Recenzie Casa Păpușilor de M.J.Arlidge (Helen Grace #3)

Titlu: Casa Păpușilor (Helen Grace #3)

Autor: M.J.Arlidge

Editura: TREI

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 432

Goodreads

„Plângea pentru minciunile care-i fuseseră spuse, pentru sentimentul de rușine pe care-l avusese atâta vreme. Dar cel mai mult plângea pentru prostia lui, fiindcă acum știa că-și sacrificase cariera unui zeu fals.”

Recenzia primului volum din seria Helen Grace de M.J.Arlidge poate fi accesata aici și cea a volumului doi aici.

Încă de când am citit cel de-al doilea volum undeva prin Noiembrie m-am îndrăgostit iremediabil de această serie și sincer nu cred că voi mai citi altceva până când nu voi fi terminat toate volumele. Ca de obicei, descrierea se află dedesubt (dacă ești previzibil):

Inspectoarea Helen Grace se află iarăși pe urmele unui criminal în serie într-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge!
Ce legătură poate fi între o fată care se trezește răpită din propria casă și seches trată într-o pivniță mizeră și un cadavru descoperit absolut întâmplător pe o plajă pustie? 
Aparent nu e nicio legătură. Până când mintea ageră a inspectoarei Helen Grace, faimoasă deja pentru cazurile de criminali în serie pe care le-a elucidat, face conexiunile potrivite și descoperă numitorul comun: la mijloc e mintea diabolică a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut și foarte perseverent…

Din nou și din nou mi s-a tăiat respirația la fiecare capitol. Am ajuns la concluzia că este imposibil să citești asemenea cărți fără să faci măcar o grimasă pe parcursul lecturii. Am stat cu sufletul la gură, am vrut să elucidez misterul și întrebarea predominantă pentru mine a fost ‘de ce?’.

Nu știu despre tine, dar eu nu mă mai satur de o narațiune în care să urmăresc mai multe personaje și să pun singură cap la cap anumite indicii, ca mai apoi la final să mă dojenesc că răspunsul era în fața mea și nu l-am văzut.

Această serie e ca un sezon nesfârșit din Minți Criminale care te rupe și te coase la loc pe de-a-ntregul. Relatările sunt la persoana a treia și capitolele sunt structurate astfel încât să însoțești pe cineva nou de fiecare dată, așadar știi în permanență cam tot ce se petrece în interiorul personajelor.

Cum probabil am mai afirmat și în recenziile precedente, aceste titluri nu sunt pentru toată lumea și nu le-aș recomanda niciodată persoanelor sensibile. Deoarece sunt foarte grafice, pe alocuri chiar înfricoșătoare (nu mă refer aici la apocalipsă zombie, ci la lucuri de care ne temem în viața de zi cu zi: omucidere, criminali în serie, răpitori, molestatori, etc). Prin urmare, aș îndemna oamenii care știu ca sunt slabi de înger în legătură cu aceste subiecte să nu deschidă aceste cărți.

„Pentru el, copiii au fost întâi o sursă de enervare și cheltuială, iar mai târziu un bun comun, pe care-l păsase amicilor săi pedofili. Poate suferise când fusese tânăr. poate existaseră experiențe și demoni care-l făcuseră să se poarte așa cum se purtase, dar Helen nu voise niciodată să știe. Refuza să accepte gândul că brutalitatea lui putea fi cumva scuzată sau justificată.”

Rămâi zâmbitor,

Recenzie Ghici ce-i în cutie de M.J. Arlidge (Helen Grace #2)

Titlu: Ghici ce-i în cutie (Helen Grace #2)

Autor: M.J.Arlidge

Editura: TREI

Anul apariției: 2015

Numar de pagini: 408

Goodreads

„Dacă știi ce întrebări să pui, oamenii se pot dovedi surprinzător de serviabili.”

Recenzia primei cărți din seria Helen Grace de M.J.Arlidge poate fi accesata aici.

Am citit prima carte în 2015, eram în ceea ce credeam eu ca ar fi o ‘pasă trecătoare’ de romane polițiste. Câteva cărți mai târziu și a început un fel de reading slump în care am mai citit doar vreo 5 cărți pe an (îmi e rușine cu mine) în care am fost un pic mai focusată pe facultate, cariera etc. Dar destul despre mine căci cum niciodată nu e prea târziu sa revin la vechiurile obiceiuri, iată-mă așadar scriind cum tare mi-a fost dor sa o fac! Revenind la oile noastre, las aici descrierea celui de-al doilea volum ca sa putem discuta despre cele ce-am citit:

Cadavrul unui bărbat este găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept şi trimisă soţiei şi copiilor lui.
E prima victimă, iar inspectoarea Helen Grace ştie că nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un bărbat cu o viaţă împlinită departe de casă în toiul nopţii?
Presa îl numeşte Jack Spintecătorul în sens invers: un criminal în serie, vânând bărbaţi însuraţi care duc vieţi duble.
Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea să prevadă este cât de schimbător e criminalul – sau ce o aşteaptă la capătul cursei…

Cum probabil v-am obișnuit deja cu stilul meu, eu nu am citit deloc aceasta descriere în prealabil, ci am intrat în poveste complet ‘oarbă’. Nu mare mi-a fost mirarea când m-am trezit cu măruntaiele spintecate și sufletul la gura după fiecare capitol!

In caz ca nu ești familiar cu detectiv Helen Grace, ar trebui ca mai întâi sa citești prima carte! Mărturisesc ca eu nu am avut răbdarea necesară sa o recitesc pe prima (chiar dacă au trecut 6 ani de atunci) și mi-a fost greu pe alocuri sa urmăresc povestea deoarece se menționează foarte multe evenimente anterioare pe care nu le mai tineam minte. Dar, pentru cine a citit prima carte din serie, cea de-a doua este -îndrăznesc sa spun- mai buna.

Firul narativ mi-a plăcut în mod special -si il recomand cu caldura mai ales cititoarelor- deoarece la început se desfășoară ca fiind o prostituata care isi ucide clienții, ii spinteca, după care le ambalează inimile urmând sa le livreze celor dragi. Cartea devine din ce în ce mai întunecată pe tot parcursul ei și iti promit ca nu poți sa iti dai seama cine e criminalul, desi suspectezi pe toată lumea! E ca un roman de Agatha Christie adaptat la vremurile noastre.

As vrea sa dezvălui mai multe dar știu ca o sa ii iau din farmec. Este acel gen de poveste în care trebuie sa știi cât mai putin -sau în cazul meu nimic- pentru a te bucura maxim de experiența oferită de acest rollercoaster plin de dezvăluiri.

As vrea sa mentionez ca nu este deloc o poveste ușor de digerat și dacă știi ca ești ușor declanșat de evenimente triste sau grafice, acest roman nu este pentru tine. Te-aș ruga nici sa nu îl recomanzi cuiva drag care se potrivește acestei descrieri. Deoarece este un roman foarte grafic cu detalii referitoare la omucidere, consumul de substanțe ilegale, sex cu și fără consimțământ. Nu vreau sa sune cliseic, dar are un puternic impact emoțional și cu siguranță nu este pentru toată lumea. Eu una m-am găsit rămânând cu un gust amar și lacrimi pe obraji la sfârșitul acestei cărți, așadar pune-ți centura de siguranță și fii pregătit de impact!

„Deodată capul i s-a dus pe spate. L-a săgetat o durere insuportabilă – era tras de păr foarte strâns, tras înapoi cu forţa, tot înapoi. Deja nu mai putea să respire – o cârpă îi astupa gura şi nasul. O duhoare înţepătoare i-a inundat nările, iar reflexele i s-au declanşat prea târziu. Se lupta să trăiască, dar îşi pierdea deja cunoştinţa. Apoi s-a făcut întuneric.”

Rămâi zâmbitor,

Recenzie Amantii 3.0 de Corina Ozon

Titlu: Amantii, vol 3, Amantii 3.0

Autor: Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

Numar de pagini: 192

Goodreads

„-Am avut un iubit in Romania.

-A murit?

-Oarecum. E inca insurat.”

---

 

Recenziile pentru volumul 1, Zilele amantilor si volumul 2, Noptile amantilor le puteti accesa dand click pe titul respectiv.

Putem sa stam o secunda sa apreciem cat de geniala e coperta Amantii 3.0 de Corina Ozon?

Oh Doamne, sunt vanduta!

Okay okay, acum trecem la treburi mai serioase de atat.

Dupa cum mentionam si in recenziile volumelor anterioare, cartile astea devin din ce in ce mai bune! Actiunea mult mai intensa, personajele se dezvolta incredibil de tare si romantismul isi iese din limite!

„-Lasa-ma, am un crater in inima si nu sunt pregatita sa mi-l umpli tu acum, si nici sa-mi schimbi inima.

-Eu nu vreau sa umplu acel crater, pentru ca nu-mi apartine. Si nici inima nu trebuie sa ti-o schimbi, pentru ca asta este a ta. Dar pot sa-ti promit ca te voi invata sa dansezi in jurul vulcanului.”

Cred ca dintre toate volumele acesta m-a tinut cel mai tare cu sufletul la gura pana acum deoarece totul se intampla atat de rapid, mai mai ca nu pot sa tin pasul. E genul de roman pe care il citesti si uiti-sa-mai-speli-vasele, uiti-sa-iti-faci-tema si uiti-sa-hranesti-cainele-si-pisica.

Da, chiar atat de bun pe cat ai citit! Si doar ma stii, nu zic asta foarte des.

„Pentru asta cred ca trebuie sa traiasca omul. Daca n-are un dor, sa si-l faca!” 

Stiu ca tind sa fiu destul de „rea” in privinta rating-urilor, dar am si un motiv pentru care am scazut o steluta din maximum: tripla perspectiva.

Acum nu ma intelege gresit, ador sa intru in mintea fiecarui personaj si sa aflu ce crede sau ce simte, dar nu mi-a placut ideea ca era aceeasi intamplare trei capitole la rand, dar prin ochii altcuiva. Adica, stiu deja ce s-a intamplat, putem trece peste?

La un moment dat s-a simtit un aer repetitiv si enervant, mai ales spre final. In rest, nu cred ca am ceva de comentat si nu as sti ce sa zic fara sa divulg ceva intamplari. Iar in carti ca acestea, e mai bine sa nu stii nimic dinainte.

*inafara de citatul de la inceput, I’m evil af muhahaha*

Dar in concluzie, lectura antrenanta si plina de suspans si de rasete. Astept cu nerabdare continuarea care m-a lasat atarnata pe o stanca. Of. Viata de cititoare.

„Tu esti chiar cretin. […] Femeile astea au suflet, bai, coaie triste!”

---

 

Ramai zambitor,

Recenzie Noptile amantilor de Corina Ozon

Titlu: Amantii, vol 2, Noptile amantilor

Autor: Corina Ozon

Numar de pagini: 240

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

Goodreads

„Cati imi zambea goala din pat. Facea ce facea si reusea sa ma umple de fericire.Nu imi punea intrebari cretine, nu ma futea la creieri cu povesti lacrimogene, nu ma presa. Era suficient ca exista goala in pat.”

 

---

 

Dupa cum am spus si in recenzia anterioara, Noptile amantilor de Corina Ozon e chiar mai bun decat Zilele amantilor (click pe titlu pentru recenzie)!

M-a surprins in mod placut prin rasturnari de situatie tratate cu umor si daca in primul roman am ras cu gura pana la urechi, volumul acesta m-a facut sa ma doara burta de hohote.

In plus, exact atunci cand credeam ca stiu exact ce urmeaza sa se intample si ca sunt eu smechera si mi-am dat seama de tot, am ramas complet socata sa aflu ca nu e chiar asa.

Fiecare capitol tine ceva nou, este un element de continuitate ce nu te lasa sa iei o pauza sa mananci, sa bei apa, sa respiri.

„Toti zic sa nu gandim cu coaiele, la decizii importante. […] Ba fix cu alea sa gandesti. Si stii de ce? Ca viata trece, iar coaiele se scofalcesc. Si ramai, la final, un trist cu coaiele uscate. […] Dar una e sa ai in creieri niste coaie vesele si alta e sa ai coaie triste. Ma-ntelegi?”

Pur si simplu m-a facut sa nu ma opresc din citit prin simplitate. Nimic pompos, nimic iesit din comun, nimic perfect.

Ai crede ca e povestea aia tipica in care barbatul isi inseala nevasta si se poate termina in doua feluri: ori o paraseste ori realizeaza ca ,vai, parca o iubea candva si ramane cu ea de dragul amintirilor si copiilor.

Dar firul este mult mai despicat, impletit si incurcat decat pare la prima tragere cu ochiul. E o simplitate complicata care-mi da un aer sofisticat, dar direct la subiect, daca are sens?

In fine, probabil ar trebui sa citesti singur ca sa-ti dai seama despre ce vorbesc si atunci o sa intelegi mai bine. Recomand cu drag, mi-a facut ziua mai buna atunci cand am citit-o!

„Dupa ce a grohait ca un porc, a sarutat-o pe umeri si i-a zis ca e femeia vietii lui.”

---

 

Ramai zambitor,

Recenzie Zilele amantilor de Corina Ozon

Titlu: Amantii, vol 1, Zilele amantilor

Autor: Corina Ozon

Anul aparitiei: 2014

Editura: Herg Benet

Numar de pagini: 192

Goodreads

„Parul lung, roscat si ochii albastrii spre verzi in care, sa-mi bag pula, m-am pierdut cand s-a uitat la mine.”

---

 

Ca sa fiu complet sincera, cel mai misto lucru la Zilele amantilor de Corina Ozon este ca totul e pe fata. Nimic nu e dat pe dupa deget, nimic nu e inflorit, romatic sau, cu alte cuvinte, plictisitor de moarte.

Nu am fost niciodata genul de femeie care sa se dea in vant dupa Fat-Frumos, trandafiri si lumanari. Tocmai de aceea cred ca m-am bucurat atat de mult sa citesc si eu o carte care sa nu imi vanda minciuni despre mariajul perfect sau barbatul visurilor oricarei doamne. Asa ceva nu exista si in sfarsit cineva a spus-o!

„Voiam sa trec pe la tine azi, ca nu te-am vazut de mult. Cum? Te mariti? Pai, si ce are maritisul cu fututul?”

Cred ca nu am mai ras cu gura pana la urechi citind o carte de ceva timp! De ce? Pentru ca mi-era dor de ceva glume pur romanesti de la mama lor! Mai ales aici in Anglia, oamenii astia sunt tare plictisitori la umor. Aveam nevoie sa-mi amintesc de unde am venit.

Si nu numai amuzament, dar si aventurile din acest roman sunt atat de picante si suculente incat l-am citit in cel mai scurt timp. Muream de nerabdare sa aflu ce se mai poate intampla.

In plus, e atat de pur romanesc incat imi venea sa plang! Am iubit fiecare secunda petrecuta citindu-l si inca si mai mult avand in vedere continuarile. Care, daca ar fi sa adaug, sunt din ce in ce mai bune!

Imi plac situatiile in care sunt puse personajele, imi place tripla perspectiva din care se prezinta totul, desi uneori este aceeasi intamplare din mai multe puncte de vedere si devine putin repetitiv, dar vazand cum a interpretat fiecare personaj aceeasi situatie te ajuta sa intelegi mai bine actiunea, sa vezi imaginea cea mare, nu sa fii subiectiv.

Toate ca toate, m-a intrigat si m-a adus pe culmile hazului, dar uneori am si plans, de ce sa mint? Ca doar asa e viata, nu e mereu un haz, iar Corina Ozon chiar a stiut cum sa transforme o poveste aparent banala intr-o adevarata capodopera!

„Si cu pula-n cur, si cu sufletul in rai nu se poate!”

---

Ramai zambitor,

Recenzie Zona Zero de Lavinia Calina

Titlu: Zona Zero

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei:2015

Numar de pagini: 240

Disponibila: Herg Benet Publishers

Goodreads

LUPTA PENTRU SUPRAVIETURIE A INCEPUT.

---

Cum sa nu iubesti cartile scrise de fiinta asta talentata? 

Exact cand credeam ca Lavinia nu poate sa scrie ceva mai bun de atat, m-a surprins placut cu Zona Zero, care sper eu asa ca va fi o serie frumoasa la ce final a avut, dar fara spoilere.

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

M-a tinut intr-un suspans de-a dreptul tembel ca am terminat-o intr-o zi, imediat ce am citit prima pagina am fost sigura ca n-am s-o mai las din mana. Si stiti si voi cu minciuna cu „doar o pagina” care mai apoi devine „inca un capitol si ma culc” si inevitabil este 3 dimineata si inchizi cartea pentru ca nu mai ai ce citi din ea.

Normal ca mi s-a intamplat din nou, ca de fiecare data cand ma apuc de ceva scris de Lavinia. Si cum gingasia din ea a ucis vreo 8 persoane in romanul asta, clar am plans de mama focului si am injurat putin de tot.

Mortii cu mortii si viii cu alcoolul.

Ei, dar ideea centrala a cartii a fost de-a dreptul geniala! Si cred ca nu as fi putut ales pe cineva mai capabil sa o scrie decat Lavinia. Pana la urma, nu oricine poate sa ucida cu sange rece si satanic iesit direct din crusta iadului personaje pe care le iubim.

Marturisesc totusi ca am citit-o in vara, cand am primit-o prin posta si am vrut atat de tare sa scriu recenzia, dar nu stiam cum. Inca nu am idee ce sa scriu ca sa nu stric surpriza. Inca ma tin de ideea mea ca mai bine citesti o carte fara sa stii prea multe despre ea la inceput, Zona Zero de Lavinia Calina nu face nici o exceptie in acest context.

Tot ce pot sa spun, in final, e ca am citit tot ce a scris ea si cu siguranta voi citi si ce va mai urma sa publice, pentru ca este o autoare care imi ajunge la suflet pe toate nivelele posibile. Uite asa imi ia inima si se joaca cu ea si pe mine nici macar nu ma deranjeaza!

Ca si roman este plin de actiune si, ca de obicei, format doar din rasturnari de situatie la care nu se astepta nici mama dracului! Nu stiu ce as mai putea adauga aici, a fost prea bun ca sa fie adevarat, sincer!

---

Dusmanul dusmanului meu imi este cel mai bun aliat.

Ramai zambitor!

Recenzie Neamul corbilor de Lavinia Calina

Titlu: Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2016

Numar de pagini: 296

Disponibila: Herg Benet Publishers

Goodreads

TU CAT DE MULT TE POTI ASCUNDE DE MAGIE?

---

Dupa cum puteti vedea si pe pagina mea de Goodreads, am inceput Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor de Lavinia Calina ieri si l-am terminat azi. Mai precis acum vreo 2 ore si in Anglia este ora 4:42 si eu m-am apucat de scris recenzia pentru ca nu mai aveam rabdare sa imi vars ofurile si sa va conving sa cititi seria.

Lavinia, daca citesti asta, te urasc! Si stii tu de ce si cum, da?

Acum sa trecem la treburi mai importante, pana nu primesc un mesaj pe facebook cu multe emoticoane ce rad malefic la mine. Da, Lavinia, astept si asta, esti o scumpa.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Dar la modul cel mai serios acum, in caz ca nu ai citit primul volum, Neamul corbilor- Copiii Intunericului de Lavinia Calina, ar fi cazul sa te indrepti spre pagina aceasta si sa nu iti iei spoilere din postarea asta. Da, stiu ca au trecut aproape doi ani de cand am scris recenzia, dar ce-ai facut tu in astia doi ani de nu ai citit primul volum? Of.

Prin urmare, asa cum scumpa mea prietena, Lavinia, ne-a obisnuit cu stilul ei de a scrie, actiunea m-a tinut intr-un suspans constant, bine ca mi-am amintit dracu sa mai si respir!

Si nu stiu cum face, dar limbajul ei strict vulgar aduce un farmec aparte actiunii. Cred ca daca nu ar avea injuraturi de la mama lor, personajele ar fi plictisitoare si pale. Trebuie sa ii atribui puncte in plus pentru stil. Gurl, you’ve got this!

Cand ochii ei i-au intalnit intr-un final pe ai mei, am primit si raspunsul. Erau negri ca noaptea, iar intunericul ce se ascundea in ei ma infiora.

Nici nu stiu cum sa-mi formulez cuvintele astfel incat sa nu ajung eu injurata prin comentarii ca mare spoil ce-am dat si ce block imi iau.

Dar am sa incerc sa va zic ca nu am idee de ce cititi recenzia asta, ca doar daca ai citit prima carte n-oi fi dobitoc sa n-o vrei si pe a doua, doar sunt geniale!

Orice scrie Lavinia, adauga-ma pe lista. (maine recenzez si Zona Zero, sssht)

Nu puteam sa ii zaresc fata, sa vad cine e. Puteam doar sa-i simt teama, frica si deznadejdea.

Per total, m-a tinut in priza total, m-am culcat la 7 dimineata in conditiile in care ma trezeam la 10 si aveam si de predat dita proiectu’! Da’ ce sa fac? Nu ma puteam opri, zau! Cum n-o sa poti nici tu o data ce te-ai apucat. Deci sugerez sa-ti faci o gustarica si-un ceiut, ca ai ceva de stat si lecturit. (dea, asa mai zic eu)

O carte fantastica cu personaje super dinamice si o actiune in continua miscare. Nu am avut timp sa reactionez la ceva, ca se intampla altceva si cu totii stim cat de mult iubesc rasturnarile de situatie! Am plans si am ras constant, mereu am simtit cate ceva, orice rand, orice fraza. Dar cum spuneam, nu se poate altfel cu Lavinia. Iti baga cutitul in inima si dup-aia isi cere scuze, dar 5 pagini mai tarziu, ca sa vezi, pune si sare! Dar nici nu as vrea sa fie altfel.

Astept al treilea volum mai rau ca vacanta de Craciun!

---

Am crezut ca daca visele imi sunt pline de lumina asa imi vor fi si zilele, dar m-am inselat… Doamne, cat m-am inselat.

Ramai zambitor!

Recenzie „Cronica unei despartiri” de Andreea Chiuaru

Titlu: Cronica unei despartiri

Autor: Andreea Chiuaru

Numar de pagini:289

Self-published

Anul aparitiei: 2016

Disponibila: Blog pentru suflet

Goodreads

Alex, ce-am facut iubirii noastre? In ce m-ai transformat?

---

Am citit Cronica unei despartiri de Andreea Chiuaru imediat ce am primit-o -si asta a fost pe la inceputul lui Septembrie- si imi cer mii si mii de scuze ca nu am mai dat nici un semn pe blog inca de pe atunci, dar am plecat in Marea Britanie la studii si asta mi-a cam ocupat tot timpul.

Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc tuturor celor ce mi-au scris in aceasta perioada sa se intereseze daca sunt bine, celor care au verificat blogul sa vada daca am mai postat ceva si celor care au ramas alaturi de mine in aceasta perioada dificila.

Dar nu am inceput aceasta postare pentru a ma pune pe mine in centrul atentiei, ci pentru a vorbi despre minunatia asta de roman creat de buna mea prietena, Andreea. (fetele cu numele acesta chiar sunt speciale, nu?)

O eroină fără nume – care ar putea, foarte bine, să fie oricare dintre cititorii mei care au trecut cel puțin o dată printr-o despărțire de un om drag – și enigmaticul, capriciosul Alex, personaj-cheie și destinatarul unei serie de douăsprezece scrisori care apar consemnate la finalul fiecărui capitol. Sau, cu alte cuvinte: despre negarea unui sfârșit evident, presimțirea și chiar certitudinea că ești înlocuit de omul care pentru tine înseamnă totul și dorința de a urî un om pe care l-ai iubit.

5 stelute nu doar pentru ca o iubesc pe Andreea, ci pentru ca merita toate aprecierile din lume! Am vrut sa scriu recenzia asta acum ceva timp, tot am mazgalit in caietul meu de idei in continuu, nu stiam cum sa imi asez toate gandurile intr-o singura postare si fara sa dau prea multe detalii. Am atatea de zis!

Dar m-am gandit ca trebuie sa incep de undeva si aleg sa vorbesc despre roman cu totul pentru ca nu am gasit nimic negativ in relatare sau in povestea propriu-zisa. L-am devorat de la inceput sa sfarsit, l-am adus cu mine in Anglia si l-am mai citit inca o data pana sa ma apuc de scris aici.

Hai sa renuntam la masti astazi. Dezbraca-te de secrete si temeri si spune-mi cat de greu iti este fara mine. […] Ma dezbrac intai de-un zambet, apoi, de-o minciuna. […]Atat de mult te… Am vrut sa scriu ca te-am iubit, dar ar fi o minciuna, nu? Te iubesc, te iubesc, te iubesc.

Pe parcursul intregii lecturi m-am simtit de parca Andreea si-a aruncat sentimentele pe foaie si s-au transformat, ca prin magie, intr-o adunatura de cuvinte care, mai apoi, s-au aliniat frumos si au creat o poveste demna de spus, de citit sau de ascultat.

A facut fix ce face ea cel mai bine: a scris cu sufletul.

Tocmai de aceea mi-a ajuns in inima, m-a facut sa plang in adevaratul sens al cuvantului si chiar m-a ajutat sa inteleg de ce anumite lucruri din viata mea nu mergeau tocmai bine.

Consider ca Andreea vindeca suflete cum putini oameni au darul, chiar si cand propria ei inima este bucati, a ales sa faca arta, nu sa se inchida inauntrul mintii ei. Si pentru asta te admir, draga mea!

Stii de ce imi e cel mai dor? De imbratisarile alea in care iti lipeai sufletul de al meu.

Si asa citate frumoase de scos din roman? Cu duiumul!

Povestea in sine este foarte emotionanta, o carare continua spre iubire, spre regasire, spre iertare. De la prima pagina pana la ultima plina de impasuri, decizii, lacrimi si putina nepasare uneori.

Recomand cu drag orice este scris de Andreea, iti poate intoarce sufletul pe dos intr-o clipa. Si n-ai sa-ti mai revii nici gand!

---

Cum ce intalnire, Alex?! Cu fericirea! Tot caut sa-mi fac programare, da’ e coada mare, dom’le! Toti vor sa fie fericiti zilele astea!

Ramai zambitor!

Citești? Primești! O campanie Herg Benet.

Toamna aceasta, ai carte? ai parte de încă o carte cadou de la editura Herg Benet.

Pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016, primești cadou o carte surpriză aleasă de noi în așa fel încât să ți se potrivească ție. Nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă) și poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%). O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Vă invităm să răsfoiți întregul catalog și să aruncați o privire peste titlurile noastre la 9,90 lei, peste pachetele promoționale și peste îndrăgita colecție Cărțile Arven.

Vă recomandăm îndeosebi cărțile apărute primăvara aceasta la Herg Benet:

Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești.

Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La câteva secole după dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt de mult mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.

Rockstar de Cristina Nemerovschi este cel mai recent roman al autoarei, îndrăgit deja de către cititorii pe care îi puteți zări în tricourile Rockstar.

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon este primul volum de povestiri al autoarei trilogiei bestseller Amanții.

„Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața.“ (Alexandru Voicescu)

Baricadele II de Andrei Crăciun este al doilea volum de eseuri din seria jurnalistului român.

Și aş fi vorbit mult, iar dumneavoastră m-ați fi certat, apoi eu aş fi tăcut mult, şi dumneavoastră ați fi tăcut şi mai mult, am fi fost chiar aşa, ca doi oameni care ştiu cum zdrobeşte viața, căci avea dreptate Talmudul, şi domnia voastră aveați dreptate să nu uitați acest amănunt, că suntem asemenea măslinelor şi dăm din noi tot ce avem mai bun doar când suntem zdrobiți, dumneavoastră ştiți orchestra aceea care cânta o melodie atât de frumoasă, încât nimeni nu mai dorea să asculte altceva până la moarte, întocmai aşa aş fi vrut şi eu să nu se încheie niciodată noaptea care s-a încheiat, să nu izbucnească soarele acesta palid, să nu mai fie decembrie în lume, şi nici cetățeni pe trotuare, şi nici tramvaie, să rămână numai şi numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta în care cărțile sunt ucise cu brutalitate, aşa cum şi viața ucide oamenii.

Superstar de Ștefan Caraman este cel mai recent roman al autorului.

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie.

Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani. Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă.

S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit.

Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari.

Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul.

Blestemul zorilor de Lavinia Călina este al doilea volum din seria Neamul Corbilor, fiind continuarea romanului Copiii întunericului.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Recenzie Tronul de cleştar de Sarah J. Maas

Titlu: Tronul de cleştar

Autor: Sarah J. Maas

Anul apariţiei: 2013

Editura: RAO

Număr de pagini: 512

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

O INIMĂ DE GHEAŢĂ.
O VOINŢĂ DE FIER.
FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU ASASINA.
  FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU CELAENA SARDOTHIEN.
FRUMOASĂ. UCIGĂTOARE. CU UN DESTIN MĂREŢ.

---

De unde altundeva să fii aflat despre Tronul de cleştar de Sarah J. Maas decât de pe toate canalele de booktube şi toate blogurile posibile şi imposibile? Da, este o carte super apreciată peste tot şi în final, m-am lăsat convinsă să văd şi eu care-i faza cu hype-ul ăsta în jurul seriei cu pricina. Gândurile mele, mai jos, în recenzie.

În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă. Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte – luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?

Recent, am citit şi Elias şi Spioana Cărturarilor de Sabaa Tahir şi am asociat personajele principale de acolo cu cele de aici, mi-a reamintit de tăria lor pentru a continua lupta, de optimism şi curaj (chiar nesăbuit, dacă-mi pot permite) şi de faptul că una dintre cele mai mari virtuţi este să nu te laşi învins sub nici o circumstanţă.

Acestea fiind spuse, m-a atras cel mai tare ideea unui personaj principal asasin, dar femeie, iar asta a fost tot ce am ştiut din capul locului. Nimic despre acţiune, despre subiect sau chiar despre construcţia lumii distopice. Habar n-aveam. Oarbă ca de obicei.

„-Gărzile nu sunt de niciun folos în bibliotecă. O, cât de tare se înşela! Bibliotecile erau pline de idei, probabil cele mai periculoase şi mai puternice dintre toate armele.”

Într-un mod mai precis, m-a intrigat cât de inteligentă poate fi Celaena. Doamne, încep să cred că ea gândeşte prea mult pentru propriul său bine! Şi mintea ei, mi s-a părut extraordinar să pot vedea cum gândeşte un asasin adevărat. Adică, pe bune, la fiecare pas, orice obiect devine o armă, orice persoană devine o victimă sau o ţintă sigură, după caz. Pur şi simplu, fascinant!

Nu mai ştiu ce să mai spun, m-am pierdut în zecile de sentimente emanate de paginile acestea. Aş putea continua la nesfârşit, dar nu vreau să dau prea multe detalii, nu vreau să plictisesc, vreau să intrig. Da, exact aşa. Regret că am aşteptat atât pentru a intra în poveste, acum simt că nu mă mai pot opri. Tânjesc după mai mult. Înţeleg toată agitaţia acum.

În altă ordine de idei, cred că acesta este genul de carte pe care trebuie să-l citeşti singur, trebuie să-ţi formezi propria ta părere, dar te asigur că este aproape imposibil să fie una proastă. Uită-te la mine, nu mă atrage în mod special ficţiunea şi iată-mă înnebunită după ea acum. Go with the flow!

---

„Şi zicem despre bărbaţi că nu pot gândi cu creierul! Cel puţin bărbaţii sunt sinceri în legătură cu asta.”

Rămâi zâmbitor!

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Tronul de cleştar de Sarah J. Maas. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.