Titlu: Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului
Autor: Benjamin Alire Sáenz
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2015
Număr de pagini: 384
Disponibilă: Editura Trei
„-Pot să-ţi spun un secret, Ari?
-Pot să te împiedic?
-Nu-ţi place să îmi cunoşti secretele.
-Uneori secretele tale mă înspăimântă.”
Tot booktube-ul m-a informat şi despre Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului de Benjamin Alire Sáenz şi mă bucur că am râvnit atât de tare să citesc cartea şi într-un sfârşit am reuşit s-o şi fac!
Aristotel e un adolescent răzvrătit, cu un frate în închisoare.
Dante e un băiat sarcastic şi curios, cu un fel neobişnuit de a privi lumea.
Când se întâlnesc la piscină, cei doi nu par să aibă nimic în comun. Dar pe măsură ce încep să petreacă mai mult timp împreună, descoperă că prietenia dintre ei e specială – una dintre acelea care te schimbă profund şi durează o viaţă. Şi tocmai prin această prietenie, Ari şi Dante vor afla adevărurile cele mai importante despre ei înşişi şi despre ce fel de oameni vor să devină.
Am să fiu complet sinceră, ca de fiecare dată de fapt, şi spun cu câna pe inimă ca nu a fost deloc ce mă aşteptam să fie. Ca să nu dau cu stângul în dreptul, nici nu ştiu ce vedeam în cartea asta, bănuiesc că titlul m-a cam derutat, mai ales numele protagoniştilor. Probabil credeam că avea să fie ceva fanfic cu cei doi descoperind chestii ştiinţifice. (sunt la filo, e tot ce am de zis în apărarea mea)
Nu-s eu atât de cultivată într-ale fizicii cuantice (sună ca un termen mişto, deci îl las aici), dar sunt teribil de sigură că nu despre asta am citit. A fost o lectură despre doi adolescenţi care cresc împreună, se maturizează şi învaţă din propriile greşeli.
„Am hotărât că poate ne lăsaserăm unul pe celălat în pace prea mult. Faptul că ne lăsam unii pe alţii în pace ne ucidea.”
Având în vedere cele mai sus susţinute, primele aprox. 100 de pagini mi s-au părut puţin iraţionale şi mă tot întrebam ca o fiinţă retardată „dar când dracului descoperă ăştia doi ceva?” fără să înţeleg că nu era vorba decât despre experienţele lor de viaţă, nu aveam să aflu leacul pentru cancer încă. Meh, măcar am încercat.
A fost chiar amuzantă, ceea ce nu mă aşteptam. De asemenea, o carte contemporană uşoară, am zburat printre pagini fără să realizez că o termin imediat, chiar am rămas surprinsă că îm ciuda evenimentelor din carte, personajele îţi păstrau sarcasmul şi umorul la un nivel ridicat.
„-Vreau să spun, când o să începem să simţim că lumea ne aparţine?
Voiam să-i spun că lumea nu avea să ne aparţină niciodată.
-Nu ştiu, i-am spus. Mâine.”
Mi-a plăcut enorm evoluţia celor doi, experimentând cu alcool şi droguri, totuşi reuşind să se detaşeze de vicii mai grave, trecând prin flirturile tipice vârstei şi petrecerile cu nopţi albe. Am putut pbserva constant diferenţele dintre ei care îi pliau, făcându-i să pară un întreg.
Oricum ar fi, acel final m-a luat total pe nepregătite. A fost atât de imprevizibil încât jur că nu l-aş fi anticipat nici într-un milion de ani. Până să citesc acele ultime pagini , cartea avea un rating bine stabilit în mintea mea, 4 stele, nimic mai mult sau mai puţin. Apoi creierul meu a făcut PUF ZBANG WOW şi erau 5 stele fără îndoială.
„Într-o zi o să descopăr toate secretele universului.[…]
-Ce-o să faci cu toate secretele alea, Dante?
-O să ştiu eu ce să fac cu ele, a spus el. Poate o să schimb lumea.
L-am crezut.”
Însumând toate acestea, nimeni nu descoperă pacea mondială sau noile arme nucleare, dar descoperă secretele maturizării şi învaţă ce înseamnă să experimentezi şi să te laşi dus de val din când în când. O recomand cu multă căldură!
„Uneori faci anumite lucruri şi le faci nu din cauză că gândeşti, ci din cauză că simţi. Pentru că simţi prea mult. Şi nu poţi întotdeauna să controlezi lucrurile pe care le faci atunci când simţi prea mult.”
Rămâi zâmbitor!
Andreea Paunescu 