Titlu: Tot ce nu ți-am spus
Autor: Celeste Ng
Editura: Litera
Anul apariției: 2014 (2016 în România)
„Înainte de asta, ea nu realizase cât de fragilă poate fi fericire și cum dacă nu erai atent, ai fi putut să o lovești și s-ar sfărâma.”
Tot ce nu ți-am spus este o poveste cutremurătoare centrată în jurul familiei și a ignoranței părinților în a vedea nefericirea propriilor copii. Acest fir narativ mi-a fost foarte apropiat de suflet deoarece și eu am avut o familie care voia să excelez cu orice preț la toate materiile de la școală și nu am cunoscut cu adevărat bucuria de a mă juca pe afară decât în vacanța de vară.
Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.
Narațiunea a fost într-adevăr plină de intrigă și suspans. Pagină cu pagină voiam să aflu în ce circumstanțe a murit Lydia sau ce a declanșat acest efect de domino care le-a distrus viețile celor dragi ei, încetul cu încetul.
Totuși, nu am putut să îi acord cinci stele pentru că nu a fost întocmai ceea ce mă așteptam. A avut ceva goluri pe alocuri care ar fi putut fi umplute mai repede în firul narativ sau, de ce nu, chiar diferit.
Mi-a plăcut construcția personajului Hannah, o fata care prin simpla ei atenție la detalii și ignoranța familiei, știe mult mai multe decât lasă să se vadă. Deoarece Lydia a fost mereu în centrul atenției și mama și-a propulsat asupra fiicei sale toate lucrurile pe care ea nu a putut să le obțină în viață, asta a făcut-o să își îndrepte toată atenția asupra Lydiei, uitând cu desăvârșire de Hannah. Iar asta nu a dus decât la o viață monotonă și sentimentul că nu e suficient de bună pentru rezultatele voite de mama sa. De cealaltă parte totuși, Hannah a dus o viață în libertate, dar în continuă umbră a surorii ei mai mari.
Toate ca toate, a fost o narațiune puternic jonglată cu idealul familiei și poverile pe care le pot duce copiii atunci când părinții nu au apucat să își împlinească visurile pentru că și-au întemeiat o familie. E vorba despre cum poți renunța la viitorul tău, dar îl propagi asupra copilului, conștient sau nu.
„Ai iubit atât de intens și ai sperat atât de mult, totul ca în final să nu rămâi cu nimic. Copii care nu mai au nevoie de tine. Un soț care nu te mai vrea. Nu a mai rămas nimic înafară de tine, singură și un spațiu gol.”
Rămâi zâmbitor,
Andreea Paunescu 