2016?

14195916_1073214642761307_1025338639741192936_o.jpgSau pe unde am umblat? Sau ce-am mai facut?

Ei bine, am fost cam peste tot. M-am tot invartit si rascolit. Am fost si intr-un slump. Mi-am revenit? Poate. Dar nu per total. Inca mai lucrez la asta. Dar sunt bine.

Prima jumatate a anului a fost la fel de plictisitoare ca toata experienta mea de licean. Invatam cate putin pentru examenul de bacalaureat, pierdeam ceva nopti prin cluburi si credeam ca viata inseamna doar distractie. Dar sa dea dracii daca aveam vreo idee ca viata mea se va schimba pentru totdeauna.

De ce zic asta? Nu stiam ce vreau sa fac mai departe. Nu stiam unde vreau sa dau, nu stiam nici macar ce profil. Stiam doar ca m-as cam feri de capitala. Sau nu? Habar nu aveam pe ce lume traiesc, zau asa!

Cum mi-a venit ideea sa aplic? Am primit un mail de la Edmundo ca se fac recrutari pe loc prin interviu si am zis „ba da’ io de ce sa nu ma duc? asa.. sa vad daca oi intra” si cand am auzit ca mi s-a facut o oferta neconditionata am inceput sa tremur. Aveam emotii. Reusisem singura. Nu spusesem nimanui ce vreau sa fac. I-am zis mamei cam cu o saptamana inainte. Apoi eram confuza. Nu stiam daca vreau sa merg, daca fac fata, iar cu daca si cu parca. Si in final, am decis.

Intre timp, am „luat bacul” si am intrat la facultate, la mama dracului ce-i drept, undeva peste ocean, in Anglia. Fusese visul meu de pe cand aveam vreo 15 ani si cand m-am vazut in avion am vrut sa tip. Dar am adormit. Cand am iesit din aeroport si am vazut ca scrie Birmingham Airport am vrut sa tip. Dar tot ce am putut sa fac a fost sa soptesc „sa dea dracii, sunt in Anglia” si acum, 5 luni mai tarziu, inca nu am tipat.

14380192_1088765047872933_6086365615782630285_o.jpg

De ce? Probabil ca inca sunt in stare de soc. Inca imi este ireal. Doar ce m-am intors de „acasa”, din Romania, acum doua saptamani. M-am simtit de parca nu as fi plecat si totusi de parca nu mai apartin.

Mi-a fost greu sa fiu departe? La inceput au fost zile in care ma dadeam cu capul de pereti si nu spuneam nimanui ca ma doare. Stiam ca parintii mei fac eforturi supraomenesti sa ma intretina aici, nu constientizam ca imi traiesc visul. Vedeam doar dorul ce ma macina.

De ce dor? De prietenii care nu m-au cautat o data? Nu. De cei ce imi scriau periodic? Da. De familie? Cel mai mult. De cainele meu? Absolut. Dar cel mai tare? De familiar.

Cand am venit aici nu aveam nimic. Doar ceva bani economisiti de tata si un vis. Am dormit fara cearceafuri, nu stiam ce sa-mi cumpar de mancare, nu mai gatisem in viata mea, nu mai fusesem singura in viata mea. Usor usor parca m-am mai prins, parca am inceput sa stiu de care rosii sa aleg din supermarket si care paste se fierb mai bine. Am inceput sa ma ridic singura.

14657340_1108792542543364_3412765076142941373_n.jpg

Am avut si prieteni care m-au ajutat enorm, am simtit sprijin din toate partile, apoi am avut un curs pe care nu l-am suportat deloc. Eram sigura ca o sa pic, ca eforturile mele au fost in van. Am vrut sa renunt. Am busit in plans in biblioteca universitatii. Toata lumea se holba la mine, nimeni nu m-a intrebat de ce plang. Am strans din dinti. M-am intors la curs, mi-am dat sufletul urmatoarele saptamani si uite asa am trecut.

15025546_1127822773967160_1675238191558593082_o.jpg

Banii nu mai erau de ajuns si a trebuit sa ma angajez. Am lucrat intr-o cabanuta din Christmas Market unde vindeam alcool. Am stat in picioare 10 ore pe zi, fara pauza de masa. Am strans din dinti desi nu mai puteam. Prietenii mei erau la petreceri, eu eram la munca. Am tras tare si am facut fata.
15722698_1177464865669617_1730381956_n.jpg

Acum sunt bine. Acum realizez ca am supravietuit. Acum inteleg cat de greu este sa fii plecat de acasa, sa strangi din dinti si sa speri la mai bine. De aceea ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca pot s-o fac desi mi s-a zis ca n-am sa pot. Cum mi s-a zis ca n-am sa reusesc sa intru la aceasta universitate, am demonstrat ca pot. La fel cum voi continua s-o fac.

Pentru toti cei ce mi-au fost alaturi in 2016, jos palaria. Pentru toti cei ce m-au descurajat, eh, uite ca inca pot!

Despre 2017 vorbim altadata cu mai mult drag.

Ramai zambitor!

The best is yet to come.

1343881

Anunțuri