Recenzie Îţi voi dărui soarele de Jandy Nelson

12308829_901287396620700_5523869067809066091_n

Titlu: Îţi voi dărui soarele

Autor: Jandy Nelson

Anul apariţiei: 2015

Editura: Epica

Număr de pagini:

Disponibilă: Editura Epica

4stars

Goodreads

„-OK, spune ea. Copacii, stelele, oceanele. Bine!

-Şi soarele, Jude.

-Of, bine, acceptă ea, luându-mă complet prin surprindere. Îţi voi dărui soarele.”


 

Sunt pe cale să te şochez din nou cu dezvăluirea imbatabilă că am fost disperată să citesc Îţi voi dărui soarele de Jandy Nelson tot din cauza comunităţii booktube care nu face altceva decât să arunce cu laude în sus şi-n jos.

Jude și fratele ei geamăn, Noah, sunt extrem de apropiați. La vârsta de treisprezece ani, îl găsim pe Noah, un băiat singuratic, retras, care desenează întruna și care se îndrăgostește de carismaticul băiat din vecini, în vreme ce neastâmpărata Jude este plină de semne de bună purtare, se dă cu un ruj roșu aprins și vorbește întruna, ca pentru amândoi.
Trei ani mai târziu, însă, la șaisprezece ani, Jude și Noah de-abia își mai vorbesc. Între cei doi gemeni s-a petrecut un lucru care a reușit să-i trimită pe fiecare pe căi diferite și dramatice în același timp… asta până când în viața lui Jude își fac apariția un băiat chipeș, arogant și distrus, și încă o persoană – o forță nouă și imprevizibilă.
Primii ani sunt relatați de către Noah. Povestea anilor de mai târziu îi aparține lui Jude. Însă gemenii nu știu că fiecare deține doar o jumătate din poveste, iar dacă s-ar putea regăsi unul pe celălalt, ar avea șansa de a crea din nou lumea pe care au pierdut-o.

Nu prea ştiam eu mare lucru despre acţiune, doar ceva de nişte gemeni care obişnuiau să fie apropiaţi, iar cu timpul au ajuns să nu-şi mai vorbească aproape deloc. Însă nu m-aş fi aşteptat să fie chiar atât de bună încât să nu îi mai dau drumul până ce o termin.

Pentru mine a fost ceva mai greu să citesc perspectiva lui Jude, mereu am avut impresia că dramatizează şi exagerează şi are figuri de adolescentă tipică cu sentimente contradictorii şi gesturi false. Tipul de persoană care vrea să se maturizeze înainte de vârstă, iar apoi ajunge să regrete că nu şi-a trăit copilăria la timp.

„Era genul acela de persoană care intră într-o încăpere şi toţi pereşii se năruie.”

În timp ce Noah este incitant de cunoscut. Are o viziune asupra lumii atât de unică încât te face să înţelegi de ce ar trebui să fie artist, de ce e în destinul său. Felul în care vede lumea şi cum se exprimă doar prin idei de portrete inedite m-a făcut să îndrăgesc romanul într-un mod creativ şi jucăuş, un mod care mi-a dat inspiraţia de care aveam nevoie.

Mi-a plăcut enorm diferenţa temporală, Noah relatând evenimente de la vârsta de 13 ani a gemenilor, iar Jude cu 3 ani mai târziu şi având o balanţă clar definită între ele. Nu puteai înţelege prin ce trece Jude fără să fi citit ce povestea Noah şi vice-versa.

„Expirăm împreună, apoi inspirăm împreună, expirăm, inspirăm, înăuntru şi afară, afară şi înăuntru, până ce nici copacii nu-şi mai amintesc ce s-a întâmplat ier în pădure, până ce vocile părinţilor noştri trec de la furie la muzică, până ce num mai suntem doar de-o vârstă, ci şi o singură persoană completă, desăvârşită.”

Genul acesta de roman te face să reflectezi asupra trecerii timpului şi să-ţi dai seama că şi tu, la rândul tău, te-ai schimbat. Că şi în viaţa ta există persoane care odată au însemnat totul şi acum sunt simple cunoştiinţe pe care le saluţi la piaţă.

Însumând toate acestea, pe tot parcursul lecturii nu m-am întrebat decât „cum s-a ajuns aici?” şi am tot citit numai pentru a înţelege evenimentele, pentru a pune totul cap la cap, căci aveam firul poveştii lui Noah şi aveam firul poveştii lui Jude, dar cumva nu puteam să fac nodul între cele două până ce n-am ajuns la final când s-a împletit şi funda.

Aşadar, un roman captivant care m-a ţinut în priză în ciuda divergenţelor dintre gemeni şi în ciuda faptului că Jude m-a enervat la culme în majoritate timpului. Dar, hei, iată cât de plictisitor ar fi putut fi fără puţină dramă adolescentină!



 

„Când gemenii sunt despărţişi, sufletele lor pleacă pe furiş pentru a se regăsi.”

 

Rămâi zâmbitor!

 

 

Recenzie „E uşor să te iubesc” de Tammara Webber

11778086_849801175102656_448725247_n

Titlu: E uşor să te iubesc

Autor: Tammara Webber

Număr de pagini: 353

Editura: Epica

Anul apariţiei: 2014

Disponibilă: Editura Epica

4stars

Goodreads

SALVATĂ DE UN STRĂIN. BÂNTUITĂ DE UN SECRET.

CÂTEODATĂ, DRAGOSTEA NU-I UN LUCRU SIMPLU…


În primul şi-n primul rând, aş vrea să încep această postare adresându-vă mii şi mii de scuze sincere pentru că nu am mai fost activă pe blog. Motivul este unul simplu, am suferit un interminabil reading slump şi nu prea m-am simţit în stare nici să postez. Am ales să nu mai scriu nimic în loc să fi scris ceva şi să nu fi fost complet eu însămi.

Cei dintre voi care îmi urmăresc contul personal de facebook probabil ştiu deja că am început să citesc „E uşor să te iubesc” de Tammara Webber pe când eram la mare şi din păcate nu am reuşit să citesc decât vreo 50 de pagini atunci când stăteam pe burtă la plajă. Apoi s-a întâmplat un accident nefericit care s-a soldat cu perechea mea de ochelari ca victimă, astfel am fost împiedicată de la citit pentru aproape o săptămână până când i-am recuperat de la garanţie.

Toate ca toate, astăzi după-masă i-am primit înapoi şi de atunci tot am citit ca nebuna (bucuria de a ieşi din reading slump) şi am terminat şi cartea cu această ocazie!

El o urmăreşte, dar nu face cunoştinţă cu ea până când, odată, într-o întâlnire neaşteptată, el devine salvatorul ei.

Atracţia dintre ei e incontestabilă. Totuşi trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depăşească, şi viitorul, în care ea-şi pune atât de mari speranţe, ameninţă să-i despartă.

Numai împreună ar putea să lupte cu durerea şi vinovăţia, să înfrunte adevărul şi să găsească neașteptata putere a dragostei.

Jackie este o fată frumoasă, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil şi i se pare că viaţa e uşoară şi viitorul îi zâmbeşte. Fără veste, iubitul o părăseşte pentru că vrea să încerce ceva nou, iar durerea despărţirii o face să nu mai ajungă la cursuri şi să fie la un pas să piardă examenul şi anul. Scapă ca prin urechile acului dintr-o tentativă de viol, părinţii îi spun că se duc la schi atunci când hotărăște să vină şi ea acasă în vacanţă… De unde să înceapă să se refacă?

De n-ar fi prietenii, s-ar prăbuși. Pas cu pas, ei o ajută să meargă mai departe. E ca într-un joc, îi vor spune ei şi o vor învăţa că este destul de puternică pentru a supravieţui.

Dat fiind că este vară şi nimeni nu vrea să citească romane grele şi nesfârşite (sau poate că aşa-s numai eu) am decis să mă axez mai mult pe cărţi contemporane care sunt frumoase şi uşor de citit.

Zis şi făcut! Am zburat printre pagini (acum că am putut vedea paginile) şi nu m-aş fi putut bucura mai mult de atât de o carte aşa frumoasă şi senină ca vremea de afară! Bine.. exceptând violul şi repetatele altercaţii, povestea de dragoste a fost suficient de senină pentru mine.

Probabil că acum a răsărit într-un colţ al minţii tale întrebarea „Dar de ce dracului doar patru stele, Andreea?”, iar răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că mi s-a părut uşor exagerată la anumite faze.

Ce vreau să spun cu asta? Personajul principal a fost destul de prostănacă (sau aşa a vrut să pară), iar la un moment dat, cam pe la jumătatea cărţii, autoarea a încercat să facă o întorsătură de situaţie care mie mi s-a părut un fail total.

Adică îmi dădusem seama încă din primele câteva capitole adevărul pe care Jackie era prea „oarbă” ca să-l vadă. Fie vorba-ntre noi, nu cred că există cineva care să nu se fi prins de schemă. De aici şi steluţa în minus.

Totuşi, pentru mine a fost o lectură frumoasă, scrisă exact cum trebuie (înafară de acel aspect mai sus menţionat) care nu m-a făcut numai să râd, ci şi să plâng în egală măsură. Sinceră să fiu, nu văd nici un motiv real pentru care nu aş recomanda-o oricui, totuşi atenţie la vârsta indicată, probabil că nu ar fi cazul să o citeşti dacă ai sub 18 ani pentru că sunt nişte scene nu tocmai inocente strecurate pe ici, pe colo.


„Mi-a luat una dintre mâini într-a lui şi eu i-am dus-o pe cealaltă la faţă, întrebându-mă cum de ochii lui puteau arăta tăiaţi în gheaţă şi totuşi să mă încălzească până în suflet.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Girl Online de Zoe Sugg ( a.k.a Zoella )

11721781_845769058839201_139480627_n

Titlu: Girl Online

Autor: Zoe Sugg

Editura: Epica

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 368

Disponibilă: Editura Epica

4stars

Goodreads

„Ne privim şi ne zâmbim, moment în care mă încearcă un sentiment straniu, ca şi cum, la un nivel invizibil, o parte din mine s-a acordat ca un instrument muzical cu o parte din Noah.”


O, Doamne! A fost exact ceea ce aveam nevoie! Editura Epica nu putea alege un moment mai bun al anului în care să publice Girl Online de Zoe Sugg! De ce? Pentru că este o carte drăguţă şi contemporană numai bună de citit în zile toride ca acestea cu un pahar de limonadă alături. Cei care mă urmăresc pe facebook ştiu că eu aşa am făcut (voi insera poza mai jos) şi că mi s-a alăturat şi căţeluşa mea.

11738030_842393189176788_6702018803406301071_n

Sub numele de Girl Online, Penny scrie pe blog despre cele mai ascunse sentimente ale ei, despre prietenie, băieți, familia ei țicnită și despre atacurile de panică ce începuseră să-i domine viața. Când lucrurile încep să se înrăutățească, familia ei o ia pe sus și o duce la New York, unde îl întâlnește pe Noah, un tânăr american chipeș care cântă la chitară. Fără de veste, Penny se îndrăgostește și surprinde fiecare clipă a trăirilor ei în cuvintele scrise pe blog.
Dar Noah are și el un secret. Unul ce amenință să-i distrugă lui Penny anonimatul și cea mai strânsă relație de prietenie… pentru totdeauna.

Mi-a plăcut la nebunie! Cred că cel mai mult mi-a plăcut că a fost uşor de citit, practic am zburat printre pagini şi m-a intrigat faptul că este povestea unei bloggeriţe (asemenea mie) şi am rămas chiar mască să vad că mă pot asocia unor trăiri ale lui Penny.

Mai mult de atât, iubesc New York-ul, aşa că atunci când Penny a călătorit acolo simţeam că mor de entuziasm! Şi a fost atât de frumoasă călătoria ei!

Sincer, privind înapoi, nu găsesc ceva să nu-mi fi plăcut la cartea aceasta. A exagerat puţin pe ici sau pe colo şi s-a mai strecurat câte un cliche sau două, dar nu a fost nimic de netrecut cu vederea.

O lectură care te prinde şi nu-şi mai dă drumul, aş putea spune!

Şi să discutăm o secundă despre final, îl ador! Adică nu m-aş fi aşteptat în viaţa mea ca Noah să fi avut un secret atât de mişto! Pe asta chiar nu am văzut-o venind! Şi ştiţi despre mine cum anticipez finalurile de neanticipat, acesta m-a luat total pe nepregătite.

Pe deasupra, am râs cu gura până la urechi, de la început până la final! Căci Penny este la fel de împiedicată ca şi mine, iar eu dau cu stângu-n dreptul la propriu. Deci a fost amuzant să mai râd şi eu de cineva în loc să se râdă numai de mine.

Toate ca toate, mi-a plăcut la nebunie! Nu am ce comentariu să fac. Chiar aveam nevoie de ceva drăguţ şi romantic şi amuzant ca să fie aşa în ton cu vara. Sunt sigură că îţi va plăcea şi ţie, te poţi regăsi cu uşurinţă între aceste pagini!


„-Este foarte frumos xxxx

-Aşa eşti şi tu.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider

11124901_832493320166775_2033252658_n

Titlu: Începutul tuturor lucrurilor

Autor: Robyn Schneider

Număr de pagini: 304

Editura: Epica

Disponibilă: Librăria Online Libris, Librăria Online Librex, Editura Epica

4stars

Goodreads

„Cassidy se purta azi de parcă nu se mai sătura de cineva şi mâine îşi pierdea complet interesul. Lasă în urmă o dâră de inimi frânte, şi ori nu-şi dă seama, ori nu-i pasă.”

Am cumpărat „Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider mai mult sau mai puţin dintr-un exces de dorinţă pentru a citi cât mai multe cărţi publicate la Editura Epica. Asta s-a întâmplat prin mai când era şi mare reducere pe Libris la toate cărţile semnate Epica şi din păcate nu am avut când să o citesc decât acum. Parcă mă trece un tremurici când îmi dau seama că nu mai am decât o carte a editurii, „Fără speranţă” de Coleen Hoover, necitită. Dar nu disperăm, un nou colet este pe drum!

Ezra Faulkner trebuia să fie regele balului, dar asta a fost înainte – înainte ca iubita să-l înşele, înainte ca un accident de maşină să-i sfărâme genunchiul şi înainte să se îndrăgostească de fata cea nouă, Cassidy Thorpe.

Ezra Faulkner, băiatul perfect și admirat de toți, este convins că oamenii sunt sortiți ca la un moment dat pe parcursul existenței lor să apară o tragedie – o singură întâmplare, – în urma căreia viața este privită cu alți ochi, abia atunci fiindu-le dat să trăiască lucruri cu adevărat importante. Momentul lui tragic, de cumpănă, a sosit atunci când era pregătit să le piardă pe toate: într-o noapte îngrozitoare, un şofer neatent îi distruge genunchiul lui Ezra, cariera lui sportivă şi viața socială.

Acum, că nu mai e candidatul preferat pentru titlul de Regele Balului, Ezra ajunge la masa excluşilor unde o cunoaşte pe Cassidy Thorpe. Cassidy e diferită de toți oamenii pe care Ezra i-a întâlnit vreodată – e firească fără să facă eforturi şi extraordinar de inteligentă.

Împreună, Ezra şi Cassidy descoperă flash mob-urile, comorile îngropate şi un pudel care ar putea fi reîncarnarea lui Jay Gatsby. Dar pe măsură ce Ezra se dedică unor studii noi, unor prietenii noi şi unei iubiri noi, descoperă că unii oameni, aidoma cărților, sunt uşor de interpretat greşit. Şi acum trebuie să analizeze: dacă acel moment tragic, de cumpănă, a lovit deja, ce te mai faci atunci când ești nevoit să înfrunți ghinioanele care nu încetează să apară?

„Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider mi s-a părut a fi o carte extrem de amuzantă. Adică dacă eşti aşa citior înrăit şi mai şti şi ceva engleză, te prinzi de glume imediat. Eu am râs cu gura până la urechi şi asta nu mi s-a mai întâmplat până acum cu o carte! Glumele acelea erau chiar reuşite, nu m-aş fi gândit niciodată la aşa ceva.

Lăsând la o parte glumele, acţiunea a fost şi ea la locul ei. Cu vânători de comori şi gesturi neaşteptate. Nu aş fi crezut că m-ar intriga atât de mult, dar a făcut-o. Am numai cuvinte de laudă la adresa construirii personajelor, la modul degajat al limbajului adolescenţilor din zilele noastre.

De asemenea, eu sunt mare fan Jay Gatsby şi mi-a plăcut că aproape în fiecare capitol personajul principal, Ezra, spunea ceva despre personaj, respectiv despre cartea lui F.Scott Fitzgerald.

Dacă am tot lăudat-o, atunci de ce i-am dat 4 stele, te întrebi?

Pentru că a fost o lectură uşoră, dar nu genul acela care te dă peste cap într-un anumit mod. Am văzut că pe copertă scrie că îţi rupe inima şi într-un fel te înstristează, dar nu într-un asemenea hal. Cred doar că unele evenimente din trecut puteau fi mult mai bine detaliate şi că s-ar fi putut acorda mai multă atenţie unor subiecte delicate.

Toate ca toate mi-a plăcut, dar am găsit unele elemente tipic clişeice peste care am decis să trec cu vederea deoarece nu erau chiar atât de grave. În plus, finalul este uşor de anticipat până la un anumit punct când îţi dai seama că ai greşit anticiparea finalului şi eşti praf -cel puţin, aşa i s-a întâmplat mie-.

„Trecem unii prin vieţile celorlalţi ca nişte fantome, lăsând în urmă amintiri care ne bântuie despre oameni care nu au existat niciodată. Dar, în cele din urmă, noi alegem felul în care ne văd ceilalţi. Şi eu aş prefera să fiu ţinută minte greşit. Te rog, Ezra, ţine-mă minte greşit.”

Acum că am rămas în pană de epice, lasă-mi în secţiunea pentru comentarii nişte titluri care crezi că s-ar potrivi gusturilor mele.

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith

11304525_823919847690789_1386367356_n

Titlu: Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere

Autor: Jennifer E. Smith

Număr de pagini: 256

Editura: Epica

4stars

Goodreads

„Cine şi-ar fi închipuit că patru minute ar putea schimba totul?”

Pot să spun, în primul şi în primul rând, că „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith mi-a întrecut orice aşteptare posibilă, dar despre asta vorbim puţin mai jos, după ce vezi descrierea:

Pentru tânăra de şaptesprezece ani, Hadley Sullivan, această zi pare să fie una dintre cele mai rele de până acum…
Tocmai a pierdut avionul, este blocată în aeroportul JFK din New York şi e pe cale să întârzie la nunta propriului ei tată, care se căsătoreşte, pentru a doua oară, la Londra, cu o femeie pe care n-a văzut-o în viaţa ei.
Apoi, aşteptând să se îmbarce în următorul avion, îl întâlneşte pe Oliver. E britanic. Şi e foarte drăguţ. Şi o va însoţi în noul ei zbor.
Călătoria de-o noapte trece cât ai clipi, iar Hadley şi Oliver se pierd unul de altul în aglomeraţia din aeroport, la sosire.
Îi va aduce oare soarta din nou împreună?

Desfăşurată pe parcursul a douăzeci şi patru de ore, povestea lui Hadley şi a lui Oliver ne vorbeşte despre relaţiile de familie, despre a doua şansă şi despre dragostea la prima vedere.

Pentru început, cum ştiţi deja că sunt mare fan booktube (englezesc şi american, că români nu prea avem), m-am uitat la multe tururi ale bibliotecilor şi vedeam cartea aceasta des urmată de afirmaţia „nu ma citit-o încă şi nu cred că mă voi apuca prea curând” şi am început să prind ideea că nu ar fi cine ştie ce. Plus că şi coperta mi se pare că are o tentă oarecum copilăroasă (deşi port un mare respect Editurii Epica pentru că adoptă coperţile originale).

Intrând în acţiunea acestei cărţi nu m-am aşteptat la prea multe lucruri surprinzătoare şi evenimente grozave, dar m-am surprins pe mine terminând-o în vreo 3 ore şi-un pic.” Deci, până la urmă, a fost chiar o carte bună” mi-am zis în sinea mea după ce am terminat-o.

A fost extrem de amuzantă (dacă şti să te prinzi de unele glume şi ironii) şi destul de romantică, dacă îmi pot permite să folosesc un asemenea adjectiv. Nu a fost de genul „hai să alergăm împreună pe plajă la apus până la adânci bătrâneţi”, a fost romantică în sensul drăguţ, adolescentin, plin de speranţă.

Şi în toată ce-a de-a doua jumătate a cărţii am stat cu sufletul la gură sperând la un miracol absolut. Dacă mi s-au atins aşteptările, nu-ţi mai spun că afli tu singur!

Cert este că am scăzut o stea doar pentru că putea fi puţintel mai bună. La drept vorbind, i-aş fi acordat cam 4.5 steluţe pentru că a fost drăguţă, amuzantă, o lectură uşoară, practic am zburat printre pagini şi a fost chiar intrigantă. Doar am simţit că i-a lipsit acel ceva care să o facă să strălucească, parcă a fost totul prea mult lăsat pe mâna destinului.

Toate ca toate, a fost o lectură extraordinar de realistă, nu m-am simţit de parcă ar fi orice carte obişnuită ci dimpotrivă chiar o carte specială. Sper să aveţi şi voi şansa cândva să o citiţi. Sincer, cred că este genul de carte care ar scoate pe oricine dintr-un reading slump. Aşa că dacă te şti cu musca pe căciulă, dă-i bătaie!

„Oliver e ca un cântec pe care nu şi-l poate alunga din minte. Oricât de mult s-ar strădui, melodia întâlnirii lor i se derulează prin gând ca o buclă nesfârşită, de fiecare dată la fel de surprinzător de plăcută ca şi precedenta, ca un cântec de leagăn, ca un pslam, şi nu crede că s-ar putea sătura vreodată să-l audă.”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie „Printre tonuri cenuşii” de Ruta Sepetys

11292765_823918191024288_1787567791_n

Titlu: Printre tonurii cenuşii

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica

Număr de pagini:320

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

Cu toţii ştiţi probabil de un amar de vreme că sunt înnebunită după Al Doilea Război Mondial. Că tot laud Hoţul de cărţi de Markus Zusak (click pe titlu pentru recenzie) ori de câte ori văd o mică ocazie, am zis să te îndrum tot acolo după ce citeşti recenzia aceasta. Când e vorba de geografie, Andreea e în pom şi pomul e în aer. Imaginile acestea m-au ajutat extrem de tare!

10733024_829019140514193_1087875477_n

11329645_829019153847525_1341795042_n

Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

Atunci când vine vorba de Al Doilea Război Mondial, cred că oricine se gândeşte la Germania nazistă, Hitler şi evrei. Ei bine, eu la ce era să mă gândesc? Nu-mi place să ştiu dinainte despre ce este vorba într-o carte (rezumatul de pe spatele coperţii) pentru că, de multe ori, distruge primele câteva pagini/capitole şi mă face să nu mai fiu aşa intrigată. Îmi place să-mi încep lectura compet oarbă.

Ei bine, ştiam deja că este vorba despre cel de-Al Doilea Război Mondial, dar am crezut, cu toată sinceritatea că este vorba despre Germania nazistă deoarece majoritatea cărţilor despre acea perioadă tratează subiectul delicat al persecutării evreilor. Mare mi-a fost mirarea când am citit Moskova şi „vorbea în rusă”, apoi m-am prins eu că nu e chiar ceea ce mă aşteptam.

Cred că ceea ce m-a făcut să o iubesc şi mai tare a fost faptul că Germania nu mai era pusă în lumină, era viaţa unor lituanieni care au fost înjosiţi, munciţi şi ucişi pentru nimic. Şi nu mi s-a părut deloc corect. Am plâns adesea, şi cum ştiţi că eu nu plâng oricând la cărţi, aceasta m-a lăsat mască! Mai ales pentru că relatarea se face din perspectiva unui copil care nu ştie ce este războiul şi care crede că Hitler este salvarea tării natale.

Ştiţi ce m-a mirat cel mai tare? Faptul că habar nu aveam. Nu am ştiut nici o secundă că aşa ceva s-a putut întâmpla în Lituania, Letonia şi Estonia. Hitler (respectiv Gemrnaia nazistă) a fost cel mai rău lucru care s-a putut întâmpla acestei omeniri. A ucis evrei peste limita bunului simţ, a declarat război atunci când era scos în afara legii, a încâlcat pacturi şi păci, a făcut tot ce a fost mai josnic şi demn de dispreţ. Pe de altă parte, locuitorii Lituaniei nu au făcut decât să trăiască pe pământul lor, în ţara lor şi să vorbească limba lor, iar pentru asta au fost executaţi sau deportaţi în Siberia. Acum.. ia ghici despre care am învăţat la şcoală?

Am fost atât de frustrată de faptul că oamenii nu-i plâng decât pe evrei şi că uită de popoare întregi care au fost alungate din ţările în care au copilărit, au crescut şi au reuşit să-şi întemeieze propriile familii încât îmi vine să turui în 3 000 de cuvinte drama acestor oameni în timpul deportării! Nu credeam că există oameni aşa nepăsători cu sufletul atât de rece, dar bănuiesc că atunci când eşti aşa, eşti mult prea departe de a te numi om.

Cu alte cuvinte, mi-a fost tare greu să termin de ictit cartea din cauza lacrimilor şiroaie şi nu credeam că mai există o carte care să mă facă atât de tare să plâng. Am învăţat să gândesc mai departe de Noaptea sticlelor sparte şi mai aproape de realitatea curzimii războiului şi , de ce nu, rasei umane. Şi îmi doresc să ştie cât mai multă lume prin ce au trecut popoare întregi din cauza unui singur neom, Stalin.

„Câteodată bunătatea poate fi exprimată într-un mod stângaci. Dar e mult mai sinceră în stângăcia ei decât toată distincţia domnilor despre care ai citit în cărţi. Tatăl tău era foarte stângaci.”

Între timp, asigură-te că te-ai înscris la concurs pentru a avea şansa de a câştiga „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson! (CLICK AICI)

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson

11287381_823918984357542_1772024981_n

Titlu: Cerul e pretutindeni

Autor: Jandy Nelson

Editura: Epica

An apariţie:2015

Număr de pagini:288

4stars

Goodreads

Am promis că o să citesc mai mult, din păcate timpul nu mi-a permis şi m-am apucat de citit abia ieri. M-am apucat şi am şi terminat, 4 ore mai târziu, „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson. În general, cărţile publicate de către Editura Epica mă intrigă, doar că până acum nu am avut atât de mult ocazia să le şi citesc. Am lecturit numai „Intimidare” de Penelope Douglas (click pe titlu pentru recenzie) aşa că am fost destul de sceptică să mai citesc şi altceva din această categorie. Dar, spre buna mea surprindere, chiar am fost plăcut impresionată de acest roman.

Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…

Lennie este o tânără de 17 ani, cântă la clarinet și iubește foarte mult cărțile. Își duce viața, liniștită și mulțumită, în umbra expansivei sale surori mai mari, Bailey. Însă, când Bailey moare subit, Lennie e catapultată in mijlocul scenei propriei sale vieți – și, în pofida experienței sale nule în privința băieților, se trezește dintr-odată oscilând între doi. Toby este fostul iubit al lui Bailey; durerea pierderii din sufletul lui o oglindește perfect pe cea a lui Lennie. Joe este sosit recent în orașul lor, tocmai din Paris, și este posesor al unui zâmbet atât de magic precum talentul lui, fiind un foarte bun interpret la chitară clasică. Pentru Lennie, unul e soarele, iar celălalt luna. Unul încearcă să o scoată din suferința cruntă, iar celălalt o consolează în aceasta. Dar când cei doi se intersectează, universul lui Lennie e pe cale să explodeze…

Uitându-mă ceva cam mult pe booktube (un youtube pentru iubitorii de carte) am început să fiu intrigată de romanele lui Jandy Nelson, mai ales după ce am văzut în ce lumină este prezentat „I’ll give you the sun” (care este în curs de traducere la noi tot ca o epică, dar shht, e secretul nostru) şi după ce editura mi-a propus să recenzez cartea şi mi-a dat şi o copie pentru un norocos care-mi urmăreşte blogul (CLICK AICI), mi-am zis că e musai să accept!

Am rămas plăcut impresionată de carte, de altfel, cum aş fi putut să nu fiu? Că de, am terminat-o în câteva ore. Da, ştiu deja, devoratoare de cărţi. Ei şi? E chiar bună.

Atâta timp cât pe de-o parte mi-au plăcut câteva citate, ceva mai multe secvenţe, un triunghi amoros reuşit, o relaţie frumoasă, dar în special verosimilitatea de care a dat dovadă autoarea, pe de cealaltă parte au fost şi câteva aspecte pe care le-aş numi… discutabile.

Ca să vorbim mai întâi despre ce a fost frumos, căci asta ne interesează pe toţi, în definitiv, la o carte, vreau să spun că mi-au plăcut diferitele notiţe şi bileţele care au fost plasate într-un mod atipic în roman (voi insera câteva poze mai jos). Chiar m-au ajutat să-mi dau seama prin ce trecea personajul prinipal, Lennie, şi ce sentimente puternice zăceau cu adevărat în interiorul ei.

11414764_827701297312644_1843307473_n11310960_827701267312647_1493429142_n

11287339_827701277312646_253015936_n

Acţiunea nu este amplă deloc, se bazează mai mult pe conflictele interioare (asta spune eleva la filologie intensivă din mine) ale lui Lennie, dar tind să cred că autoarea a vrut să transmită un mesaj mult mai puternic ci anume cum te poate schimba moartea cuiva drag. Am fost destul de frustrată când am văzut că în loc să evolueze, Lennie involuează rapid şi spre final am realizat că tocmai asta m-a făcut să vreau să continui lectura.

Aici sunt vorbele bunicii lui Lennie:

„Te porţi ca şi cum eşti singura din casa asta care a pierdut pe cineva. Ea era ca şi fiica mea, ai idee ce înseamnă asta? Ai idee? Fiica mea. Nu, tu nu ştii, pentru că n-ai întrebat nici măcar o dată. Nici măcar o dată nu nu m-ai întrebat ce simt. Ţi-a trecut vreodată prin minte că eu aş putea avea nevoie să vorbesc?”

Aproape mi-a venit să plâng când am citit asta. Pentru că nici eu nu mi-am dat seama ce se întâmpla. Nici eu nu m-am gândit la bunica ei. Tot Pământul se învârtea în jurul lui Lennie, devenise o egocentristă, iar eu am fost suficient de ignorantă încât să trec cu vederea. Am scris asta aici pentru că, dacă chiar vrei să citeşti această carte (şi te sfătuiesc să o faci) nu vreau ca tu să scapi asta din vedere. Eu îmi doresc să fi ştiut asta înainte să mă apuc de citit.

Au fost doar două mici amănunte care nu mi-au convenit per total în roman şi amândouă sunt legate de Bailey, sora decedată. În primul rând, am să dau cărţile pe faţă, cred că Lennie nu a suferit suficient de mult. Nici un om normal nu s-ar îndrăgosti când este în doliu şi îşi plânge persona iubită, cel puţin din punctul meu de vedere. Dar totuşi, înţeleg de ce a construit-o autoarea aşa, căci ajungem din nou la punctul menţionat mai sus, involuţia personajului, pe care cu siguranţă o vei descoperi şi singur. Şi în al doilea rând, m-a frustrat extrem faptul că nu se menţionează, nici măcar o singură dată, cum a murit Bailey de fapt.

Pentru aceste simple fapte am scăzut o steluţă din rating-ul maxim pe care îl puteam oferi. Trecând peste asta, cred cu tărie că este o carte mult mai bună decât s-ar vedea din prima deoarece trebuie într-adevăr să te gândeşti puţin la ce a vrut autoarea să arate de fapt. Mesajul ascuns printre rânduri este adesea greu de descifrat, dar dacă priveşti atent, îl găseşti acolo.

Drept urmare, recomand cu încredere „Cerul e pretutindeni” de Jandy Nelson oricui e în stare să privească mai departe de prejudecăţi, să accepte câteva secvenţe atipice, câţiva oameni ieşiţi din comun şi o poveste ce nu ar trebui trecută cu vederea!

Nu uita să te înscrii la concurs pentru a câştiga propriul tău exemplar. CLICK AICI!

Rămâi zâmbitor!

1343881