Titlu: Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor
Autor: Lavinia Calina
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2016
Numar de pagini: 296
Disponibila: Herg Benet Publishers
Goodreads
TU CAT DE MULT TE POTI ASCUNDE DE MAGIE?
Dupa cum puteti vedea si pe pagina mea de Goodreads, am inceput Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor de Lavinia Calina ieri si l-am terminat azi. Mai precis acum vreo 2 ore si in Anglia este ora 4:42 si eu m-am apucat de scris recenzia pentru ca nu mai aveam rabdare sa imi vars ofurile si sa va conving sa cititi seria.
Lavinia, daca citesti asta, te urasc! Si stii tu de ce si cum, da?
Acum sa trecem la treburi mai importante, pana nu primesc un mesaj pe facebook cu multe emoticoane ce rad malefic la mine. Da, Lavinia, astept si asta, esti o scumpa.
Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.
Dar la modul cel mai serios acum, in caz ca nu ai citit primul volum, Neamul corbilor- Copiii Intunericului de Lavinia Calina, ar fi cazul sa te indrepti spre pagina aceasta si sa nu iti iei spoilere din postarea asta. Da, stiu ca au trecut aproape doi ani de cand am scris recenzia, dar ce-ai facut tu in astia doi ani de nu ai citit primul volum? Of.
Prin urmare, asa cum scumpa mea prietena, Lavinia, ne-a obisnuit cu stilul ei de a scrie, actiunea m-a tinut intr-un suspans constant, bine ca mi-am amintit dracu sa mai si respir!
Si nu stiu cum face, dar limbajul ei strict vulgar aduce un farmec aparte actiunii. Cred ca daca nu ar avea injuraturi de la mama lor, personajele ar fi plictisitoare si pale. Trebuie sa ii atribui puncte in plus pentru stil. Gurl, you’ve got this!
Cand ochii ei i-au intalnit intr-un final pe ai mei, am primit si raspunsul. Erau negri ca noaptea, iar intunericul ce se ascundea in ei ma infiora.
Nici nu stiu cum sa-mi formulez cuvintele astfel incat sa nu ajung eu injurata prin comentarii ca mare spoil ce-am dat si ce block imi iau.
Dar am sa incerc sa va zic ca nu am idee de ce cititi recenzia asta, ca doar daca ai citit prima carte n-oi fi dobitoc sa n-o vrei si pe a doua, doar sunt geniale!
Orice scrie Lavinia, adauga-ma pe lista. (maine recenzez si Zona Zero, sssht)
Nu puteam sa ii zaresc fata, sa vad cine e. Puteam doar sa-i simt teama, frica si deznadejdea.
Per total, m-a tinut in priza total, m-am culcat la 7 dimineata in conditiile in care ma trezeam la 10 si aveam si de predat dita proiectu’! Da’ ce sa fac? Nu ma puteam opri, zau! Cum n-o sa poti nici tu o data ce te-ai apucat. Deci sugerez sa-ti faci o gustarica si-un ceiut, ca ai ceva de stat si lecturit. (dea, asa mai zic eu)
O carte fantastica cu personaje super dinamice si o actiune in continua miscare. Nu am avut timp sa reactionez la ceva, ca se intampla altceva si cu totii stim cat de mult iubesc rasturnarile de situatie! Am plans si am ras constant, mereu am simtit cate ceva, orice rand, orice fraza. Dar cum spuneam, nu se poate altfel cu Lavinia. Iti baga cutitul in inima si dup-aia isi cere scuze, dar 5 pagini mai tarziu, ca sa vezi, pune si sare! Dar nici nu as vrea sa fie altfel.
Astept al treilea volum mai rau ca vacanta de Craciun!
Am crezut ca daca visele imi sunt pline de lumina asa imi vor fi si zilele, dar m-am inselat… Doamne, cat m-am inselat.
Ramai zambitor!
Andreea Paunescu 