Recenzie Zona Zero de Lavinia Calina

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina-423x652.jpg

Titlu: Zona Zero

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei:2015

Numar de pagini: 240

Disponibila: Herg Benet Publishers

5stars

Goodreads

LUPTA PENTRU SUPRAVIETURIE A INCEPUT.


Cum sa nu iubesti cartile scrise de fiinta asta talentata? 

Exact cand credeam ca Lavinia nu poate sa scrie ceva mai bun de atat, m-a surprins placut cu Zona Zero, care sper eu asa ca va fi o serie frumoasa la ce final a avut, dar fara spoilere.

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

M-a tinut intr-un suspans de-a dreptul tembel ca am terminat-o intr-o zi, imediat ce am citit prima pagina am fost sigura ca n-am s-o mai las din mana. Si stiti si voi cu minciuna cu „doar o pagina” care mai apoi devine „inca un capitol si ma culc” si inevitabil este 3 dimineata si inchizi cartea pentru ca nu mai ai ce citi din ea.

Normal ca mi s-a intamplat din nou, ca de fiecare data cand ma apuc de ceva scris de Lavinia. Si cum gingasia din ea a ucis vreo 8 persoane in romanul asta, clar am plans de mama focului si am injurat putin de tot.

Mortii cu mortii si viii cu alcoolul.

15170965_682616221911273_3551444849972491446_n

Ei, dar ideea centrala a cartii a fost de-a dreptul geniala! Si cred ca nu as fi putut ales pe cineva mai capabil sa o scrie decat Lavinia. Pana la urma, nu oricine poate sa ucida cu sange rece si satanic iesit direct din crusta iadului personaje pe care le iubim.

Marturisesc totusi ca am citit-o in vara, cand am primit-o prin posta si am vrut atat de tare sa scriu recenzia, dar nu stiam cum. Inca nu am idee ce sa scriu ca sa nu stric surpriza. Inca ma tin de ideea mea ca mai bine citesti o carte fara sa stii prea multe despre ea la inceput, Zona Zero de Lavinia Calina nu face nici o exceptie in acest context.

Tot ce pot sa spun, in final, e ca am citit tot ce a scris ea si cu siguranta voi citi si ce va mai urma sa publice, pentru ca este o autoare care imi ajunge la suflet pe toate nivelele posibile. Uite asa imi ia inima si se joaca cu ea si pe mine nici macar nu ma deranjeaza!

Ca si roman este plin de actiune si, ca de obicei, format doar din rasturnari de situatie la care nu se astepta nici mama dracului! Nu stiu ce as mai putea adauga aici, a fost prea bun ca sa fie adevarat, sincer!


Dusmanul dusmanului meu imi este cel mai bun aliat.

Ramai zambitor!

1343881

Recenzie Neamul corbilor de Lavinia Calina

15211669_1140812632668174_887816268_n

Titlu: Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2016

Numar de pagini: 296

Disponibila: Herg Benet Publishers

5stars

Goodreads

TU CAT DE MULT TE POTI ASCUNDE DE MAGIE?


Dupa cum puteti vedea si pe pagina mea de Goodreads, am inceput Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor de Lavinia Calina ieri si l-am terminat azi. Mai precis acum vreo 2 ore si in Anglia este ora 4:42 si eu m-am apucat de scris recenzia pentru ca nu mai aveam rabdare sa imi vars ofurile si sa va conving sa cititi seria.

Lavinia, daca citesti asta, te urasc! Si stii tu de ce si cum, da?

Acum sa trecem la treburi mai importante, pana nu primesc un mesaj pe facebook cu multe emoticoane ce rad malefic la mine. Da, Lavinia, astept si asta, esti o scumpa.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Dar la modul cel mai serios acum, in caz ca nu ai citit primul volum, Neamul corbilor- Copiii Intunericului de Lavinia Calina, ar fi cazul sa te indrepti spre pagina aceasta si sa nu iti iei spoilere din postarea asta. Da, stiu ca au trecut aproape doi ani de cand am scris recenzia, dar ce-ai facut tu in astia doi ani de nu ai citit primul volum? Of.

Prin urmare, asa cum scumpa mea prietena, Lavinia, ne-a obisnuit cu stilul ei de a scrie, actiunea m-a tinut intr-un suspans constant, bine ca mi-am amintit dracu sa mai si respir!

Si nu stiu cum face, dar limbajul ei strict vulgar aduce un farmec aparte actiunii. Cred ca daca nu ar avea injuraturi de la mama lor, personajele ar fi plictisitoare si pale. Trebuie sa ii atribui puncte in plus pentru stil. Gurl, you’ve got this!

Cand ochii ei i-au intalnit intr-un final pe ai mei, am primit si raspunsul. Erau negri ca noaptea, iar intunericul ce se ascundea in ei ma infiora.

Nici nu stiu cum sa-mi formulez cuvintele astfel incat sa nu ajung eu injurata prin comentarii ca mare spoil ce-am dat si ce block imi iau.

Dar am sa incerc sa va zic ca nu am idee de ce cititi recenzia asta, ca doar daca ai citit prima carte n-oi fi dobitoc sa n-o vrei si pe a doua, doar sunt geniale!

Orice scrie Lavinia, adauga-ma pe lista. (maine recenzez si Zona Zero, sssht)

Nu puteam sa ii zaresc fata, sa vad cine e. Puteam doar sa-i simt teama, frica si deznadejdea.

Per total, m-a tinut in priza total, m-am culcat la 7 dimineata in conditiile in care ma trezeam la 10 si aveam si de predat dita proiectu’! Da’ ce sa fac? Nu ma puteam opri, zau! Cum n-o sa poti nici tu o data ce te-ai apucat. Deci sugerez sa-ti faci o gustarica si-un ceiut, ca ai ceva de stat si lecturit. (dea, asa mai zic eu)

O carte fantastica cu personaje super dinamice si o actiune in continua miscare. Nu am avut timp sa reactionez la ceva, ca se intampla altceva si cu totii stim cat de mult iubesc rasturnarile de situatie! Am plans si am ras constant, mereu am simtit cate ceva, orice rand, orice fraza. Dar cum spuneam, nu se poate altfel cu Lavinia. Iti baga cutitul in inima si dup-aia isi cere scuze, dar 5 pagini mai tarziu, ca sa vezi, pune si sare! Dar nici nu as vrea sa fie altfel.

Astept al treilea volum mai rau ca vacanta de Craciun!


Am crezut ca daca visele imi sunt pline de lumina asa imi vor fi si zilele, dar m-am inselat… Doamne, cat m-am inselat.

Ramai zambitor!

1343881

Recenzie „Cronica unei despartiri” de Andreea Chiuaru

Screenshot_2016-11-23-20-16-24-1 (1).png

Titlu: Cronica unei despartiri

Autor: Andreea Chiuaru

Numar de pagini:289

Self-published

Anul aparitiei: 2016

Disponibila: Blog pentru suflet

5stars

Goodreads

Alex, ce-am facut iubirii noastre? In ce m-ai transformat?


Am citit Cronica unei despartiri de Andreea Chiuaru imediat ce am primit-o -si asta a fost pe la inceputul lui Septembrie- si imi cer mii si mii de scuze ca nu am mai dat nici un semn pe blog inca de pe atunci, dar am plecat in Marea Britanie la studii si asta mi-a cam ocupat tot timpul.

Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc tuturor celor ce mi-au scris in aceasta perioada sa se intereseze daca sunt bine, celor care au verificat blogul sa vada daca am mai postat ceva si celor care au ramas alaturi de mine in aceasta perioada dificila.

Dar nu am inceput aceasta postare pentru a ma pune pe mine in centrul atentiei, ci pentru a vorbi despre minunatia asta de roman creat de buna mea prietena, Andreea. (fetele cu numele acesta chiar sunt speciale, nu?)

O eroină fără nume – care ar putea, foarte bine, să fie oricare dintre cititorii mei care au trecut cel puțin o dată printr-o despărțire de un om drag – și enigmaticul, capriciosul Alex, personaj-cheie și destinatarul unei serie de douăsprezece scrisori care apar consemnate la finalul fiecărui capitol. Sau, cu alte cuvinte: despre negarea unui sfârșit evident, presimțirea și chiar certitudinea că ești înlocuit de omul care pentru tine înseamnă totul și dorința de a urî un om pe care l-ai iubit.

5 stelute nu doar pentru ca o iubesc pe Andreea, ci pentru ca merita toate aprecierile din lume! Am vrut sa scriu recenzia asta acum ceva timp, tot am mazgalit in caietul meu de idei in continuu, nu stiam cum sa imi asez toate gandurile intr-o singura postare si fara sa dau prea multe detalii. Am atatea de zis!

Dar m-am gandit ca trebuie sa incep de undeva si aleg sa vorbesc despre roman cu totul pentru ca nu am gasit nimic negativ in relatare sau in povestea propriu-zisa. L-am devorat de la inceput sa sfarsit, l-am adus cu mine in Anglia si l-am mai citit inca o data pana sa ma apuc de scris aici.

Hai sa renuntam la masti astazi. Dezbraca-te de secrete si temeri si spune-mi cat de greu iti este fara mine. […] Ma dezbrac intai de-un zambet, apoi, de-o minciuna. […]Atat de mult te… Am vrut sa scriu ca te-am iubit, dar ar fi o minciuna, nu? Te iubesc, te iubesc, te iubesc.

Pe parcursul intregii lecturi m-am simtit de parca Andreea si-a aruncat sentimentele pe foaie si s-au transformat, ca prin magie, intr-o adunatura de cuvinte care, mai apoi, s-au aliniat frumos si au creat o poveste demna de spus, de citit sau de ascultat.

A facut fix ce face ea cel mai bine: a scris cu sufletul.

Tocmai de aceea mi-a ajuns in inima, m-a facut sa plang in adevaratul sens al cuvantului si chiar m-a ajutat sa inteleg de ce anumite lucruri din viata mea nu mergeau tocmai bine.

Consider ca Andreea vindeca suflete cum putini oameni au darul, chiar si cand propria ei inima este bucati, a ales sa faca arta, nu sa se inchida inauntrul mintii ei. Si pentru asta te admir, draga mea!

Stii de ce imi e cel mai dor? De imbratisarile alea in care iti lipeai sufletul de al meu.

Si asa citate frumoase de scos din roman? Cu duiumul!

Povestea in sine este foarte emotionanta, o carare continua spre iubire, spre regasire, spre iertare. De la prima pagina pana la ultima plina de impasuri, decizii, lacrimi si putina nepasare uneori.

Recomand cu drag orice este scris de Andreea, iti poate intoarce sufletul pe dos intr-o clipa. Si n-ai sa-ti mai revii nici gand!


Cum ce intalnire, Alex?! Cu fericirea! Tot caut sa-mi fac programare, da’ e coada mare, dom’le! Toti vor sa fie fericiti zilele astea!

Ramai zambitor!

1343881