Citești? Primești! O campanie Herg Benet.

Campanie-Citesti-Primesti-toamna2016.jpg

Toamna aceasta, ai carte? ai parte de încă o carte cadou de la editura Herg Benet.

Pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016, primești cadou o carte surpriză aleasă de noi în așa fel încât să ți se potrivească ție. Nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă) și poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%). O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Vă invităm să răsfoiți întregul catalog și să aruncați o privire peste titlurile noastre la 9,90 lei, peste pachetele promoționale și peste îndrăgita colecție Cărțile Arven.

Vă recomandăm îndeosebi cărțile apărute primăvara aceasta la Herg Benet:

Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești.

Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La câteva secole după dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt de mult mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.

Rockstar de Cristina Nemerovschi este cel mai recent roman al autoarei, îndrăgit deja de către cititorii pe care îi puteți zări în tricourile Rockstar.

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon este primul volum de povestiri al autoarei trilogiei bestseller Amanții.

Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața.“ (Alexandru Voicescu)

Baricadele II de Andrei Crăciun este al doilea volum de eseuri din seria jurnalistului român.

Și aş fi vorbit mult, iar dumneavoastră m-ați fi certat, apoi eu aş fi tăcut mult, şi dumneavoastră ați fi tăcut şi mai mult, am fi fost chiar aşa, ca doi oameni care ştiu cum zdrobeşte viața, căci avea dreptate Talmudul, şi domnia voastră aveați dreptate să nu uitați acest amănunt, că suntem asemenea măslinelor şi dăm din noi tot ce avem mai bun doar când suntem zdrobiți, dumneavoastră ştiți orchestra aceea care cânta o melodie atât de frumoasă, încât nimeni nu mai dorea să asculte altceva până la moarte, întocmai aşa aş fi vrut şi eu să nu se încheie niciodată noaptea care s-a încheiat, să nu izbucnească soarele acesta palid, să nu mai fie decembrie în lume, şi nici cetățeni pe trotuare, şi nici tramvaie, să rămână numai şi numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta în care cărțile sunt ucise cu brutalitate, aşa cum şi viața ucide oamenii.

Superstar de Ștefan Caraman este cel mai recent roman al autorului.

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie.

Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani. Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă.

S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit.

Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari.

Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul.

Blestemul zorilor de Lavinia Călina este al doilea volum din seria Neamul Corbilor, fiind continuarea romanului Copiii întunericului.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Anunțuri

Recenzie Tronul de cleştar de Sarah J. Maas

fără titlu

Titlu: Tronul de cleştar

Autor: Sarah J. Maas

Anul apariţiei: 2013

Editura: RAO

Număr de pagini: 512

Disponibilă: Librăria Online Libris

5stars

Goodreads

O INIMĂ DE GHEAŢĂ.
O VOINŢĂ DE FIER.
FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU ASASINA.
  FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU CELAENA SARDOTHIEN.
FRUMOASĂ. UCIGĂTOARE. CU UN DESTIN MĂREŢ.


De unde altundeva să fii aflat despre Tronul de cleştar de Sarah J. Maas decât de pe toate canalele de booktube şi toate blogurile posibile şi imposibile? Da, este o carte super apreciată peste tot şi în final, m-am lăsat convinsă să văd şi eu care-i faza cu hype-ul ăsta în jurul seriei cu pricina. Gândurile mele, mai jos, în recenzie.

În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă. Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte – luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?

Recent, am citit şi Elias şi Spioana Cărturarilor de Sabaa Tahir şi am asociat personajele principale de acolo cu cele de aici, mi-a reamintit de tăria lor pentru a continua lupta, de optimism şi curaj (chiar nesăbuit, dacă-mi pot permite) şi de faptul că una dintre cele mai mari virtuţi este să nu te laşi învins sub nici o circumstanţă.

Acestea fiind spuse, m-a atras cel mai tare ideea unui personaj principal asasin, dar femeie, iar asta a fost tot ce am ştiut din capul locului. Nimic despre acţiune, despre subiect sau chiar despre construcţia lumii distopice. Habar n-aveam. Oarbă ca de obicei.

„-Gărzile nu sunt de niciun folos în bibliotecă. O, cât de tare se înşela! Bibliotecile erau pline de idei, probabil cele mai periculoase şi mai puternice dintre toate armele.”

Într-un mod mai precis, m-a intrigat cât de inteligentă poate fi Celaena. Doamne, încep să cred că ea gândeşte prea mult pentru propriul său bine! Şi mintea ei, mi s-a părut extraordinar să pot vedea cum gândeşte un asasin adevărat. Adică, pe bune, la fiecare pas, orice obiect devine o armă, orice persoană devine o victimă sau o ţintă sigură, după caz. Pur şi simplu, fascinant!

Nu mai ştiu ce să mai spun, m-am pierdut în zecile de sentimente emanate de paginile acestea. Aş putea continua la nesfârşit, dar nu vreau să dau prea multe detalii, nu vreau să plictisesc, vreau să intrig. Da, exact aşa. Regret că am aşteptat atât pentru a intra în poveste, acum simt că nu mă mai pot opri. Tânjesc după mai mult. Înţeleg toată agitaţia acum.

În altă ordine de idei, cred că acesta este genul de carte pe care trebuie să-l citeşti singur, trebuie să-ţi formezi propria ta părere, dar te asigur că este aproape imposibil să fie una proastă. Uită-te la mine, nu mă atrage în mod special ficţiunea şi iată-mă înnebunită după ea acum. Go with the flow!


„Şi zicem despre bărbaţi că nu pot gândi cu creierul! Cel puţin bărbaţii sunt sinceri în legătură cu asta.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Tronul de cleştar de Sarah J. Maas. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Recenzie Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului de Benjamin Alire Sáenz

13081630_986510701431702_189766791_n

Titlu: Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului

Autor: Benjamin Alire Sáenz

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 384

Disponibilă: Editura Trei

5stars

 

Goodreads

„-Pot să-ţi spun un secret, Ari?

-Pot să te împiedic?

-Nu-ţi place să îmi cunoşti secretele.

-Uneori secretele tale mă înspăimântă.”


Tot booktube-ul m-a informat şi despre Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului de Benjamin Alire Sáenz şi mă bucur că am râvnit atât de tare să citesc cartea şi într-un sfârşit am reuşit s-o şi fac!

Aristotel e un adolescent răzvrătit, cu un frate în închisoare.
Dante e un băiat sarcastic şi curios, cu un fel neobişnuit de a privi lumea.

Când se întâlnesc la piscină, cei doi nu par să aibă nimic în comun. Dar pe măsură ce încep să petreacă mai mult timp împreună, descoperă că prietenia dintre ei e specială – una dintre acelea care te schimbă profund şi durează o viaţă. Şi tocmai prin această prietenie, Ari şi Dante vor afla adevărurile cele mai importante despre ei înşişi şi despre ce fel de oameni vor să devină.

Am să fiu complet sinceră, ca de fiecare dată de fapt, şi spun cu câna pe inimă ca nu a fost deloc ce mă aşteptam să fie. Ca să nu dau cu stângul în dreptul, nici nu ştiu ce vedeam în cartea asta, bănuiesc că titlul m-a cam derutat, mai ales numele protagoniştilor. Probabil credeam că avea să fie ceva fanfic cu cei doi descoperind chestii ştiinţifice. (sunt la filo, e tot ce am de zis în apărarea mea)

Nu-s eu atât de cultivată într-ale fizicii cuantice (sună ca un termen mişto, deci îl las aici), dar sunt teribil de sigură că nu despre asta am citit. A fost o lectură despre doi adolescenţi care cresc împreună, se maturizează şi învaţă din propriile greşeli.

„Am hotărât că poate ne lăsaserăm unul pe celălat în pace prea mult. Faptul că ne lăsam unii pe alţii în pace ne ucidea.”

Având în vedere cele mai sus susţinute, primele aprox. 100 de pagini mi s-au părut puţin iraţionale şi mă tot întrebam ca o fiinţă retardată „dar când dracului descoperă ăştia doi ceva?” fără să înţeleg că nu era vorba decât despre experienţele lor de viaţă, nu aveam să aflu leacul pentru cancer încă. Meh, măcar am încercat.

A fost chiar amuzantă, ceea ce nu mă aşteptam. De asemenea, o carte contemporană uşoară, am zburat printre pagini fără să realizez că o termin imediat, chiar am rămas surprinsă că îm ciuda evenimentelor din carte, personajele îţi păstrau sarcasmul şi umorul la un nivel ridicat.

„-Vreau să spun, când o să începem să simţim că lumea ne aparţine?

Voiam să-i spun că lumea nu avea să ne aparţină niciodată.

-Nu ştiu, i-am spus. Mâine.”

Mi-a plăcut enorm evoluţia celor doi, experimentând cu alcool şi droguri, totuşi reuşind să se detaşeze de vicii mai grave, trecând prin flirturile tipice vârstei şi petrecerile cu nopţi albe. Am putut pbserva constant diferenţele dintre ei care îi pliau, făcându-i să pară un întreg.

Oricum ar fi, acel final m-a luat total pe nepregătite. A fost atât de imprevizibil încât jur că nu l-aş fi anticipat nici într-un milion de ani. Până să citesc acele ultime pagini , cartea avea un rating bine stabilit în mintea mea, 4 stele, nimic mai mult sau mai puţin. Apoi creierul meu a făcut PUF ZBANG WOW şi erau 5 stele fără îndoială.

„Într-o zi o să descopăr toate secretele universului.[…]

-Ce-o să faci cu toate secretele alea, Dante?

-O să ştiu eu ce să fac cu ele, a spus el. Poate o să schimb lumea.

L-am crezut.”

Însumând toate acestea, nimeni nu descoperă pacea mondială sau noile arme nucleare, dar descoperă secretele maturizării şi învaţă ce înseamnă să experimentezi şi să te laşi dus de val din când în când. O recomand cu multă căldură!


„Uneori faci anumite lucruri şi le faci nu din cauză că gândeşti, ci din cauză că simţi. Pentru că simţi prea mult. Şi nu poţi întotdeauna să controlezi lucrurile pe care le faci atunci când simţi prea mult.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

 

Recenzie Eu, Earl şi Sfârşitul ei de Jesse Andrews

13082053_987186921364080_1009276399_n.jpg

Titlu: Eu, Earl şi Sfârşitul ei

Autor: Jesse Andrews

Editura: RAO

Număr de pagini: 256

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

4stars

Goodreads

Era ceva despre moartea ei ce înţelesesem, dar nu înţelesesem cu adevărat, dacă ştiţi ce vreau să spun. Vreau să spun, poţi să ştii când cineva moare la nivel intelectual, dar emoţional nu te-a lovit încă şi apoi, când te loveşte, atunci te simţi de căcat.”


Am vrut Eu, Earl şi Sfârşitul ei de Jesse Andrews pentru că ştiam că a apărut filmul şi muram de nerăbdare să-l văd, dar rămân fidelă literaturii şi am decis că decizia înţeleaptă este ca mai întâi să citesc cartea. Dădeam scroll pe Facebook şi iat-o acolo, frumos tradusă la noi, trebuia s-o am!

Greg Gaines, un licean excentric, isi propune sa isi petreaca ultimul an de liceu ascunzandu-se in biroul profesorului de istorie si facand parodii nereusite si indecente dupa filme clasice ale cinematografiei internationale, impreuna cu singurul lui prieten, Earl.

Povestea capata o noua turnura atunci cand mama lui Greg ii pune in vedere sa lege prietenie cu o colega de clasa, Rachel, diagnosticata cu leucemie, o boala necrutatoare. Este o poveste amuzanta si emotionanta despre o prietenie care se naste in conditiile deosebite intre trei adolescenti.

Din momentul în care a sunat curierul şi am desfăcut pachetul, i-am mulţumit şi am intrat în casă, m-am şi apucat de citit. Nu mai conta nimic pe lume decât hardcoverul ăsta frumos şi era totul ca un vis devenit realitate.

Numai că realitatea m-a lovit din plin. Nu ştiu ce aşteptări aveam, nu ştiam nimic despre subictul cărţii, decât că era o tipă pe moarte, şi ea pe acolo, pierdea vremea ca noi toţi. Dar ştiu sigur că nu la asta mă aşteptam.

Şi n-am s-o spun pe şleau, n-am idee despre ce-a fost cartea asta şi nici nu mai ştiu ce simt acum. Am tot amânat s-o recenzez pentru că nu am reuşit să-mi dau seama care mi-s gândurile.

Voiam atât de tare să-ţi dau ţie, cititorule, o recennzie sinceră şi cât se poate de reală, aşa cum fac mereu. Dar m-a lăsat cu atâtea semne de întrebare că m-am zvârcolit în pat neştiind care mi-e următoarea mişcare acum c-o terminasem.

Nu a fost mare lucru, per total. Nişte descrieri de filme făcute de nişte copii, multe glume extrem de bune care au un limbaj cam licenţios, alte chestii despre cancer şi moarte şi nimic mai mult. Dar puse laolaltă au făcut povestea asta pe care nu prea mi-o pot scoate din minte.

Ce-a fost atât de special? N-aş şti să pun în cuvinte. Dar a fost ceva diferit, inedit. Poate o experienţă de viaţă. Personajele nu au mai fost fie perfecte fie complet demoralizate. Au fost oameni normali, ca mine, ca tine, ca prietenii şi cunoscuţii noştri. Oameni cu defecte şi calităţi. Asta m-a atras în mod special, m-am simţit că aparţin lumii pentru că nu mai era nimic nemaiîntâlnit.

Nu am mai avut parte de intrigi dificile sau de finaluri siropoase cu bolnavi de cancer. Nu am plâns deloc. Am râs în gura mare de credeau oamenii din cafenea că am luat-o razna. E okay, tu să nu fi ca restul, e supraapreciat.

Concluzionând, mi-a plăcut mult că nu a fost ceva ce am mai citit până acum, dar a fost un loc unde m-am regăsit. Şi asta e de bine, nu? Desigur. În altă ordine de idei, abia aştept să văd şi filmul, deşi nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor mele.


Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Eu, Earl şi Sfârşitul ei de Jesse Andrews. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

„Asta era o fiinţă umană, care murea. […] Asta era singura dată când avea vreodată să existe acea persoană, trăind pe lume, şi acum că era aproape de sfârşit, nu puteam să fac faţă.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Darul lui Jonas de Lois Lowry

13082037_986510718098367_672159081_n

Titlu: Darul lui Jonas

Autor: Lois Lowry

Anul apariţiei: 2014

Editura: Art

Număr de pagini: 208

Disponibilă: Youngart

4stars

Goodreads

„Chiar dacă învăţaseră cu toţii, ani în şir, cum să se exprime corect, ce cuvinte ai fi putut folosi ca să transmiţi altcuiva experienţa strălucirii soarelui?”


Nici măcar nu ştiu de ce am ales cartea asta. Sunt impulsivă, okay? Era filmul ăsta pe HBO care se numea „Darul lui Jonas” şi părea mişto, apoi mi-am amintit că parcă există o carte de genul publicată pe undeva şi-am vrut-o. Nu am trişat, am schimbat porgramul. Dar mi-am luat ţeapă că n-am găsit filmul pe net decât în italiană.

Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.

La început n-am prea înţeles eu mare lucru că era aşa complicat cu o lume distopică şi trebuia să prind detaliile pe parcurs şi să-mi dau seama cum funcţionează lucrurile şi mă tot întrebam „care dracului e darul ăsat a lui Jonas?”, dar nu-ţi spun, aşa ca să stai şi tu în suspans. Păi ce, numai eu? Nu prea cred.

A fost super tare că au tot apărut detalii noi în fiecare capitol şi am citit cartea doar în câteva ore pentru că e relativ scurtă şi chiar te ţine în priză. Şi a fost tare mişto că era la persoana a treia şi ştiam multe chestii pe care ceilalţi nu le ştiau şi m-a ţinut constant într-un raliu care mi-a tăiat respiraţia pentru că aveam o sete de cunoaştere infinită.

Şi cam cred că la fel ţi se va întâmpla şi ţie. Doamne, a fost perfectă pentru ziua ploioasă de afară şi nu m-aş mai fi săturat să mai citesc la ea! Finalul m-a lăsat cam atingând de-un fir de aţă şi, Dumnezeule, jur că vreau continuarea chiar acum! Există o continuare? Jur că u ştiu. Dar o vreau!

Nu mai ştiu ce să mai zic pentru că m-a bulversat. Mi-a arătat că nu e nici o ruşine în a fi diferit şi nu e ceva rău să vezi lucrurile altfel decât ceilalţi, câteodată viziunea lor, chiar dacă e a majorităţii este greşită şi mai bine ai avea încredere în instinctele tal pentru că sunt al naibii de bune!

Ca să mai şi concluzinez trăncăraia mea,Darul lui Jonas de Lois Lowry a fost impecabil scrisă, dar că mi-aş fi dorit să fie puţin mai lungă, poate chiar mai amplă pe ici şi colo, dar toate ca toate, a fost superb construită şi cum am spus deja, vreau mai mult! Mă hrănesc cu frazele acestui autor şi sunt o nesătulă, recunosc!


„- Ştiu că nu are importanţă ce porţi. Nu contează. Dar…

-Importantă e alegerea, nu?”

Rămâi zâmbitor!

1343881

 

Recenzie Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven

13055448_986492678100171_1568237670549057604_n

Titlu: Toate acele locuri minunate

Autor: Jennifer Niven

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 408

Disponibilă: Editura Trei

5stars

Goodreads

„Dar unul dintre lucrurile care îmi plac în viaţa asta a noastră este că poţi fi diferit pentru fiecare persoană pe care o întâlneşti.”


De unde altundeva să fi aflat despre Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven dacă nu de pe booktube? Şocuri peste şocuri aici pe blog, dragi cititori! Parcă mi-aş petrece toată ziua uitându-mă la filmuleţe pe youtube, dar stai, poate chiar asta fac.

Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor.
Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire.
Cand Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale.
Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale” din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască.
Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.

Nici nu ştiu de unde să încep, ca să o dau pe faţă! Cartea asta mi-a lăsat atâtea sentimente că-mi pare aproape imposibil să le pun în cuvinte. Îmi găsesc oare ceva fraze potrivite? Probabil că nu. Dar, de dragul tău, voi face tot ce-mi stă în putere să rezum exhaustivitatea provocată de lectura aceasta.

Practic, mi-a luat o zi şi-o noapte numai să-mi pun gândurile în ordine, teoretic, am mai şi dormit vreo 8 ore în procesul ăsta, dar hei, sunt o fiinşă umană care mai are nevoie şi de odihnă. Înainte să încep să descriu programul meu de peste zi, mai bine încep să mă rezum numai la carte.

Scuze, mi-e cam foame, revin.

„Dar nu pot să-ţi promit că n-o să te distrug, bucată cu bucată, până când o să ajungi ruptă într-o mie de bucăţi, exact ca mine. Trebuie să ştii ce-o să primeşti înainte să te implici prea mult.”

Aşa, gata, mult mai bine. Cum spuneam, am să încerc să rezum nişte sentimente de nedescris într-o postare ce sper să nu fie prea lungă, dar probabil deja am început să te plictisesc deoarece aberez chestii pentru că nu prea ştiu ce să scriu de fapt. Dar îmi iau inima-n dinţi, iată-mă cum încep.. mda.. imediat. Am pornit! Vrrrrrum!

Ca să o iau cu începutul. Tot ce ştiam despre Toate acele locuri minunate e că vorbeşte într-o oarecare măsură despre boli mintale şi asemenea lucruri, ceea ce nu am ştiut e cât de complexă avea să devină o carte aparent contemporană şi , judecând după copertă, uşurică.

„Trebuie să fii împinsă, nu îndemnată, altfel o să stai în continuare pe muchia pe care ţi-ai creat-o tu singură.”

Băi, uşoară de citit a fost. Am răsfoit-o imadiat, bam bam, pagină după pagină ca o maşină supersonică de citit pentru că nu mă puteam sătura, voiam mai mult şi mai mult şi când s-a terminat am stat trează în pat vreo oră încercând să asmiliez ce tocmai am citit şi plângând ca o muiere la telenovele. Viaşa mi se terminase. Sau aşa credeam eu la 4 dimineaţa, privată de somn şi fără nici un pic de cofeină la bord. Mda, sunt ciudată la orele alea.

Revenind. Problema bolilor mintale este una foarte serioasă în rndul generaţiei noastre, nu ştiu câţi dintre voi realizează asta, dar rata suicidurilor este foarte ridicată. (sunt ceva statistici plictisitoare la sfârşitul cărţii, citeşte-le şi singur, omule!) Ceea ce m-a făcut să mă gândesc cât de egoişti sunt, de fapt, oamenii care vor să-i convingă pe cei apropiaţi lor să nu se sinucidă.

„- […]Pentru Dumnezeu, rămâi în viaţă.

Lucrul pe care nu i-l spun este că vreau să rămân în viaţă[…]- mă lupt ca să fiu aici, în lumea asta distrusă.”

Aşa cum văd eu lucrurile, persoana aceea a ajuns în stadiul în care nu mai vede un motiv solid să-şi continue viaţa şi jur că înţeleg că vrei să-i păstrezi pe cei dragi aproape şi rahaturi sentimentale, dar nu eşti tu cel egoist pentru că vrei ca cineva să trăască, la propriu, în agonie, doar ca să rămână lângă tine??

Oh, tocmai am realizat că nu am vorbit deloc despre carte în sine, deci probabil ar trebui să-mi las filosofiile de viaţă pe altădată.

Oricum ar fi, cel mai şi cel mai tare m-a atras dubla perspectivă din care este spusă povestea (cu toţii ar trebui să ştiţi până acum că ador asta) pentru că am putut să ştiu ce gândesc ambele personaje pricipale şi m-am putut baza pe sentimente clare, ce ulterior mi-au fost transmise în şuvoaie de lacrimi, bătăi de inimi şi zâmbete gigantice, dar ăsta e un alt subiect de discuţie.

„Şi pentru că este atât de diferită de celelalte fete, şi pentru că îmi doresc mult-mult de tot să nu stric asta, mă concentrez să o sărut aici, […] , în lumina soarelui, şi las asta să fie suficient.”

Mi-au plăcut şi călătoriile, aventurile, locurile minunate pe care le-au vizitat împreună, suspansul şi faptul că a fost, cu adevărat, o experienţă inedită. Nu ai şansa zilnic să te afli în mintea cuiva care suferă de o boală mintală serioasă, rareori îţi poţi da seama ce simte sau ce gândeşte o persoană în cauză. M-a intrigat că a fost nemaiîntâlnit pentru mine.

Toate ca toate, nu o mai lungesc că deja am trănănit cam mult şi aş putea s-o duc lunga până mâine dimineaţă, subiectul a fost superb construit, personajele grozav conturate, nu am nici măcar un singur reproş, iar asta ar trebui să însemne ceva venind de la Andreea-care-va-găsi-mereu-ceva-contra. Ador cartea asta, a urcat în topul meu 5 cărţi favorite ale tuturor timpurilor! Sper să aveţi cât mai mulţi dintre voi şansa să o citiţi şi să împărţim păreri în secţiunea pentru comentarii, că eu aş tot vorbi!


„Sunt distrus. Sunt defect şi nimeni nu mă poate repara. Am încercat. Încă mai încerc. Nu pot iubi pe nimeni pentru că nu e corect faţă de cei care m-ar iubi la rândul lor.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Lista iubiţilor mei de E.Lockhart

996705_962700670479372_3640561380685659268_n

Titlu: Lista iubiţilor mei

Autor: E. Lockhart

Număr de pagini: 240

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

4stars

Goodreads

„Totul e o minciună. Când urăşti pe cineva pe care-l iubeai şi crezi că a făcut ceva groaznic- probabil chiar a făcut.

Nu o să-l iubeşti din nou.

El nu-ţi va cere scuze şi nu se va întoarce la tine.”


Încă de când am citit Mincinoşii de E. Lockhart mi-am propus să citesc toate cărţile emnate de această autoare. Cred că îmi merge destul de bine momentan, nu? Nici Lista iubiţilor mei de E. Lockhart nu m-a lăsat neimpresionată, dar tot Mincinoşii rămâne în capul listei favoritelor mele.

15 iubiţi, 11 şedinţe la psiholog, 4 broscuţe din ceramică şi eu, Ruby Oliver

Ruby Oliver are 15 ani şi merge la psiholog. Ştie că e ciudat, dar are o scuză — a avut zece zile crâncene, în care, printre altele:

– şi-a pierdut iubitul (băiatul nr. 13)
– şi-a pierdut cea mai bună prietenă
– şi-a pierdut toţi ceilalţi prieteni
– a făcut ceva şocant de avansat cu băiatul nr. 15
– s-a certat cu băiatul nr. 14
– a picat un test la mate…

În ciuda a toate astea, Ruby va supravieţui… pentru a face şi mai multe liste.

După ce am citit şi Cum să fii o fată rea de E. Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle, pot să zic că m-am obişnuit cu stilul de abordare a lui E Lockhart aşa că mă aşteptam într-o oare care măsură să fie mai mult decât ceea ce pare. Ştiţi voi, în cazul acestei autoare, aparenţele chiar sunt înşelătoare adesea.

Am făcut greşeala fatală să o cred o contemporană uşoară, s-a dovedit a fi complexă şi a avea mai multe substraturi decât aş fi anticipat vreodată. Grozavă construcţie a romanului!

„-Pentru că trebuie să gândeşti de unul singur, mi-a răspuns. Nu poţi să crezi tot ce-ţi spune lumea.”

Mi-a plăcut extrem de tare ă nu este ca orice carte obişnuită, nu există un şir cronologic al evenimentelor. Sare dintr-o perioadă în alta şi trebuie să pui ingur piesele puzzle-ului în ordine. M-am simţitit de parcă mă uitam la un film psihologic în car trebuie să descopăr eu ce va urma, doar că evident filmul se petrce în capul meu şi asta sună cam nebunesc. Okay, e târziu, închei ideea paragrafului aici.

De curând am trecut şi eu prin „etapa despărţirii” şi cartea a picat exact la momentul oportun. Mi-am făcut curăţenie în gânduri şi în viaţă exact ca Ruby şi mă simt  de parcă am mers eu însumi la psiholog şi am rezolvat problema inimii frânte. (deşi nu a fost inimă frântă, a fost doar o tristeţe de lipsa unei obişnuinţe.)

Toate ca toate, a fost o carte rapidă ce m-a ţinut în priză, am citit-o cam în 3 ore şi m-a captivat extrem d tare, cum bineînţeles ştiam deja că o va face. Scrisul lui E. Lockart este incomparabil.


„Mă deranjează foarte tare că, în cărţi, singurele opţiuni par să fie perfecţiunea sau ura de sine. De parcă cititorilor nu le-ar plăcea dcât un peronaj ideal sau unul complet dărâmat.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Lista iubiţilor mei de E. Lockhart . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881