Recenzie „Oraşul Oaselor” de Cassandra Clare

11652145_834859416596832_297599766_nTitlu: Instrumente mortale, vol I, Oraşul Oaselor

Autor: Cassandra Clare

Anul apariţiei: 2014

Număr de pagini:480

Editura: Leda

Disponibilă: Librăria Online Libris,  Editura Leda

4stars

Goodreads

„Şi cine ar putea contesta, într-adevăr, că spiritele naturii nu aparţin acestei lumi, când ele există aici de mai multă vreme decât noi?”

Am încercat să citesc „Te-aş recunoaşte dintr-o mie” de Laura Lippman, dar după primele 20 de pagini am realizat că nu este o lectură de vară. Pur şi simplu nu voiam să mă forţez în a citi ceva întunecat care m-ar fi făcut să mă simt prost -şi cel mai probabil m-ar fi indus într-un reading slump– de zile mari, dacă nu simţeam nevoia să o fac. Aşa că am decis să îi dau o şansă primului volum din Instrumente Mortale, „Oraşul Oaselor” de Cassandra Clare, sperând că mă va face să vreau din nou să citesc.

Clary Fray, o fată de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalţi oameni nu-l au. Ea vede vampiri, vârcolaci, zâne, demoni şi alte creaturi care populează Lumea din Umbră.

În Oraşul Oaselor, cartea întai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare şi ea însăşi e atacată de un demon – un ravener înspăimântător. Astfel, tânara ajunge să-i cunoască pe vânătorii de umbre, râzboinici a căror misiune este să-i apere pe oameni de demoni şi să-i controleze pe vampiri şi vârcolaci.

De asemenea, Clary îl întalneşte pe Jace, un tânăr fermecator, şi, împreună cu el, încearcă să dezlege nenumăratele taine ale Lumii din Umbră. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se află Pocalul Mortal şi ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, în şobolan şi cum poate fi desfacută vraja? Cum a reuşit Clary să dobândească dintr-odată Vederea? De ce sunt demonii interesaţi de o mundană oarecare?

Sinceră să fiu, am citit-o relativ repede, deşi este cu adevărat un monstru de carte. Mai greu mi-a fost să ţin cartea în mână decât să o citesc pentru că era atât de grea, la drept vorbind. Dar cu chiu, cu vai, m-am descurcat şi am stat trează două nopţi la rând până la 5 de dimineaţă pentru a o termina.

Deşi tind să cred că a meritat, au fost unele aspecte care nu mi-au plăcut, drept urmare am scăzut o stea de la rating-ul meu.

Povestea în sine mi-a plăcut mult şi mărturisesc, spre ruşinea mea, că am văzut filmul acum câţiva ani -imediat după ce a apărut ca să fiu mai precisă- şi nu mi-a plăcut. Aşa că deşi am cumpărat cărţile astea acum ceva timp, cred că prin aprilie, mi-a fost frică să încep seria deoarece am crezut că nu-mi va plăcea. Apoi am auzit mai multe prietene de-ale mele spunând cât de bună e seria şi ce prost e filmul pe lângă ea încât am zis că ar fi cazul să-mi iau şi eu inima-n dinţi.

Şi spre surprinderea surprinderii mele, chiar mi s-a părut o carte bună. Mi-a plăcut naraţiunea cel mai mult deoarece a fost construită în aşa fel încât să fii mereu în priză, într-un suspans apăsător şi să uiţi de somn, foame, sete, să fii trup şi suflet alături de Clary şi vânătorii de umbre chiar dacă îţi picau ochii-n gură de somn şi stomacul chiorăia că l-ai neglijat.

Ei bine, partea cea mai interesantă au fost personajele pentru mine deoarece au fost făcute în aşa fel încât să se bată în cap unele cu altele, la modul figurat desigur. Cei doi  băieţi din viaţa protagonistei noastre erau atât de diferiţi unul de celălalt încât deja puteai vedea clar acest aspect încâ de când au fost prezentate. Pe de-o parte îl avem pe Simon, mereu grijuliu şi abil, stânca pe care te poţi baza la greu. Iar de cealaltă parte arogantul Jace care nu arată niciodată că îi pasă şi le vorbeşte tuturor de sus. Dar totuşi, cui nu îi place un tip rău -dar bun-, din când în când?

Că tot vorbesc de personaje, să nu mă mai dau după deget în legătură cu domnişoara Fray, vreau să scriu aici un citat care arată cel mai bine personalitatea puternică, dar şi inteligenţa de care dă dovadă.

„-Tu n-ai părut a avea niciodată nevoie de cineva, Clary. Ai fost întotdeauna atât de… stăpână pe tine. Tot ce-ai avut vreodată nevoie au fost creioanele tale şi lumile tale imaginare.”

Trecând peste personaje, acţiunea mi-a plăcut într-un anumit punct în care o întorsătură de situaţie s-a transformat în alta şi apoi în alta până când uitasem de unde a început toul şi a fost un mare BANG pentru mine.

Adică a fost ok, dar mă simt de parcă autoarea nu a mai ştiut exact ce să scrie şi cum să soluţioneze propriile conflicte încât a simţit nevoia să înflorească, la propriu, o lume deja mult prea înflorită. Mă simt de parcă ultimele, să zic, 200 de pagini au fost cam aşa.. de umplutură. Putea să facă altceva. Părerea mea este că s-a grăbit să o termine şi drept urmare, a dat greş.

Nu ştiu în ce măsură am eu dreptate aici, mi-ar plăcea ca cei care au citit seria să dezbată în secţiunea de comentarii acest aspect, să ştiu măcar dacă sunt singura care crede că a fost puţin cam dusă la extrem toată treaba.

Toate ca toate, a fost o carte bună, antrenantă şi cu personaje pe care fie le-am iubit din tot sufletul, fie le-am urât până în măduva oaselor. Acum cred că instinctul meu care mi-a spus să cumpăr toată seria -cel puţin ceea ce este publicat la noi- m-a ajutat deoarece astăzi m-am apucat de volumul doi şi sper ca mâine să vin deja cu impresii.

„Unde există senzaţia că nu există răsplată apare un dezechilibru între puteri. Un dezechilibru uşor de exploatat, dar asta nu e o cale înţeleaptă. Unde este dragoste, este de asemenea la fel de adesea şi ură. Pot exista umăr la umăr.”

Rămâi zâmbitor,

1343881

Recenzie „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth

10517684_830121620403945_4378706891177957941_n

Titlu: Four, O Antologie Divergent

Autor: Veronica Roth

Anul apariţiei: 2015

Editura: Leda

Număr de pagini: 256

Disponibilă: Librăria Online Libris

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Îmi doresc să existe ceva care să-mi aducă aminte că rănile, deşi se vindecă, nu dispar pentru totdeauna- le duc cu mine peste tot, mereu, şi ăsta e cursul lucrurilor, cursul cicatricelor.”

Am recenzat şi: Divergent, Insurgent, Experiment. (click pe titluri)

Tot ce pot să zic este că am fost, din nou, mult prea entuziasmată şi am terminat „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth cam în trei sau patru ore. Ştiu, ştiu la ce te gândeşti. Probabil ceva de genul „Andreea, eşti cam rapidă! Ce faci, mănânci cărţile sau le citeşti?”, dar cei mai mulţi dintre voi ştiu deja că nu fac nici una nici alta, le devorez cu o sete nestăvilită de cunoaştere.

Cu doi ani înainte ca Tris Prior să facă alegerea care avea să-i schimbe viaţa, fiul de şaisprezece ani al liderului Abnegaţiei a trecut prin acelaşi lucru. Transferul lui Tobias către Neînfricare reprezintă şansa de a o lua de la capăt. Aici, el nu va fi strigat pe numele dat de părinţi. Aici, el nu va permite ca teama să îl transforme într-un copil înspăimântat.

Proaspăt botezat „Four”, el află în timpul iniţierii că va izbândi în Neînfricare. Însă iniţierea este doar începutul, iar Four trebuie să-şi revendice locul în ierarhia Neînfricaţilor. Deciziile lui îi vor afecta pe viitorii novici şi vor scoate la iveală secrete care ar putea să-i pună în primejdie propriul viitor – şi viitorul întregului sistem de facţiuni.

Doi ani mai târziu, Four este pregătit să acţioneze, dar cursul lucrurilor este încă neclar.

Totuşi, prima novice care sare în plasă ar putea schimba totul. Alături de ea, calea de a salva lumea ar putea deveni limpede. Alături de ea, el ar putea fi din nou Tobias.

Ei bine, problema cu o carte (sau în acest caz o serie) bună este că vrei să o termini când , de fapt, nu vrei să o termini. Şi eu am fost în această situaţie. După anumite secvenţe am închis puţin cartea, am închis ochii şi m-am gândit „acesta este finalul, nu o să mai ai parte de mai multă divergenţă decât atât” şi pe de altă parte m-am gândit „dar trebuie să afli ce se va întâmpla în final..”

Ei şi uite-aşa s-au iscat în mine două părţi contradictorii câştigând, evident, devoratoarea de cărţi care sunt în proporţie de 98,9%.

Nu că n-aş fi avut parte de-un final bine pus la punct în „Experiment” de Veronica Roth (click pe titlu pentru recenzie), dar am simţit că l-am cunoscut doar pe Four cel din a treia carte ci nu pe Four cel ce era la început. Pentru că, asemenea lui Tris, Four a experimentat propria lui evoluţie. Că am fost noi toţi concentraţi pe farmecul lui Tris, aceasta este altă poveste de spus, la o altă cană de ceai.

Mi-a plăcut cel mai mult că au apărut personaje care au murit de-a lungul seriei, personaje de care îmi era un dor de-mi crăpa inima şi parcă ceva lipsea după ce au murit. A fost ca şi cum aş fi luat de la capăt un serial cu 10 sezoane, chiar dacă l-am mai văzut o dată. M-am simţit de parcă am primit un bilet gratuit cu maşina timpului!

Privind înapoi, am realizat că Tobias a avut cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor şi i-am putut înţelege altfel unele gesturi pe care Tris le-a considerat diferite. Şi m-am bucurat că am avut oportunitatea de a privi prin acelaşi pahar, doar că din unghiuri diferite.

Acum, pe final, aş vrea să spun că divergenţa s-a terminat cu adevărat şi chiar dacă este doar un companion, sfătuiesc pe oricine să citească mai întâi triologia şi mai apoi acest volum pentru că sunt o mulţime de spoilere din prima carte. Am plâns, am râs alături de Tris şi Tobias, iar acum mi-aş dori să vă las cu cele mai frumoase mulţumiri ale autoarei din câte există:

11429680_830255393723901_1220632984_n

Felicitări ţie, care ai rămas cu Tobias până la final!

Rămâi zâmbitor (deşi ştiu că şi ţie-ţi curge o lacrimă),

1343881

P.S. Aş vrea să mulţumesc Librăriei Online Libris deoarece recenzia a fost realizata datorita lor,
care ,în urma colaborării , mi-a oferit  „Four, O Antologie Divergent” de Veronica Roth . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Recenzie „Alegerea” de Kiera Cass

11180286_807593269323447_158737399_n

Titlu: Alegerea, vol I, Alegerea

Autor: Kiera Cass

Editura: LEDA

Anul apariţiei:2014

Număr de pagini:368

Disponibilă: Librăria Online Libris şi Grupul Editorial Corint

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads.

 „O poveste captivantă… Iubitorii cărţilor de dragoste vor fi fascinaţi de universul acestei ţări cu o istorie alternativă şi îşi vor dori să fie deja publicat romanul următor al acestei serii pline de glamour.” – SCHOOL LIBRARY JOURNAL

Am primit „Alegerea” de Kiera Cass tot la un schimb, la fel ca şi Regatul Umbrelor de Leigh Bardugo (click pe titlu pentru recenzie). În ambele cazuri, am fost complet satisfăcută de poveşti, de felul de a scrie al autorilor şi nu îmi pare rău nici o secundă că am făcut schimbul.

Pentru treizeci şi cinci de fete, Alegerea este o şansă unică în viaţă. Le oferă posibilitatea de a fi transportate, ca nişte cenuşărese, într-o lume a luxului şi strălucirii, a rochiilor elegante şi bijuteriilor sclipitoare. De a locui într-un palat şi de a lupta să cucerească inima unui prinţ. Pentru America Singer, să fie Aleasă e însă un adevărat coşmar, căci asta înseamnă să îşi părăsească familia şi pe omul iubit, pe Aspen, cel care face parte dintr-o castă inferioară. Numai că, uneori, realitatea depăşeşte aşteptările şi, atunci când eroina noastră descoperă că Aspen o înşală şi că prinţul Maxon nu e, nici pe departe, snobul îngâmfat care i se păruse, totul se schimbă şi romantismul începe să plutească în aer.

Mi-a plăcut la nebunie! Eram într-adevăr destul de sceptică în legătură cu ea căci nu ştiam la ce să mă aştept, dar ma surprins într-un mod foarte plăcut şi spun cu mâna pe inimă că nu am mai putut să o mai las din mână. Am citit până la 3 dimineaţa în zile de şcoală şi nu regret nici un minut că am făcut asta.

Mi-a plăcut în special faptul că am reuşit să mă conectez cu personajul principal, ceea ce mărturisesc că nu mi se întâmplă des, dar împărţim anumite opinii comune în legătură cu rochiile, bijuteriile şi machiajul, dar nu numai.

M-am îndrăgostit pe loc de prinţ, eram sigură încă de la început că nu e ceea ce pare, că îl voi plăcea, că va fi un adevărat gentleman aşa cum îşi doresc majoritatea femeilor să aibă un bărbat. M-a ajutat mult faptul că l-am plăcut încă de la început şi că am putut privi şi în sufletul lui, dar şi în sufeltul ei.

Atâtea întrebări fără răspuns îmi mişună acum prin creier, prin nervi şi vene şi ajung la inimă. Apoi începe să bată mai tare şi să îmi dea uşoare goluri în stomac. Îmi pare sincer rău că nu avem şi noi o continuare, dar am înţeles că aceasta a fost decizia editurii respective. Să sperăm că într-o zi o voi putea citi.

Până atunci rămân cu întrebările mele nerăspunse şi vă îndemn pe toţi cei care nu au pus mâna pe ea să o facă curând.

„Romanul de debut al lui Cass se citeşte pe nerăsuflate şi e mai puţin dur decât Jocurile Foamei. Iar acţiunea alertă îi face pe cititori să aştepte cu sufletul la gură continuarea.” BOOKLIST   

Mereu cu drag,

1343881