Recenzie Eve: Răzvrătirea de Anna Carey

12118712_885628311519942_8301463958990483289_n

Titlu: Eve, vol. III, Răzvrătirea

Autor: Anna Carey

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 256

Disponibilă: Librăria Online Libris

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„În momentul în care începeai să pricepi că nu toţi bărbaţii din exterior sunt aşa de periculoşi pe cât i-au prezentat ele, ce alte bănuieli ţi-ar mai fi trezit? Ce s-ar fi întâmplat dacă găseai un aliat într-unul din ei?”


Dacă nu ai citti deja recenziile primelor două volume, te invit să o faci accesând link-urile disponibile pe titlurile cărţilor.

Eve, vol I, Eve de Anna Carey

Eve, vol II, Sacrificiul de Anna Carey

În spectaculoasa încheiere a epopeii de iubire şi sacrificiu scrisă de Anna Carey, Eve trebuie să aleagă pe cine să abandoneze, pe cine să salveze şi împotriva cui să lupte.

Când şi-a pierdut sufletul-pereche, pe Caleb, Eve a simţit că lumea ei a pierit. Acum, captivă în palat, mireasă şovăielnică şi prinţesă nefericită, Eve simte că întreaga ei viaţă este o minciună.

Tot ce o determină să continue este amintirea lui Caleb… şi revoluţia declanşată de el. Eve plănuieşte să distrugă Noua Americă, începând cu capitala: Oraşul de Nisip. Va izbuti ea oare să clădească o lume nouă, liberă, când va fi chemată să comită actul suprem de răzvrătire – să-l ucidă pe propriul ei tată, regele?

Niciodată nu am înţeles de ce această serie nu este apreciată la adevărata ei valoare. Înţeleg că nu este la fel de populară ca Jocurile foamei sau mai ştiu eu ce, dar e cu mult mai bună decât cele supra-mediatizate.

Sper ca măcar prin intermediul acestui blog să reuşesc să conving cât mai multe persoane să o citească! Primul volum a fost publicat când eu eram în şcoala generală şi abia acum, patru ani mai târziu, a apărut ultimul! Serios, Leda? Serios?

Până anul trecut nu mi-am putut permite să-mi cumpăr cărţile, ca să fiu sinceră chiar uitasem de ele. Le-am văzut pe un grup de schimb/vând cărţi şi mi-am amintit instant că în şcoala generală am fost fascinată de descrierea primului volum şi că mi-ar plăcea să îi dau o şansă. Chiar dacă, în definitiv, nu mai aveam aceeaşi vârstă şi ar fi fost posibil să nu îmi placă.

M-am îndrăgostit iremediabil de modul în care scrie Anna Carey, felul acela în care te ţine pe linia de plutire, în care nu ai timp să te întrebi ce se mai poate întâmpla că îţi şi trânteşte o întorsătură de situaţie de zile mari!

Cred că orice fan distopie sau nu, trebuie să citească seria aceasta! Mai ales femeile. Doamnelor şi domnişoarelor, nu este vorba despre puteri supranaturale, nici despre creaturi nemaiîntâlnite, este vorba doar despre o femeie care luptă şi se sacrifică pentru iubire, pentru o viaţă mai bună şi pentru fericire. Aţi fi surprinse, atât voi cât şi bărbaţii, să aflaţi cât de departe poate ajunge voinţa feminină.

Ne plângem că se scriu cărţi numai cu bărbaţi eroi, dar când apare una cu o femeie care nu are nimic special decât o putere şi o voinţă de fier, o persoană care răneşte oameni la rândul ei, cineva care nu poate să îi salveze pe toţi, care plânge şi suferă ca noi toţi, care râde rar şi care nu poate face vin din apă, alegem să închidem ochii şi să citim despre bărbaţi în continuare.

Nu mai fi reticent în legătură cu Eve de Anna Carey, mai bine te-ai apuca de citit şi vei fi uimit cum o serie ca aceasta îţi poate shcimba viziunea asupra vieţii cum nu te aştepţi.


„Am citit undeva că atunci când îţi este dor de cineva, te transformi în acea persoană, faci anumite lucruri ca să umpli golul lăsat de ea şi să nu te mai simţi singur.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Eve: Răzvrătirea de Anna Carey. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881

Reclame

Recenzie „Obsidian” de Jennifer L. Armentrout

11927496_860585000690940_2047010354_n

Titlu: Lux, Vol I, Obsidian

Autor: Jennifer L. Armentrout

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2014

Număr de pagini: 384

Disponibilă: Librăria Online Libris

3-stars1

Goodreads

„-Arumii o să reuşească să-l omoare până la urmă.

Tonul ei nu se schimbase deloc. Rămăsese plat, lipsit de expresie.

-Din cauza ta, fetiţă umană, O să fie omorât fiindcă te protejează pe tine.”


Of, chiar am crezut că îmi va plăcea mai mult de atât.

începuturile sunt întotdeauna dificile.

Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura.

Daemon este enervant. Arogant. îmi vine să-l omor. Nu ne în ţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Dar nu mă înţelege greşit, mi-a plăcut.. într-o oarecare măsură. Doar că unele scene nu au fost pur şi simplu pe placul meu. Cred că, în final, seria aceasta a fost mult mult prea lăudată şi am început să am aşteptări mai mari de la ea decât ar fi trebuit.

O să încep mai întâi cu veştile mai puţin bune, ca apoi să spun şi ce mi-a plăcut şi sper ca la finalul acestei recenzii fanii seriei să nu mă considere o fiinţă crudă şi fără milă.

În primul rând, îl urăsc pe Daemon. Mi s-a zis în sus şi-n jos că are un motiv pentru care este un nemernic misogin fără suflet şi se comportă ca un idiot, dar şi după ce am aflat aşa-zisul „motiv”, tot nu cred că este unul suficient de bun.

„-Tu nu eşti ca noi. Tu nu semeni deloc cu noi. Dee merită să aibă ceva mai bun, oameni care sunt la fel ca ea. Aşa că lasă-mă în pace. Lasă-mi familia în pace.”

Niciodată nu te comporţi aşa cu fata pe care se presupune că o iubeşti. Adică, eu nu aş percepe niciodată ca un băiat să-mi vorbească aşa şi apoi eu să umblu cu el de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic neînregulă.

Pentru nimic în lume nu aş putea să stau şi să înghit batjocura altcuiva şi colac peste pupăză să mai fiu şi în limbă după tip doar pentru că are pătrăţele de culturist. Stai aşa să clarificăm lucrurile, mai bine ai burtă de şaormist şi vorbeşti educat cum se vorbeşte cu fetele decât să fii Făt-Frumos şi să-mi arăţi că şti înjurături!

În al doilea rând, descrierea cărţii ruinează cam jumătate din acţiune. Adică pentru faptul că ştiam că tipul este extraterestru deja mă plictisisem de cât de proastă era Katy că nu şi-a dat seama decât după vreo 200 de pagini şi atunci de parcă a fost un efort supra-pământesc.

Serios, m-ar fi atras mai mult să fii scris „VECINUL MEU SEXY ARE UN SECRET MORTAL” decât să ştiu ce este şi să mor până când află şi personajul meu principal.

Totodată, am primit senzaţia aia de Amurg mai tot timpul. Aceeaşi protagonistă idioată, acelaşi tip care străluceşte. Aceeaşi iubire imposibilă. Ceva noutăţi, vă rog?

Şi acum că am făcut cu ou şi cu oţet personajele voastre preferate şi că majoritatea mă urâţi acum, aş avea de adăugat că nu poţi cu adevărat să te c¤ci în gustul omului, nu? Scuzaţi expresia, alta mai potrivită nu am la ora asta.

Totuşi, au fost şi părţi bune.

Mi-au plăcut descrierile amoroase (nu dau prea mult din casă pe tema asta), dar se vede că autoarea chiar ştie despre ce vorbeşte. Scenele sunt surprinse superb!

Şi deşi la început stilul ei de-a scrie m-a enervat, pe parcurs a început să mă intrige şi m-a făcut să nu mai dau drumul cărţii. Curios, dar nu mi s-a mai întâmplat demult.

Aşadar, am sentimente mixte legate de seria Lux, pe de-o parte mi-ar plăcea să o continui doar din curiozitatea de a afla ce mai poate merge prost şi pentru că sunt atrasă de ceea ce scrie autoarea, pe de altă parte nu-l suport deloc pe Daemon şi pe Kat o consider proastă de dă în gropi.

Pentru cei ce au citit şi următorul volum, ce îmi recomandaţi?


Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit “Obsidian” de Jennifer L. Armentrout. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

„-În universul ăsta vast, infinit, crezi tu că Pământul- locul ăsta- este singura planetă pe care se găseşte viaţă?”

Nu uita, rămâi zâmbitor!

Mereu cu drag,

1343881

Recenzie „Oraşul Sufletelor Pierdute” de Cassandra Clare

11749651_849423791807061_1315890749_n

Titlu: Instrumente mortale, vol V, Oraşul Sufletelor Pierdute

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2014

Număr de pagini: 480

Disponibilă la reducere: Librăria Online Libris

4stars

Goodreads

Dragoste. Răzbunare. Sânge. Trădare.


Deoarece este o serie destul de mare, am recenzat fiecare volum până în acest punct, Oraşul Sufletelor Piedute de Cassandra Clare fiind ultimul volum publicat la noi şi penultimul din serie.

Vezi şi recenziile anterioare dând click pe titluri: Oraşul Oaselor, Oraşul de Cenuşă, Oraşul de Sticlă şi Oraşul Îngerilor Căzuţi.

Când Jace şi Clary se întâlnesc din nou, Clary este îngrozită să afle că magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul său Jace de maleficul ei frate Sebastian. Jace se află acum în slujba răului. Conclavul este hotărât să îl distrugă pe Sebastian, dar nu există nicio modalitate de a face rău unuia fără a-l răni pe celălalt. În vreme ce Alec, Magnus, Simon şi Isabelle negociază cu elfii luminii, cu demoni şi cu  nemiloasele Surori de Fier pentru a încerca să-l salveze pe Jace, Clary joacă şi ea un joc periculos.

Eşecul ar însemna nu doar pierderea propriei vieţi, ci şi a sufletului lui Jace. Clary este dispusă să facă orice pentru Jace, dar poate să mai aibă încredere în el?

Sau este cu adevărat pierdut?

Ei bine, în recenzia volumului patru am făcut-o pe autoare cu ou şi cu oţet şi sunt sigură că merita asta!

Dar văd că în acest volum s-a mai dat pe brazdă şi chiar a scris o carte impresionant de bună. Nu mă aşteptam având în vedere circumstanţele de două stele ale volumului anterior.

Iată că am ajuns să o laud din nou, dar nu fără sens.

Bineînţeles că primele 100 de pagini au fost fără folos, după cum ne-am prins cu toţii deja de stilul ei de a aborda un roman aşa că pe asta am lăsat-o de la mine, dar nu fără să îi scad o stea din rating.

Acum că mă gândesc mai bine, mi-a plăcut mult Oraşul Sufletelor Pierdute, mi se pare că a pus mult efort şi multă muncă în realizarea volumului şi o apreciez pe autoare pentru acest gest măreţ de a se preocupa de ceea ce aşterne pe foaie!

Cred că deja te-ai obişnuit cu tiparul meu, una albă una neagră în cazul acestei serii, dar este ceea ce este.

Pe cât de nefolositor şi supraestimat a fost volumul trecut, pe atât de superb şi de bine-gândit a fost acest volum, surprinzător. Mare şoc.

Într-un fel am ştiut de la început că îl voi îndrăgi, nu ştiu cum, dar m-am împins să-l citesc şi l-am dat gata într-o zi sau cam aşa ceva.

Mi-a plăcut mult acţiunea şi în special majoritatea schimbului de replici dintre personaje şi glumele puse la locul lor, la momentul potrivit. Nu am nimic de obiectat, decât acele prime pagini care-mi stau aşa în creieri că puteau fi mai bune!

Am fost surprinsă plăcut şi oricine a avut tăria să treacă peste volumul patru cu bine, îi promit că lucrurile se îmbunătăţesc radical în volumul cinci! Acum nici nu ştiu dacă să aştept sau nu să citesc ultimul volum (atunci când se va publica la noi) căci îmi este teamă să nu-mi distrugă scurta bucurie pe care am avut-o cu volumul acesta.

Cu acest prilej, aş dori să mulţumesc Librăriei Online Libris care, în urma colaborării, mi-a oferit Oraşul Sufletelor Piedute de Cassandra Clare . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.


„- Am un plan.
El gemu.
– De asta mi-era teamă.
– Planurile mele nu sunt dezastruase.
– Planurile lui Isabelle sunt dezastruase. Simon îndreptă degetul spre ea: Planurile tale sunt sinucigașe. În cel mai bun caz.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „Oraşul Îngerilor Căzuţi” de Cassandra Clare

IMG_0035

Titlu: Instrumente mortale, vol IV, Oraşul îngerilor căzuţi

Autor: Cassandra Clare

Anul apariţiei: 2013

Număr de pagini: 384

Editura: Leda

Disponibilă: Librăria Online Libris, Editura Leda

images (1)

Goodreads

„-Sângele ceresc vă leagă, spuse Regina. Sângele vorbeşte sângelui pe sub piele. Dar dragostea şi sângele nu sunt acelaşi lucru.”


Bineînţeles, recenziile primelor trei volume se află pe blog, Oraşul Oaselor, Oraşul de Cenuşă şi Oraşul de Sticlă (click pe titluri pentru recenzii), iar dacă nu le-ai citit încă, ar trebui să fugi să le citeşti şi apoi să te întorci aici.

Oraşul Îngerilor Căzuţi este volumul 4 din seria Instrumente Mortale scrisă de Cassandra Clare. Războiul a luat sfârşit iar, Clary Fray revine la New York, încântată de planurile sale de viitor. Dar totul are un preţ…Vânătorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antrenează să devină vânător de umbre şi să-şi folosească puterea unică. Mama ei se căsătoreşte cu iubirea vieţii sale. Şi, mai important decât orice, Clary poate spune despre Jace că este iubitul ei. Dar… Cineva ucide vânători de umbre, iscând tensiuni între vânătorii de umbre şi locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sângeros război. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta -mama lui tocmai a aflat despre el că este vampir, iar Simon este nevoit să plece de acasă. Când Jace începe să se îndepărteze de Clary fără să-i explice acesteia de ce o face, tânăra se vede forţată să investigheze adâncurile unor mistere care, odată desluşite, îi revelează un coşmar cum nu se poate mai groaznic: ea însăşi a pus în mişcare un lanţ de evenimente în urma cărora i-ar putea pierde pe toţi cei pe care-i iubeşte.

Inclusiv pe Jace..

Gata, te-ai întors? Ok, să începem!

Am păreri mixte legate de această serie, dacă ai citit recenziile mai sus menţionate probabil că ai văzut deja că primul volum mi-a plăcut enorm, al doilea mai puţin, iar al treilea iarăşi mi-a plăcut şi Oraşul îngerilor căzuţi de Cassandra Clare mi-a displăcut. Probabil că mă plictisesc de seria asta în final, probabil că e prea supraestimată pentru mine.

Nu mi-a plăcut cartea asta deoarece, exact ca în cea anterioară, primele 100 şi ceva de pagini au fost scrise degeaba. Cred că în acest punct autoarea a mai scris cărţile doar pentru bani şi a uitat să adauge suflet şi personalitate.

Personajele nu mi s-au mai părut deloc bine-definite şi povestea în sine m-a plictisit până la somn. Am mai încercat o dată să ridic cartea şi să o citesc şi după 80 de pagini deja nu mai rezistam şi am renunţat cu totul la ea.

Acum mi-a venit şi volumul cinci de la Libris şi mi-am zis să termin odată cu seria asta şi poate că Dispozitive infernale mă va atrage ceva mai mult.

Pur şi simplu cred că acest volum este complet nenecesar şi că a fost scris doar pentru a cuprinde seria mai multe volume. Mă face să regret că am continuat cu seria când m-aş fi putut opri la volumul trei când războiul a luat sfârşit şi totul s-a terminat cu bine.

Îmi pare sincer rău dacă am jignit pe cineva cu rating-ul meu sau dacă ţie ţi-a plăcut acest volum. Personal, îl consider stupid şi nelalocul lui. Dar, de dragul recenziei l-am citit până la capăt şi am citit şi volumul cinci ca să simt că am scăpat de o greutate de pe umeri.

Acum nici măcar nu mai înţeleg de ce este o serie atât de populară şi lăudată pentru că autoarea şi-a bătut joc de propria-i serie, după părerea mea.


„Dar poate că niciodată nu ai cu adevărat pe cineva, gândi ea acum. Poate că, indiferent cât de mult i-ai iubi, ei îţi pot scăpa printre degete ca apa, şi nu poţi face nimic în privinţa asta.”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie „Oraşul de sticlă” de Cassandra Clare

11720022_840648122684628_1607369986_n

Titlu: Instrumente mortale, vol III, Oraşul de Sticlă

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda

Anul apariţiei:2012

Număr de pagini:480

Disponibil: Librăria Online Libris, Editura Leda

4stars

Goodreads

„Presupunea că erau imperfecţiuni, toate aceste semne, dar ea nu le considera astfel; erau o istorie, scrisă pe corpul lui, harta unei vieţi de nesfârşit război.”


Am luat o mică pauză de la seria Instrumente mortale în care am citit „Endgame: Convocarea” de James Frey şi Nils Johnson-Shelton (click pe titlu pentru recenzie), după care am mai stat vreo săptămână fără să citesc nimic pentru că simţeam că eram gata să intru într-un reading slup pe care aş fi vrut să-l evit cu toate puterile deoarece vara aceasta vreau să citesc la greu!

Însumând toate acestea, am reuşit să citesc şi volumul trei al seriei şi anume Oraşul de sticlă de Cassandra Clare. Părerile mele sunt cam mixte, am terminat cartea acum 14 ore şi un pic, da aşa este, la ora de 5 de dimineaţă şi am ales să scriu recenzia „la cald” cum s-ar spune.

¤Am recenzat şi Oraşul Oaselor şi Oraşul de cenuşă, click pe titluri pentru recenzii¤

Ameninţaţi de haosul unui război, vânătorii de umbre trebuie să se hotărască dacă vor lupta alături de vampiri, vârcolaci şi celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau împotriva lor? Între timp, Jace şi Clary au şi ei de luat o decizie dificilă: să dea sau nu curs iubirii care-i leagă, deşi ştiu prea bine că este o iubire interzisă?

Pentru a-i salva viaţa mamei sale, Clary trebuie să plece în Oraşul de Sticlă, locul de origine al vânătorilor de umbre – chiar dacă asta înseamnă să încalce Legea şi să rişte moartea. Mai grav este că Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat în închisoare de către vânătorii de umbre, care îşi au bănuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary îşi găseşte un aliat — în persoana misteriosului Sebastian, care nutreşte o stranie atracţie faţă de ea. Valentine îşi adună în acest timp o armată de demoni, dar vor reuşi oare locuitorii din Lumea de Jos şi vânătorii de umbre să uite de vrajba dintre ei şi să-şi unească forţele pentru a o înfrânge?

Va putea Clary să-şi folosească puterile pentru a-i ajuta să se salveze – indiferent de preţul pe care va trebui să-l plătească.

De ce zic că părerile mele sunt mixte? Păi pentru că pe de-o parte mi-a plăcut la nebunie, mai ales ce vorbeam în recenzia pentru Oraşul de Cenuşă că voiam ceva mai multă iubire şi ce ziceam şi într-o postare anterioară că am auzit eu că apare un personaj care dă tot firul narativ peste cap şi sunt curioasă să aflu ce se întâmplă. Ei bine, am aflat -logic că doar altfel nu făceam recenzia- şi mă bucur atât de tare că însfârşit lucrurile au revenit pe cât se poate la normal.

Dar există şi ceva care nu m-a încântat şi anume primele, să zic, 180 de pagini în care nu s-a întâmplat aproape nimic şi m-am simţit de parcă aş vrea să adorm şi să uit de cartea aia mizerbailă pentru tot restul vieţii. Apoi mi-am amintit de personajul misterios chiar la ţanc şi am continuat să citesc, iar cartea a luat o întorsătură care a făcut să merite chinul de a trece printre primele pagini îngrozitoare (aproape o jumătate de carte degeaba…)

Şi uite aşa mă gândeam că nu am să-i pot da decât 2 stele şi ce tristă o să fiu să fac iarăşi o recenzie cu mai multe aspecte negative decât pozitive, dar se pare că Universul a avut chef să se joace cu mine şi în schimb, acum stau la laptop şi scriu o recenzie de 4 steluţe.

De ce nu 5? Pentru că a fost o carte bună, dar nu la fel de bună ca prima. Oraşul Oselor este încă imprimată pe retina mea şi nu cred că voi vedea o carte mai bună decât aceea, mai ales după dezamăgirea provocată de volumul doi.

De data aceasta, chiar am plâns ca proasta la telenovele, cum se spune în popor. S-a întâmplat ceva cu adevărat tragic, de fapt mai multe lucruri pe care nu am putut să le diger atât de bine. Sunt femeie şi plâng la cărţi, nu mă judeca, bine?

Dar am şi râs la nişte glume chiar bine gândite, o să las una puţin mai jos care mi s-a părut cea mai amuzantă. Aşa că am avut, per total, impresia că este o carte foarte bine echilibrată şi cred că tocmai de aceea mi-a plăcut atât de mult.

11720019_840673149348792_232843396_n

Toate ca toate, chiar nu consider că mi-am pierdut timpul citind-o (de la a doua jumătate în coace) şi dacă şi pe tine te-a dezamăgit volumul doi, îţi am spatele spunându-ţi -aş putea să şi promit/jur- că îţi va plăcea cartea aceasta, cu bune şi cu rele şi că te vei bucura şi vei plânge, dar toate la timpul lor.


„Asta ar putea fi ultima noapte din viaţa noastră, cu siguranţă ultima cât de cât obişnuită. Ultima noapte în care mergem la culcare şi ne trezim, aşa cum am făcut-o întotdeauna. Şi eu nu m-am putut gândi decât că voiam să mi-o petrec cu tine.”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie „Eve, vol II, Sacrificiul” de Anna Carey

11655590_838695109546596_1239804693_n

Titlu: Eve, Vol II, Sacrificiul

Autor: Anna Carey

Număr de pagini:320

Editura: LEDA

Anul apariției:2012

Disponibil: Editura Leda

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

IUBIRE, AVENTURĂ ŞI SACRIFICIU ÎNTR-O LUME DEVASTATĂ


Am citit  „Eve, vol II, Sacrificiul” de Anna Carey anul trecut pe vremea asta, dar acțiunea încă este extrem de vie în mintea mea și îmi amintesc toate sentimentele pe care le-am avut pe când am citit romanul. Am făcut și recenzia primului volum tot acum un an și probabil că ar trebui să o citești mai întâi pe aceea și mai apoi să revii.

(Click aici pentru a citi recenzia primului volum)

Pentru prima oară de când a evadat de la Şcoală, Eve şi-a găsit pacea.
Locuieşte în Califia, un paradis pentru femei, la adăpost de soarta îngrozitoare care le aşteaptă pe orfanele Noii Americi. Dar siguranţa ei are un preţ: a fost obligată să-l abandoneze pe Caleb, singur şi rănit, la porţile oraşului. Când aude că acesta se află în pericol, încearcă să-l salveze, însă e prinsă şi dusă în Oraşul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captivă între zidurile Oraşului, Eve descoperă un secret cumplit despre trecutul ei şi e forţată să se confrunte cu o crudă realitate. Aflând că iubitul ei este în viaţă, ea încearcă să evadeze pentru a fi împreună – însă consecinţele ar putea fi tragice. Şi atunci, trebuie să facă o alegere disperată, altminteri riscă să-l piardă pe Caleb pentru totdeauna.

Probabil că acum te întrebi de ce nu am făcut recenzia acum un an, că doar aveam blogul pe atunci. Ei bine, răspunsul este simplu: mi-am promis mie că voi face recenzia doar atunci când se va anunța publicarea ultimului volum al triologiei. Așteptarea a fost lungă, dar iată că a venit momentul, iar volumul trei este pe cale să apară în lunile următoare.

Sentimentele mele legate de Eve? Pură afecțiune și nimic mai mult.

În primu rând, eu sunt una dintre multele ființe care cred cu adevărat în puterea feminină și asta vrea să sublinieze triologia. Mi-a plăcut la nebunie să văd și eu o lume în care femeile nu sunt slabe și subevaluate, o lume în care oamenii sunt egali. Și am descoperit-o pe Eve, o adevărată luptătoare între atâtea femei care doar și-au îndurat soarta.

În al doilea rând, cum ar fi putut să nu mă intrige un așa impecabil fel de a scrie? Adică una e să scrii bine, dar Anna Carey chiar scrie frumos. M-a făcut să simt ca iau parte la acțiune, că sunt una cu personajul principal, că pot să simt alături de ea, să mă bucur, să plâng, să țip sau să râd. A făcut toate astea posibile de la primele pagini și am știut că sunt iremediabil îndrăgostită de această serie după ce am terminat primul capitol.

Nu știu ce să mai adaug, căci abia aștept să-mi pun mâinile pe ultimul volum, că de mult timp mai stau după el!

Mereu aud numai întrebarea ok, dar merită? Păi logic că merită! Că nu i-am dat 5 steluțe degeaba! M-a prins cum rareori reușește vreo carte! Dacă mă cunoști, ști deja cât sunt de pretențioasă și cât de subiective sunt rating-urile mele de pe Goodreads. Cred că ar fi meritat 5/10, dar cum nu pot mai mult, m-am mulțumit cu ceea ce am.

Tot ce îți pot spune este să nu ai dubii în legătură cu seria. De fapt, dacă ai citit primul volum, îmi este clar că nici măcar nu citești recenzia aceasta ci te-ai apucat deja de al doilea. Eu așa am făcut!

Recomand cu drag acest roman celor care cred cu tărie că femeile pot și că femeile sunt capabile să facă și treburi de bărbat. Și celor care nu văd nimic rău într-o femeie care alege să aibă grijă de ea, mai presus de a lăsa un bărbat să facă ce-i mai greu. Și nu în ultimul rând, celor cărora nu le este frică să le fie făcută inima fărâmițe de câteva pagini și puțină cerneală.


„-Există milioane de stele, fiecare strălucind și arzând în același timp. Și ele mor ca orice altceva- trebuie să le apreciezi înainte să dispară.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare

11655296_835217826560991_904762265_n

Titlu: Instrumente mortale, vol II, Oraşul de Cenuşă

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda

Număr de pagini: 416

Anul apariţiei: 2011

Disponibilă: Editura Leda

3-stars1

Goodreads

„Cunoşti care sunt legăturile de familie, doamnă. […] Se strâng tare asemenea viţei sălbatice. Iar uneori, asemenea viţelor, se strâng destul de tare cât să ucidă.”

Mai ţi minte când am spus că o să revin cu păreri legate de volumul doi,  „Oraşul de Cenuşă” de Cassandra Clare, astăzi? Ei bine, am terminat cartea adineauri şi cum mă ţin mereu de promisiuni, am început să scriu recenzia. Mai jos îmi voi exprima părerile în legătură cu acest roman şi îţi zic de pe acum că nu vor fi mult prea plăcute. De asemenea, am o întrebare pentru cei care l-au citit deja, o voi scrie la final.

¤Dacă vrei să-mi vezi părerea în legătură cu primul volum, dă click AICI.¤

Clary Fray nu-şi doreşte decât ca viaţa ei să revină la normal.

Dar ce înseamnă normal când eşti vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, şi poţi vedea deodată vârcolaci, vampiri şi spirite ale naturii? Lui Clary i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vânătorii de umbre nu-i dau pace – mai ales frumosul şi enervantul său frate recent regăsit, Jace. Iar singura ei şansă de a-şi ajuta mama este să-l urmărească pe sălbaticul vânător de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranţă malefic – să fie acesta chiar tatăl ei? Când şi cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, înspăimântătoarea Inchizitoare îl suspectează pe Jace.

Dar este oare Jace gata să-şi trădeze prietenii şi să-şi încalce principiile pentru a-şi ajuta tatăl?

Ok, ok, urăsc volumul acesta. Adică.. eu chiar am crezut cu tărie că lucrurile vor deveni mai bune. Zău că nu m-aş fi aşteptat să mă plictisească până când adorm. Sunt chiar recunoscătoare că au anulat continuarea filmelor că nu ar fi avut cine ştie ce fani.

Ce nu mi-a plăcut? Păi nimic. Mai ales relaţia dintre Clary şi Jace. Dacă şti ce s-a întâmplat în primul volum, vei înţelege de ce. Oare sunt singura persoană frustrată că nu primeşte deloc o iubire adevărată cu inimioare şi floricele?

Pe bune, de când cu vestea despre tatăl lui Jace, mi s-a luat tot cheful să aflu ce se va întâmpla. De asemenea, am vaga impresie că autoarea încearcă să o copieze pe J.K.Rowling cum poate ea mai bine. Adică sunt singura care crede că fetiţa asta are mai multe aventuri decât Harry Potter? Începe să mi se pară jalnică.

Şi ce dracului e neînregulă cu Jace? Adică ceea ce-mi plăcea cel mai mult la această serie era el. Atitudinea lui, noşalanţa lui şi vitejia lui. Mi se pare mie sau el chiar a intrat cu totul la apă?

„-Soarta nu e niciodată dreaptă. Eşti prins într-un curent mult mai puternic decât tine, Jonathan; înoată împotriva lui şi te vei îneca, iar pe lângă tine, o să-i îneci şi pe cei care încearcă să te salveze. Înoată cu el şi o să supravieţuieşti.”

Nimic nou nu a fost adus în carte, nici măcar ceva uşor cutremurător sau mai ciudat. Am anticipat totul, nu a mai fost nici un element de surpriză, nici o catastrofă, nici un curs logic.

Cred cu tărie că autoarea a scris cartea într-un dezinteres total. În comparaţie cu primul volum, „Oraşul Oaselor” (click pe titlu pentru recenzie), acest volum a fost pur şi simplu deplorabil.

Drept urmare, eram extrem de nehotărâtă să nu mai citesc seria şi să termin de tot cu această autoare, dar mi-am întrebat şi eu prietene care au citit-o pe toată şi mi-au spus că este cea mai naşpa carte din serie şi că următoarele sunt extrem de bune şi că nu ar trebui să renunţ. Aşa că merg pe mâna lor şi voi continua cu ele, însă am nevoie de un răgaz, de o altă carte -sau poate două- până să continui.

„-Iubirea îţi anulează alegerile.

-E mult mai bine decât invers.”

¤Întrebare SPOLER¤ : Mai este cineva la fel de frustrat ca şi mine că cei doi sunt fraţi?!!

Rămâi zâmbitor,

1343881