Categorii
Fără categorie

Recenzie Casa Păpușilor de M.J.Arlidge (Helen Grace #3)

Titlu: Casa Păpușilor (Helen Grace #3)

Autor: M.J.Arlidge

Editura: TREI

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 432

Goodreads

„Plângea pentru minciunile care-i fuseseră spuse, pentru sentimentul de rușine pe care-l avusese atâta vreme. Dar cel mai mult plângea pentru prostia lui, fiindcă acum știa că-și sacrificase cariera unui zeu fals.”

Recenzia primului volum din seria Helen Grace de M.J.Arlidge poate fi accesata aici și cea a volumului doi aici.

Încă de când am citit cel de-al doilea volum undeva prin Noiembrie m-am îndrăgostit iremediabil de această serie și sincer nu cred că voi mai citi altceva până când nu voi fi terminat toate volumele. Ca de obicei, descrierea se află dedesubt (dacă ești previzibil):

Inspectoarea Helen Grace se află iarăși pe urmele unui criminal în serie într-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge!
Ce legătură poate fi între o fată care se trezește răpită din propria casă și seches trată într-o pivniță mizeră și un cadavru descoperit absolut întâmplător pe o plajă pustie? 
Aparent nu e nicio legătură. Până când mintea ageră a inspectoarei Helen Grace, faimoasă deja pentru cazurile de criminali în serie pe care le-a elucidat, face conexiunile potrivite și descoperă numitorul comun: la mijloc e mintea diabolică a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut și foarte perseverent…

Din nou și din nou mi s-a tăiat respirația la fiecare capitol. Am ajuns la concluzia că este imposibil să citești asemenea cărți fără să faci măcar o grimasă pe parcursul lecturii. Am stat cu sufletul la gură, am vrut să elucidez misterul și întrebarea predominantă pentru mine a fost ‘de ce?’.

Nu știu despre tine, dar eu nu mă mai satur de o narațiune în care să urmăresc mai multe personaje și să pun singură cap la cap anumite indicii, ca mai apoi la final să mă dojenesc că răspunsul era în fața mea și nu l-am văzut.

Această serie e ca un sezon nesfârșit din Minți Criminale care te rupe și te coase la loc pe de-a-ntregul. Relatările sunt la persoana a treia și capitolele sunt structurate astfel încât să însoțești pe cineva nou de fiecare dată, așadar știi în permanență cam tot ce se petrece în interiorul personajelor.

Cum probabil am mai afirmat și în recenziile precedente, aceste titluri nu sunt pentru toată lumea și nu le-aș recomanda niciodată persoanelor sensibile. Deoarece sunt foarte grafice, pe alocuri chiar înfricoșătoare (nu mă refer aici la apocalipsă zombie, ci la lucuri de care ne temem în viața de zi cu zi: omucidere, criminali în serie, răpitori, molestatori, etc). Prin urmare, aș îndemna oamenii care știu ca sunt slabi de înger în legătură cu aceste subiecte să nu deschidă aceste cărți.

„Pentru el, copiii au fost întâi o sursă de enervare și cheltuială, iar mai târziu un bun comun, pe care-l păsase amicilor săi pedofili. Poate suferise când fusese tânăr. poate existaseră experiențe și demoni care-l făcuseră să se poarte așa cum se purtase, dar Helen nu voise niciodată să știe. Refuza să accepte gândul că brutalitatea lui putea fi cumva scuzată sau justificată.”

Rămâi zâmbitor,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s