Titlu: Darul lui Jonas
Autor: Lois Lowry
Anul apariţiei: 2014
Editura: Art
Număr de pagini: 208
Disponibilă: Youngart
Goodreads
„Chiar dacă învăţaseră cu toţii, ani în şir, cum să se exprime corect, ce cuvinte ai fi putut folosi ca să transmiţi altcuiva experienţa strălucirii soarelui?”
Nici măcar nu ştiu de ce am ales cartea asta. Sunt impulsivă, okay? Era filmul ăsta pe HBO care se numea „Darul lui Jonas” şi părea mişto, apoi mi-am amintit că parcă există o carte de genul publicată pe undeva şi-am vrut-o. Nu am trişat, am schimbat porgramul. Dar mi-am luat ţeapă că n-am găsit filmul pe net decât în italiană.
Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.
La început n-am prea înţeles eu mare lucru că era aşa complicat cu o lume distopică şi trebuia să prind detaliile pe parcurs şi să-mi dau seama cum funcţionează lucrurile şi mă tot întrebam „care dracului e darul ăsat a lui Jonas?”, dar nu-ţi spun, aşa ca să stai şi tu în suspans. Păi ce, numai eu? Nu prea cred.
A fost super tare că au tot apărut detalii noi în fiecare capitol şi am citit cartea doar în câteva ore pentru că e relativ scurtă şi chiar te ţine în priză. Şi a fost tare mişto că era la persoana a treia şi ştiam multe chestii pe care ceilalţi nu le ştiau şi m-a ţinut constant într-un raliu care mi-a tăiat respiraţia pentru că aveam o sete de cunoaştere infinită.
Şi cam cred că la fel ţi se va întâmpla şi ţie. Doamne, a fost perfectă pentru ziua ploioasă de afară şi nu m-aş mai fi săturat să mai citesc la ea! Finalul m-a lăsat cam atingând de-un fir de aţă şi, Dumnezeule, jur că vreau continuarea chiar acum! Există o continuare? Jur că u ştiu. Dar o vreau!
Nu mai ştiu ce să mai zic pentru că m-a bulversat. Mi-a arătat că nu e nici o ruşine în a fi diferit şi nu e ceva rău să vezi lucrurile altfel decât ceilalţi, câteodată viziunea lor, chiar dacă e a majorităţii este greşită şi mai bine ai avea încredere în instinctele tal pentru că sunt al naibii de bune!
Ca să mai şi concluzinez trăncăraia mea,Darul lui Jonas de Lois Lowry a fost impecabil scrisă, dar că mi-aş fi dorit să fie puţin mai lungă, poate chiar mai amplă pe ici şi colo, dar toate ca toate, a fost superb construită şi cum am spus deja, vreau mai mult! Mă hrănesc cu frazele acestui autor şi sunt o nesătulă, recunosc!
„- Ştiu că nu are importanţă ce porţi. Nu contează. Dar…
-Importantă e alegerea, nu?”
Rămâi zâmbitor!
Andreea Paunescu 