Titlu: Cronica unei despartiri
Autor: Andreea Chiuaru
Numar de pagini:289
Self-published
Anul aparitiei: 2016
Disponibila: Blog pentru suflet
Goodreads
Alex, ce-am facut iubirii noastre? In ce m-ai transformat?
Am citit Cronica unei despartiri de Andreea Chiuaru imediat ce am primit-o -si asta a fost pe la inceputul lui Septembrie- si imi cer mii si mii de scuze ca nu am mai dat nici un semn pe blog inca de pe atunci, dar am plecat in Marea Britanie la studii si asta mi-a cam ocupat tot timpul.
Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc tuturor celor ce mi-au scris in aceasta perioada sa se intereseze daca sunt bine, celor care au verificat blogul sa vada daca am mai postat ceva si celor care au ramas alaturi de mine in aceasta perioada dificila.
Dar nu am inceput aceasta postare pentru a ma pune pe mine in centrul atentiei, ci pentru a vorbi despre minunatia asta de roman creat de buna mea prietena, Andreea. (fetele cu numele acesta chiar sunt speciale, nu?)
O eroină fără nume – care ar putea, foarte bine, să fie oricare dintre cititorii mei care au trecut cel puțin o dată printr-o despărțire de un om drag – și enigmaticul, capriciosul Alex, personaj-cheie și destinatarul unei serie de douăsprezece scrisori care apar consemnate la finalul fiecărui capitol. Sau, cu alte cuvinte: despre negarea unui sfârșit evident, presimțirea și chiar certitudinea că ești înlocuit de omul care pentru tine înseamnă totul și dorința de a urî un om pe care l-ai iubit.
5 stelute nu doar pentru ca o iubesc pe Andreea, ci pentru ca merita toate aprecierile din lume! Am vrut sa scriu recenzia asta acum ceva timp, tot am mazgalit in caietul meu de idei in continuu, nu stiam cum sa imi asez toate gandurile intr-o singura postare si fara sa dau prea multe detalii. Am atatea de zis!
Dar m-am gandit ca trebuie sa incep de undeva si aleg sa vorbesc despre roman cu totul pentru ca nu am gasit nimic negativ in relatare sau in povestea propriu-zisa. L-am devorat de la inceput sa sfarsit, l-am adus cu mine in Anglia si l-am mai citit inca o data pana sa ma apuc de scris aici.
Hai sa renuntam la masti astazi. Dezbraca-te de secrete si temeri si spune-mi cat de greu iti este fara mine. […] Ma dezbrac intai de-un zambet, apoi, de-o minciuna. […]Atat de mult te… Am vrut sa scriu ca te-am iubit, dar ar fi o minciuna, nu? Te iubesc, te iubesc, te iubesc.
Pe parcursul intregii lecturi m-am simtit de parca Andreea si-a aruncat sentimentele pe foaie si s-au transformat, ca prin magie, intr-o adunatura de cuvinte care, mai apoi, s-au aliniat frumos si au creat o poveste demna de spus, de citit sau de ascultat.
A facut fix ce face ea cel mai bine: a scris cu sufletul.
Tocmai de aceea mi-a ajuns in inima, m-a facut sa plang in adevaratul sens al cuvantului si chiar m-a ajutat sa inteleg de ce anumite lucruri din viata mea nu mergeau tocmai bine.
Consider ca Andreea vindeca suflete cum putini oameni au darul, chiar si cand propria ei inima este bucati, a ales sa faca arta, nu sa se inchida inauntrul mintii ei. Si pentru asta te admir, draga mea!
Stii de ce imi e cel mai dor? De imbratisarile alea in care iti lipeai sufletul de al meu.
Si asa citate frumoase de scos din roman? Cu duiumul!
Povestea in sine este foarte emotionanta, o carare continua spre iubire, spre regasire, spre iertare. De la prima pagina pana la ultima plina de impasuri, decizii, lacrimi si putina nepasare uneori.
Recomand cu drag orice este scris de Andreea, iti poate intoarce sufletul pe dos intr-o clipa. Si n-ai sa-ti mai revii nici gand!
Cum ce intalnire, Alex?! Cu fericirea! Tot caut sa-mi fac programare, da’ e coada mare, dom’le! Toti vor sa fie fericiti zilele astea!
Ramai zambitor!
Andreea Paunescu 