Să ne urzim cu tronul cel nou!

game-of-thrones-season-2-logo_1920x1080_697-hdRecent, Blogal Initiative, în parteneriat cu HBO, a lansat o campanie a cărei provocări este cum nu se poate mai interesantă, bineînţeles în strânsă legătură cu serialul de succes Urzeala tronurilor. Dacă nu ştiai deja, eu sunt mare fan atât al cărţilor (click aici pentru recenzie), dar şi al serialului. Deşi mărturisesc că nu mi-am îngăduit să mă uit la mai multe episode decât după ce am citit cărţile ca să nu îmi dau singură un mare spoil. Trecând peste această introducere care probabil că te-a plictisit suficient deja, în acest articol am să împărtăşesc cu tine cărei case din serial îmi doresc să aparţin şi voi inventa un nou personaj, căci nu vreau să copiez unul deja existent. Fără alte adăugiri, să-i dăm bătaie!

Aleg să fiu tot o femeie, doar că una puternică. Aşa că aleg să fiu fiica cea mare, prima născută, sora lui Cersei Lannister şi soţia lui Robert Baraetehon. Bineînţeles că, aparţinând Casei Lannister, voi fi blondă cu ochi albaştri, voi fi frumoasă şi seducătoare. Nu îmi voi permite să cad, să sufăr din princina numeroaselor morţi pentru că eu sunt Regina şi m-aş numi Eureka, după un dimant preţios.

De asemenea, în viziunea mea, l-aş fi făcut pe Robert să fie de-a dreptul înnebunit după mine, să cerşească iubirea şi nopţile de patimă. M-ar fi respectat, iubit şi îngrijit ca pe soţia sa umilă, nu cum o trata, înainte să moară, pe Cersei.

Că tot am ajuns la moartea lui, după ce eu aş fi ajuns inevitabil să preiau tronul, aş fi cea mai bună Regină posibilă. Aş fi exact ca orice femeie deşteaptă, aş avea coloană vertebrală, aş ţine la poporul meu, dar aş fi şireată şi perversă. Aş fi o adevărată căţea cu bani şi putere şi aş face asta să arate al dracului de bine.

Ştiu cu siguranţă că nu m-aş da înlături de la nimic, nimeni nu ar trece peste mine. Nu aş lăsa niciodată pe cineva să mă judece, să mă numească „slabă” doar pentru că sunt femeie. Oricine ar îndrăzni să zică aşa ceva despre Regină, ar suferi o pedeapsă cu moartea. Ştiu, poate sună cam drastic, dar sunt complet sătulă să aud că femeile nu pot să facă ce fac bărbaţii. Ba putem! Şi o facem în timp ce stăm cocoţate pe tocuri de 10 cm!

În cele 7 Regate conduse de mine, femeile nu ar mai fi abuzate şi înjosite de către bărbaţii lor, nu ar mai sta toată ziua la cratiţă şi să facă curat! Ştiu că sună puţin ciudat având în vedere contextul în care se află „guvernarea” mea, dar cred că ar fi un nou pas spre o lume mai bună, o lume a egalităţii.

De asemenea, aş fi capabilă joc toţi bărbaţii pe degete, toate casele ar sta la mâna mea pentru că nu ar trebui să muşte mâna care îi hrăneşte. Sunt o femeie care ştie ce vrea de la viaţă, iar personajul meu ar fi unul complex. Ar avea planuri ascunse mereu, nu ai putea şti ce gândeşte exact şi care este următoarea mişcare, aş fi rea şi meschină, dar şi dulce şi iubitoare. Depinde ce aş vrea să obţin, pentru că mereu voi obţine ceea ce vreau.

Cu alte cuvinte, aş fi genul de femeie care e conştientă de capacităţile sale, de puterea pe care o deţine şi de oamenii pe care îi are în jur. Mi-aş ţine duşmanii foarte aproape, dar nu atât de aproape încăt să-mi afle secretele. Mi-aş creşte copiii pentru a deveni oameni, nu regi. I-aş creşte să ştie ce vor, i-aş face să gândească pentru ei ci nu să fie influenţaţi de alţii. Aceasta consider că este cea mai importantă educaţie.

Motto-ul meu ar fi „scopul scuză mijloacele” căci am aflat de curând că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie care-şi dă ochii peste cap.

House-Lannister-house-lannister-31831928-1920-1080

Reclame

Recenzie „Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky

2540Titlu:Jurnalul unui adolescent timid

Autor:Stephen Chbosky

An aparitie: 2013

Editura: TREI

Nr. pagini: 256

Categoria: Literatura Universala

Unde o găseşti: Librăria Libris

Hei,a trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie şi aş vrea să îmi cer scuze din cauza aceasta. Pentru cei care nu ştiu,sunt clasa aXI-a şi şcoala mă doboară,dar încerc să menţin pasul şi să postez cât mai mult pentru voi.

În fine,first things first astăzi am de gând să te introduc şi pe tine în lumea din care eu abia am „ieşit” şi anume un univers al unui adolescent timid-aşa cum sugerează şi titlul-. Ei bine,nu aş fi crezut că oamenii timizi observă atât de multe pe câte am văzut în această carte. Nu ştiu dacă chiar totul este ficţiune,dar mie mi-a părut cât se poate de real. O poveste pur obişnuită,dar care mi-a oferit şansa să privesc lumea din alt unghi fără să ştiu că exista un unghi diferit faţa de cel în care o priveam deja.

Să fii adolescent nu este deloc uşor,este vârsta la care simţim totul intens ,vârsta la care trăim cel mai mult orice sentiment. Suntem trataţi ca nişte copii,dar toată lumea se aşteaptă de la noi să acţionăm responsabili ca nişte adulţi. Vârsta la care vrem libertate şi pertreceri,vrem iubiţi şi iubite,o gaşcă mare de prieteni cu care să ieşim sâmbătă seară şi dumincă de dimineaţă la o cafea că suntem mahmuri. Vârsta la care şcoala nu este importantă şi habar nu avem ce să fim în viaţă. Chiar aşa ,cum se aşteaptă cei din învăţământ să ştiu ce facultate vreau să aleg când eu nici măcar nu ştiu cu ce bluză să mă îmbrac diseară? (Apasă „like” dacă şi tu simţi la fel )

Dincolo de toate cele menţionate mai sus,am descoperit că nu toţi adolescenţii sunt aşa. Am descoperit viaţa unui adolescent timid pe nume Charlie. Mi-a plăcut foarte mult că tot ceea ce conţine cartea sunt scrisori întocmite de Charlie către prietenul lui imaginar care se presupune a fi mai mare decât el . Ce scrie Charlie? Ei bine,îşi relatează viaţa. Dar nu orice fel de ani de adolescenţă tipici,ci ani în care doar stă şi priveşte din umbră (asta la începutul cărţii). Spre jumătate vei vedea cum viaţa lui Charlie,cea timidă,băiatul care stătea în colţuri la petreceri şi doar observa toate detaliile din jurul lui ,începe să se schimbe,iar protagonistul nostru începe să „participe” aşa cum spune el.

Jurnalul unui adolescent timid” m-a pus pe gânduri din multe puncte de vedere şi m-a făcut să înţeleg că eu nu sunt atentă la viaţă deloc. Ceea ce vreau să zic este că nu am fost niciodată timidă. Nici măcar când eram mică. Nu aş suporta să fiu timidă. Eu mă bag în seamă cu oricine,foarte sociabilă şi nu-mi mai tace gura odată ce ne cunoaştem mai bine. Nu observ detalii,prietenii mei şi iubitul meu îmi zic adesea că sunt mult prea aeriană şi ar vrea să „îmi revin la realitate” aşa cum se exprimă ei. Nici măcar nu mă uit stânga-dreapta când traversez strada. Maybe that is just me. Aşa că acest roman plin de detalii la tot pasul şi de observaţii ale lui Charlie m-a făcut să înţeleg că lucrurile din jurul meu pot fi observate cu puţină atenţie. Acum încerc ca măcar puţin să fiu şi eu cu picioarele pe pământ.

În orice caz,concluzia mea este că „Jurnalul unui adolescent timid” de Chbosky merită citit din scoarţă-n scoarţă. Nu am fost sponsorizată pentru acest roman şi chiar dacă aş fi fost,atunci când nu îmi place o carte,o voi spune sus şi tare! Îţi zic clar ţie că dacă nu ai citit acest roman,ai face bine să-l comanzi repejor pentru că este absolut superb! Lectură uşoară care nu te plictiseşte şi nici nu este încărcat de neologisme complicate. Este exact aşa,pentru adolescenţi. Pierzi un roman excelent dacă alegi să-l treci cu vederea! Şi asta este tot ce am avut de zis!

Vezi tu singur cât de superb poate fi „Jurnalul unui adolescent timid„,iar apoi spune-mi în secţiunea pentru comentarii că nu ţi-a plăcut,dacă îndrăzneşti să mă minţi.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Ce citim lunea?

Oh,Doamne! E luni,din nou… Aceeaşi poveste. Ne trezim înjurând,ne dăm jos din pat cu greu,dacă nu e cafea viaţa nu are nici un sens. Somnoroşi toată ziua,fără chef de viaţă. Lunea este ziua pe care toată lumea o urăşte din plin. Tot ce ne dorim noi este ca marţi să vină cât poate ea de repede,însă lunea o cam împiedică şi de multe ori avem impresia că luni pur şi simplu nu vrea să ne părăsească şi mai zăboveşe alături de noi doar aşa,ca să se distreze enervându-ne la culme. Cum trecem peste o zi de luni mai uşor? O carte bună şi un ceai cald. Ce fel de cărţi? Ei bine,aici vă sar eu în ajutor!

descărcare (17)#1 „Soni” de Andrei Ruse

Pur şi simplu îţi va fi imposibil să nu iubeşti această carte!

Are o lectură simplu de parcurs şi îţi dă lecţii despre viaţă la care nu te-ai fi gândit până acum.

Această carte tratează ideea că nu suntem nemuritori şi că adesea oamenii uită acest fapt şi prin urmare uită să-şi trăiască viaţa aşa cum trebuie. Iar ideea este prezentată prin ochii tinerei Soni care află că este bolnavă de cancer la stomac şi în timp ce se lupă cu boala acceptă ideea că în curând va muri.

Vrei să afli mai multe? Citeşte recenzia aici.

2540#2 „Jurnalul unui adolescent timid” de Chbosky

După cum ai ghicit din titlu,este vorba despre viaţa unui adolescent timid din anii 1990.

Ei bine,nu asta este ceea ce face lectura uşor de parcurs,ci faptul că nu există un fir narativ precis ci doar scrisori. Acest adolescent pe nume Charlie îi trimite scrisori unui prieten imaginar pe care el îl consideră a fi mai mare şi mai experimentat decât el.

Stai pe aproape căci zilele acestea voi publica recenzia acestei cărţi ,iar dacă eşti curios ce cred despre ea,asigură-te că-mi urmăreşti blogul pentru a afla când voi publica recenzia.

Nu mai este mult!

descărcare (7)#3 „Nu plânge sub clar de lună” de Heather Davis

Mi-a plăcu la nebunie această carte! Nu i-am făcut încă recenzia,dar dacă doreşti să o public ,asigură-te că laşi comentariul tău dedesubt în secţiunea pentru comentarii ca eu să văd dacă există doritori!

Ei bine,”Nu plânge sub clar de lună” relatează povestea unei adolescente într-o tabără de vară atunci când cunoaşte un vârcolac de care ulterior,aşa cum probabil ai ghicit deja,începe o frumoasă poveste de dragoste ,iar cei doi încearcă să evadeze din tabără.

Pe vremea când cărţile Fantasy erau preferatele mele,această carte m-a lăsat cu gura căscată!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881