima mea ca un jongler profesionist de circ. Nu-mi stă în fire să laud atât de tare cărţile care sunt cu aventuri, dar aceasta mi-a câştigat respectul şi admiraţia. Cred că am să mor până ajung să citesc volumul doi, dar ne vedem când supravieşuiesc!

---

 

„- Frica îţi este duşman doar dacă îi permiţi.”

Rămâi zâmbitor!