Recenzie Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului de Benjamin Alire Sáenz

13081630_986510701431702_189766791_n

Titlu: Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului

Autor: Benjamin Alire Sáenz

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 384

Disponibilă: Editura Trei

5stars

 

Goodreads

„-Pot să-ţi spun un secret, Ari?

-Pot să te împiedic?

-Nu-ţi place să îmi cunoşti secretele.

-Uneori secretele tale mă înspăimântă.”


Tot booktube-ul m-a informat şi despre Aristotel şi Dante Descoperă Secretele Universului de Benjamin Alire Sáenz şi mă bucur că am râvnit atât de tare să citesc cartea şi într-un sfârşit am reuşit s-o şi fac!

Aristotel e un adolescent răzvrătit, cu un frate în închisoare.
Dante e un băiat sarcastic şi curios, cu un fel neobişnuit de a privi lumea.

Când se întâlnesc la piscină, cei doi nu par să aibă nimic în comun. Dar pe măsură ce încep să petreacă mai mult timp împreună, descoperă că prietenia dintre ei e specială – una dintre acelea care te schimbă profund şi durează o viaţă. Şi tocmai prin această prietenie, Ari şi Dante vor afla adevărurile cele mai importante despre ei înşişi şi despre ce fel de oameni vor să devină.

Am să fiu complet sinceră, ca de fiecare dată de fapt, şi spun cu câna pe inimă ca nu a fost deloc ce mă aşteptam să fie. Ca să nu dau cu stângul în dreptul, nici nu ştiu ce vedeam în cartea asta, bănuiesc că titlul m-a cam derutat, mai ales numele protagoniştilor. Probabil credeam că avea să fie ceva fanfic cu cei doi descoperind chestii ştiinţifice. (sunt la filo, e tot ce am de zis în apărarea mea)

Nu-s eu atât de cultivată într-ale fizicii cuantice (sună ca un termen mişto, deci îl las aici), dar sunt teribil de sigură că nu despre asta am citit. A fost o lectură despre doi adolescenţi care cresc împreună, se maturizează şi învaţă din propriile greşeli.

„Am hotărât că poate ne lăsaserăm unul pe celălat în pace prea mult. Faptul că ne lăsam unii pe alţii în pace ne ucidea.”

Având în vedere cele mai sus susţinute, primele aprox. 100 de pagini mi s-au părut puţin iraţionale şi mă tot întrebam ca o fiinţă retardată „dar când dracului descoperă ăştia doi ceva?” fără să înţeleg că nu era vorba decât despre experienţele lor de viaţă, nu aveam să aflu leacul pentru cancer încă. Meh, măcar am încercat.

A fost chiar amuzantă, ceea ce nu mă aşteptam. De asemenea, o carte contemporană uşoară, am zburat printre pagini fără să realizez că o termin imediat, chiar am rămas surprinsă că îm ciuda evenimentelor din carte, personajele îţi păstrau sarcasmul şi umorul la un nivel ridicat.

„-Vreau să spun, când o să începem să simţim că lumea ne aparţine?

Voiam să-i spun că lumea nu avea să ne aparţină niciodată.

-Nu ştiu, i-am spus. Mâine.”

Mi-a plăcut enorm evoluţia celor doi, experimentând cu alcool şi droguri, totuşi reuşind să se detaşeze de vicii mai grave, trecând prin flirturile tipice vârstei şi petrecerile cu nopţi albe. Am putut pbserva constant diferenţele dintre ei care îi pliau, făcându-i să pară un întreg.

Oricum ar fi, acel final m-a luat total pe nepregătite. A fost atât de imprevizibil încât jur că nu l-aş fi anticipat nici într-un milion de ani. Până să citesc acele ultime pagini , cartea avea un rating bine stabilit în mintea mea, 4 stele, nimic mai mult sau mai puţin. Apoi creierul meu a făcut PUF ZBANG WOW şi erau 5 stele fără îndoială.

„Într-o zi o să descopăr toate secretele universului.[…]

-Ce-o să faci cu toate secretele alea, Dante?

-O să ştiu eu ce să fac cu ele, a spus el. Poate o să schimb lumea.

L-am crezut.”

Însumând toate acestea, nimeni nu descoperă pacea mondială sau noile arme nucleare, dar descoperă secretele maturizării şi învaţă ce înseamnă să experimentezi şi să te laşi dus de val din când în când. O recomand cu multă căldură!


„Uneori faci anumite lucruri şi le faci nu din cauză că gândeşti, ci din cauză că simţi. Pentru că simţi prea mult. Şi nu poţi întotdeauna să controlezi lucrurile pe care le faci atunci când simţi prea mult.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

 

Anunțuri

Recenzie Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven

13055448_986492678100171_1568237670549057604_n

Titlu: Toate acele locuri minunate

Autor: Jennifer Niven

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 408

Disponibilă: Editura Trei

5stars

Goodreads

„Dar unul dintre lucrurile care îmi plac în viaţa asta a noastră este că poţi fi diferit pentru fiecare persoană pe care o întâlneşti.”


De unde altundeva să fi aflat despre Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven dacă nu de pe booktube? Şocuri peste şocuri aici pe blog, dragi cititori! Parcă mi-aş petrece toată ziua uitându-mă la filmuleţe pe youtube, dar stai, poate chiar asta fac.

Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor.
Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire.
Cand Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale.
Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale” din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască.
Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.

Nici nu ştiu de unde să încep, ca să o dau pe faţă! Cartea asta mi-a lăsat atâtea sentimente că-mi pare aproape imposibil să le pun în cuvinte. Îmi găsesc oare ceva fraze potrivite? Probabil că nu. Dar, de dragul tău, voi face tot ce-mi stă în putere să rezum exhaustivitatea provocată de lectura aceasta.

Practic, mi-a luat o zi şi-o noapte numai să-mi pun gândurile în ordine, teoretic, am mai şi dormit vreo 8 ore în procesul ăsta, dar hei, sunt o fiinşă umană care mai are nevoie şi de odihnă. Înainte să încep să descriu programul meu de peste zi, mai bine încep să mă rezum numai la carte.

Scuze, mi-e cam foame, revin.

„Dar nu pot să-ţi promit că n-o să te distrug, bucată cu bucată, până când o să ajungi ruptă într-o mie de bucăţi, exact ca mine. Trebuie să ştii ce-o să primeşti înainte să te implici prea mult.”

Aşa, gata, mult mai bine. Cum spuneam, am să încerc să rezum nişte sentimente de nedescris într-o postare ce sper să nu fie prea lungă, dar probabil deja am început să te plictisesc deoarece aberez chestii pentru că nu prea ştiu ce să scriu de fapt. Dar îmi iau inima-n dinţi, iată-mă cum încep.. mda.. imediat. Am pornit! Vrrrrrum!

Ca să o iau cu începutul. Tot ce ştiam despre Toate acele locuri minunate e că vorbeşte într-o oarecare măsură despre boli mintale şi asemenea lucruri, ceea ce nu am ştiut e cât de complexă avea să devină o carte aparent contemporană şi , judecând după copertă, uşurică.

„Trebuie să fii împinsă, nu îndemnată, altfel o să stai în continuare pe muchia pe care ţi-ai creat-o tu singură.”

Băi, uşoară de citit a fost. Am răsfoit-o imadiat, bam bam, pagină după pagină ca o maşină supersonică de citit pentru că nu mă puteam sătura, voiam mai mult şi mai mult şi când s-a terminat am stat trează în pat vreo oră încercând să asmiliez ce tocmai am citit şi plângând ca o muiere la telenovele. Viaşa mi se terminase. Sau aşa credeam eu la 4 dimineaţa, privată de somn şi fără nici un pic de cofeină la bord. Mda, sunt ciudată la orele alea.

Revenind. Problema bolilor mintale este una foarte serioasă în rndul generaţiei noastre, nu ştiu câţi dintre voi realizează asta, dar rata suicidurilor este foarte ridicată. (sunt ceva statistici plictisitoare la sfârşitul cărţii, citeşte-le şi singur, omule!) Ceea ce m-a făcut să mă gândesc cât de egoişti sunt, de fapt, oamenii care vor să-i convingă pe cei apropiaţi lor să nu se sinucidă.

„- […]Pentru Dumnezeu, rămâi în viaţă.

Lucrul pe care nu i-l spun este că vreau să rămân în viaţă[…]- mă lupt ca să fiu aici, în lumea asta distrusă.”

Aşa cum văd eu lucrurile, persoana aceea a ajuns în stadiul în care nu mai vede un motiv solid să-şi continue viaţa şi jur că înţeleg că vrei să-i păstrezi pe cei dragi aproape şi rahaturi sentimentale, dar nu eşti tu cel egoist pentru că vrei ca cineva să trăască, la propriu, în agonie, doar ca să rămână lângă tine??

Oh, tocmai am realizat că nu am vorbit deloc despre carte în sine, deci probabil ar trebui să-mi las filosofiile de viaţă pe altădată.

Oricum ar fi, cel mai şi cel mai tare m-a atras dubla perspectivă din care este spusă povestea (cu toţii ar trebui să ştiţi până acum că ador asta) pentru că am putut să ştiu ce gândesc ambele personaje pricipale şi m-am putut baza pe sentimente clare, ce ulterior mi-au fost transmise în şuvoaie de lacrimi, bătăi de inimi şi zâmbete gigantice, dar ăsta e un alt subiect de discuţie.

„Şi pentru că este atât de diferită de celelalte fete, şi pentru că îmi doresc mult-mult de tot să nu stric asta, mă concentrez să o sărut aici, […] , în lumina soarelui, şi las asta să fie suficient.”

Mi-au plăcut şi călătoriile, aventurile, locurile minunate pe care le-au vizitat împreună, suspansul şi faptul că a fost, cu adevărat, o experienţă inedită. Nu ai şansa zilnic să te afli în mintea cuiva care suferă de o boală mintală serioasă, rareori îţi poţi da seama ce simte sau ce gândeşte o persoană în cauză. M-a intrigat că a fost nemaiîntâlnit pentru mine.

Toate ca toate, nu o mai lungesc că deja am trănănit cam mult şi aş putea s-o duc lunga până mâine dimineaţă, subiectul a fost superb construit, personajele grozav conturate, nu am nici măcar un singur reproş, iar asta ar trebui să însemne ceva venind de la Andreea-care-va-găsi-mereu-ceva-contra. Ador cartea asta, a urcat în topul meu 5 cărţi favorite ale tuturor timpurilor! Sper să aveţi cât mai mulţi dintre voi şansa să o citiţi şi să împărţim păreri în secţiunea pentru comentarii, că eu aş tot vorbi!


„Sunt distrus. Sunt defect şi nimeni nu mă poate repara. Am încercat. Încă mai încerc. Nu pot iubi pe nimeni pentru că nu e corect faţă de cei care m-ar iubi la rândul lor.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Lista iubiţilor mei de E.Lockhart

996705_962700670479372_3640561380685659268_n

Titlu: Lista iubiţilor mei

Autor: E. Lockhart

Număr de pagini: 240

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

4stars

Goodreads

„Totul e o minciună. Când urăşti pe cineva pe care-l iubeai şi crezi că a făcut ceva groaznic- probabil chiar a făcut.

Nu o să-l iubeşti din nou.

El nu-ţi va cere scuze şi nu se va întoarce la tine.”


Încă de când am citit Mincinoşii de E. Lockhart mi-am propus să citesc toate cărţile emnate de această autoare. Cred că îmi merge destul de bine momentan, nu? Nici Lista iubiţilor mei de E. Lockhart nu m-a lăsat neimpresionată, dar tot Mincinoşii rămâne în capul listei favoritelor mele.

15 iubiţi, 11 şedinţe la psiholog, 4 broscuţe din ceramică şi eu, Ruby Oliver

Ruby Oliver are 15 ani şi merge la psiholog. Ştie că e ciudat, dar are o scuză — a avut zece zile crâncene, în care, printre altele:

– şi-a pierdut iubitul (băiatul nr. 13)
– şi-a pierdut cea mai bună prietenă
– şi-a pierdut toţi ceilalţi prieteni
– a făcut ceva şocant de avansat cu băiatul nr. 15
– s-a certat cu băiatul nr. 14
– a picat un test la mate…

În ciuda a toate astea, Ruby va supravieţui… pentru a face şi mai multe liste.

După ce am citit şi Cum să fii o fată rea de E. Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle, pot să zic că m-am obişnuit cu stilul de abordare a lui E Lockhart aşa că mă aşteptam într-o oare care măsură să fie mai mult decât ceea ce pare. Ştiţi voi, în cazul acestei autoare, aparenţele chiar sunt înşelătoare adesea.

Am făcut greşeala fatală să o cred o contemporană uşoară, s-a dovedit a fi complexă şi a avea mai multe substraturi decât aş fi anticipat vreodată. Grozavă construcţie a romanului!

„-Pentru că trebuie să gândeşti de unul singur, mi-a răspuns. Nu poţi să crezi tot ce-ţi spune lumea.”

Mi-a plăcut extrem de tare ă nu este ca orice carte obişnuită, nu există un şir cronologic al evenimentelor. Sare dintr-o perioadă în alta şi trebuie să pui ingur piesele puzzle-ului în ordine. M-am simţitit de parcă mă uitam la un film psihologic în car trebuie să descopăr eu ce va urma, doar că evident filmul se petrce în capul meu şi asta sună cam nebunesc. Okay, e târziu, închei ideea paragrafului aici.

De curând am trecut şi eu prin „etapa despărţirii” şi cartea a picat exact la momentul oportun. Mi-am făcut curăţenie în gânduri şi în viaţă exact ca Ruby şi mă simt  de parcă am mers eu însumi la psiholog şi am rezolvat problema inimii frânte. (deşi nu a fost inimă frântă, a fost doar o tristeţe de lipsa unei obişnuinţe.)

Toate ca toate, a fost o carte rapidă ce m-a ţinut în priză, am citit-o cam în 3 ore şi m-a captivat extrem d tare, cum bineînţeles ştiam deja că o va face. Scrisul lui E. Lockart este incomparabil.


„Mă deranjează foarte tare că, în cărţi, singurele opţiuni par să fie perfecţiunea sau ura de sine. De parcă cititorilor nu le-ar plăcea dcât un peronaj ideal sau unul complet dărâmat.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Lista iubiţilor mei de E. Lockhart . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Fărâme de şoapte de Amie Kaufman şi Megan Spooner

12595974_965750536841052_396118376_n

Titlu: Constelaţii, vol II, Fărâme de şoapte

Autori: Amie Kaufam şi Megan Spooner

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 488

Disponibilă: Editura Trei

5stars

Goodreads

„-Cer senin, vărule!

Succes, adică. Pe Avon nu e nuciodată cer senin şi nici nu sunt stele pe cer. Dar noi sperăm în continuare şi folosim această expresie ca să ne aducă aminte. Într-o bună zi, cerul se va însenina.”


 

În urmă cu puţin timp am recenzat şi primul volum ,Cioburi de stele de Amie Kaufan şi Megan Spooner, drept urmare cred că aş fi murit dacă nu puneam mâna şi pe cel de-al doilea volum, Fărâme de şoapte de Amie Kaufman şi Megan Spooner , dar numai Dumnezeu ştie când voi avea aprte de cel de-al treilea, având în vedere că nu a fost tradus la noi încă.

Jubilee Chase şi Flynn Cormac n-ar fi trebuit să se întâlnească niciodată.
Lee este căpitan şi face parte din forţele trimise pe Avon să-i supună pe coloniştii rebeli ai acestei planete terraformate.
Flynn conduce revolta împotriva corporaţiilor care nu şi-au respectat promisiunea de a transforma planetele ospitaliere în unele pe care se poate trăi.
Încercând cu disperare să-şi asigure un avantaj cât de mic într-un război nemilos, Flynn face singurul lucru care pare să aibă sens atunci când el şi Lee îşi încrucişează cărările: se întoarce la bază, luând-o prizonieră.
Dar în timp ce tovaraşii lui se pregătesc s-o execute pe această fată dură, cu nervi de oţel, Flynn face o altă alegere, care îl va schimba pentru totdeauna.

Având în vedere că este vorba despre o continuare a unei triologii, nu am să intru în foarte mari detalii chiar dacă personajele principale sunt diferite şi este mai mult o serie de trei companioane decât o triologie în adevăratul sens al cuvântului.

Sinceră să fiu, chiar mă aşteptam să fie elemente repetitive şi am rămas surprinsă la finalul cărţii că nu m-am prins mai devreme de unele elemnte ce păreau atât de logice când m-am uitat înapoi. Au concentrat acţiunea în aşa fel încât să vezi ce-i exact în faţa ochilor tăi printr-un nor de ceaţă şi, prin urmare, să ignori cu desăvârşire pentru ca mai apoi să afli alături de protagonişti ce şi cum.

„Ea nu fuge niciodată, nu se ascunde nciodată, nu pierde niciodată. Chase-faţă-de-piatră, insensibilă şi periculoasă. […] Chiar şi acum, cu farmecul ei redus la yero de rănile căpătate, aş putea s-o privesc ore-n şir. M-am înşelat când am crezut că nu simte teamă. E îngrozită.”

Mi-a plăcut foarte tare că pe tot parcursul cărţii protagoniştii au fost în totală opoziţie, dar spre final am putut să anticipez evoluţia acestora. Mai ales că la început era evident că se urau reciproc, provenind din tabere adverse ale un război cât e poate de sângeros, totuşi imţindu-se în continuu atracţia puternică dintre ei, neputând fi ignorată nici măcar o secundă.

Am crezut că acţiunea va fi în mare parte aceeaşi ca în prima carte, chiar nu mă aşteptam decât la o mică schimbare de personaje şi de scenariu, în schimb a fost cu totul şi cu totul altceva! M-a surprins plăcut că nu a fost niciun elemnt repetitiv, nu am simţit nici o secundă că s-ar întâmpla aceeaşi chestie sau ceva de genul. Bonus points!

„Ar putea să-mi spună că nu vrea să mă piardă, dar amândoi suntem deja pierduţi şi doar legătura dintre noi ne ţine să nu ne rătăcim unul de altul în întuneric.”

Ce să mai? A fost o poveste de dragoste de nota 20+! Şi să nu mai vorbesc de cum e construită lumea distopică! Genial. Are atâtea elemente superbe şi naraţiunea e făcută să te ţină în priză la fiecare pagină întoarsă. Şi de-ai vrea să închizi cartea să mănânci, să te culci, să mergi la baie, nici o şansă. Odată începută, eşti prins, d-le!


 

„Dar de data asta, băiatul cu ochi verzi o ia de mână şi când ea deschide ochii, cerul e plin de stele.”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle

984060_962205513862221_7593958029172882074_n

Titlu: Cum să fii o fată rea

Autori: E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle

Editura: Trei

Număr de pagini:

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

4stars

Goodreads

„Atunci i-am văzut prima dată zâmbetul ăla al lui până la urechi şi s-a zguduit toată camera când s-a pus pe hohotit. […] Chiar atunci mi-am propus să-l fac să zâmbească iar şi iar, zi de zi.”


 

Mărturisesc că tânjeam atât de tare după o carte contemporană care să mă scoată din reading-slumpul-ce-avea-să-vină încât alta mai potrivită decât aceasta nu am găsit la momentul respectiv. Bineînţeles că mai am încă vreo 3 din acest gen stând liniştite pe noptieră, dar toate la timpul lor. Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle mi-a făcut cu ochiul.

Vicky este fata rebelă al cărui iubit a ales să păstreze o tăcere ciudată de când a plecat de la colegiu; Mel e nou-venita, disperată să fie populară; iar Jesse ar face orice să evite un secret care i-ar schimba viața.

Fiecare dintre ele are propriul motiv să scape de plicticosul lor orășel, chiar și pentru un weekend. Așa că urcă în camioneta „împrumutată” de la mama lui Jesse și pleacă spre Sud.

Inimile se vor frânge, prieteniile vor fi puse la încercare, iar un străin ridicol de atrăgător poate da totul peste cap.

Citind acum ceva timp Mincinoşii de E. Lockhart şi plăcându-mi extrem de tare, ştiam căorice aş alege de acest autor aş fi complet prinsă, nu aveam cum să dau greş, pur şi simplu!

A fost exact ce am avut nevoie când am avut nevoie pentru că am scăpat de un ameninţător reading lump şi am şi citit o poveste grozavă. Atunci când vine vorba de road trip-uri neaşteptate şi aventuri , răsturnări de situaţie şi personaje amuzante, m-ai prins complet!

„Inima îmi bate nebuneşte în piept şi m-a cam luat ameţeala, însă, fir-ar să fie, ce mai contează? Oricum o să murim toţi într-o zi. Mă ridic pe vârfuri şi-l sărut.”

Mi-a plăcut că a avut chiar toate cele, în dozele potrivite. Nici prea multă drăgălăşenie de iubiţi, nici umor exagerat, nici situaţii limită din care să nu poată ieşi decât Tris sau Katniss.

Mai ales că nu a fost ca orice contmporană citită până acum , asta m-a impresionat cel mai tare. Diferenţele dintre cele trei fete sunt evidente, fiecare are propria-i personalitate perfect definită şi e minunat să vezi cum în ciuda divergenţelor se înţeleg atât de bine.

În caz că nu ştiai deja, ador cărţile cu multiple puncte de vedere, cred cu tărie că nu cunoşti cu adevărat un personaj până când nu te-ai pus în locul său, să vezi exact ce gândeşte şi de ce acţionează aşa cum o face.

„Unii se tem c-o să-i mănânce aligatorii, alţii […] se tem c-o să-i mănânce alţi oameni.”

În cele din urmă, nu am găsit-o deloc clişeică sau de prost gust, mi s-a părut chiar amuzantă şi interactivă. Nu m-am îndoit niciodată de faptul că o voi termina repede de citit şi că mă va lăsa cu un gust dulceag, aşa a şi fost. Totuşi, parcă e mai potrivită pentru o zi de lenevit la soare, zic şi eu.


 

„-Tre’ să fii dură ca să rezişti la aşa ceva, […] eşti dulce şi tot, numai că dură nu eşti. O ă te mestece şi o să te scuipe ca pe o gumă.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit  Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Cu drag,

1343881

Recenzie Incă o zi de David Levithan

12650948_959976140751825_5949325243392852819_n

¤Disclaimer: Cartea este perechea volumului Zi după zi de David Levithan, dar poate fi citită independent.

Titlu: Încă o zi

Autor: David Levithan

Editura: Trei

Număr de pagini: 336

Anul apariţiei: Ianuarie 2016

Disponibilă: Librăria Online Librex

5stars

Goodreads

„Toată ziua de azi pe care o avem şi toate zilele de mâine care s-ar putea să nu mai fie. Îl sărut ca să-i spun că-s aici. Ca să-i spun că e aici. Îl sărut ca să ne conectăm, să ne contopim, să ne înălţăm.”


 

Am citit mai întâi Zi după zi de David Levithan  şi eram extrem de confuză deoarece nu ştiam nimic despre volumul doi, decât că văzusem ceva în treacăt pe Goodreads şi am crezut că Încă o zi de David Levithan e fix continuarea şi am avut un şoc când mi-am dat seama că este doar perspectiva lui Rihannon.

Pentru Rhiannon fiecare zi este la fel. S-a resemnat cu viața ei, convinsă fiind că îl merită pe Justin, iubitul ei distant și temperamental. Până într-o dimineață când totul se schimbă. Pentru prima dată, Justin pare să o vadă cu adevărat, să fie împreună cu ea – și petrec o zi perfectă – o zi pe care Justin nu și-o mai amintește în dimineața următoare. Tristă și confuză, Rhiannon pune totul la îndoială. Pe neașteptate, un străin îi spune că acel Justin cu care a petrecut o zi perfectă și care a făcut-o să se simtă specială… nu e deloc Justin.

Primele, să zic, 100 de pagini sau p-acolo m-au cam plictisit, ştiam deja tot ce s-a întâmplat cu acţiunea încă proaspătă în mintea mea şi aveam impresia că văd acelaşi film derulându-se în alt cadru. Credeam că aşa va fi întreaga carte, dar bineînţeles că nu mă puteam înşela mai mult de-atât.

„Vreau să mă păzesc, dar am inima slabă. Prefer să pierd jocul decât să-l joc. Prefer să fiu rănită decât să fiu rea.”

Mi-a plăcut mai ales deoarece în ciuda faptului că acelaşi autor a scris ambele cărţi, personajele nu se aseamănă deloc. Diferenţele sunt uşor de observat şi sunt multe, până şi în felul de vorbi, gândi, acţiona. Iubesc asta! Diversitate pură. Plus cu minus se atrag şi restul.

„Ţin minte că îmi ziceam că, dacă lui nu i se părea că are o familie, voi fi eu familia lui. Dacă nu se simţea acasă, voi face spaţiul nostru, împreună, o casă. Credeam că iubirea poate face aşa ceva. Credeam că la asta serveşte iubirea.”

În plus, în prima carte a fost doar viaţa lui A, au fost anumite zile în care nu se întâlnea sau nu vorbea deloc cu Rihannon şi acum am aflat ce făcea Rihannon în acest timp. Mai ales la ce se gândea şi cum reacţiona. Ce dileme avea şi cum se confrunta ea cu problema identităţii lui A.

„- O să-ţi demonstrez, îmi spune. O să-ţi arăt ce înseamnă cu adevărat.

-Ce?

-Iubirea.”

Toate ca toate, mi-a plăcut parcă ceva mai mult decât prima carte deoarece m-am putut pune mai uşor în pielea lui Rihannon. Neconfruntându-mă cu situaţia lui A, n-am ştiut niciodată cum se simte să ai alt corp şi altă viaţă în fiecare zi, dar Rihannon trăind la fel ca mine, m-am putut adapta mai uşor. Recomand cu drag şi căldură! Asemenea romane nu trebuiesc ratate, pentru mine, mereu un must-read!


 

„După aia m-am prins că iubirea ar face pe oricine să fie frumos pentru mine dacă îl iubeam suficient. Vreau să cred în asta. Vreau să cred că poţi iubi cu atâta putere pe cineva încâtsă nu mai conteze toate astea. Dar dacă totuşi contează?”

Rămâi zâmbitor!

1343881

Recenzie Străinul seducător de Christina Lauren

12717493_940404256042347_1023757793204106424_n.jpg

Titlu: Străinul seducător

Autor: Christina Lauren

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 320

Disponibilă: Librăria Online Libris

5stars

Goodreads

„Mâna lui pe a mea, piciorul atât de aproape lipit de coapsa mea, ce ziceam că vreau? Nu voiam să fiu încontinuu distrasă de o forţă ca Max, dar rămâneam incapabilă să mă smulg de pe orbita lui.”


 

Din moment ce primul volum al seriei de companioane, Ticălosul seducător de Christina Lauren (click pe titlu pentru recenzie) mi-a plăcut atât de tare, cum aş fi putut să rezist tentaţiei de a-l răsfoi şi pe cel de-al doilea, Străinul seducător de Christina Lauren ?

Al doilea volum al seriei Beautiful Bastard ne propune un nou joc al atracţiei şi fanteziilor erotice!

Sara Dillon, o tânără din Chicago, geniu al finanţelor, se mută la New York, unde îl întâlneşte într-un club de noapte pe fermecătorul playboy irlandez Max Stella, un maestru al investiţiilor de risc, mereu în lumina reflectoarelor. Felul în care Max o ajută să scape de inhibiţii transformă aventura lor de o noapte într-o experienţă deosebit de incitantă. La iniţiativa Sarei, fac înţelegerea de a se vedea o singură dată pe săptămână şi, pentru parcursul lor erotic, aleg locuri inedite, unde gustă cele mai condimentate plăceri carnale. Adevăratul pariu ţine de cum îşi vor gestiona emoţiile, dar şi de găsirea unui echilibru între nevoia lor de exhibiţionism erotic şi teama de a-şi expune viaţa privată.

Sinceră să fiu, am crezut că va fi cam acelaşi lucru cu primul volum. Ştiam vag că personajele principale din prima carte au o oarecare inflenţă în cea de-a doua, dar şi că sunt înlocuiţi portagoniştii.

Personajul principal feminin, Sara, m-a intrigat într-un mod constant. Genul de femeie care a fost rănită, care ştie ce e suferinţa, care a trăit toată viaţa ei sub papuc, dar se decide să schimbe ceva, să se mute în alt oraş şi să se reinventeze. Decide să nu se mai lase călcată în picioare si să-şi ia viaţa în propriile mâini. Am fost cu totul inspirată!

„Ea era genul de femeie pe care bărbaţii sperau să ajungă s-o soarbă cu zilele, s-o cunoască mai bine ca oricare altul, s-o protejeze cumva, să încaseze un pumn pentru ea sau să sară înaintea unui autobuz ca să o dea la o parte din calea lui.”

De asemenea, dubla perspectivă narativă este încă prezentă şi acesta este genul de carte care chiar mă ţine prinsă constant. Ador să văd ce se întâmplă în minţile ambilor protagonişti decât să am o singură versiune a evenimentelor fără să ştiu ce a simţit şi celălalt.

M-a mai încântat evoluţia relaţiei celor doi care la început este numai despre sex, despre plăcere trupească şi nimic altceva, despre două cunoştiinţe care-şi oferă orgasme o dată pe săptămână şi ajungându-se la sentimente, la dovezi de iubire şi la ceea ce ne aşteptam cu toţii încă de la început, o relaţie frumoasă. Indicii sunt la tot pasul:

„-Ţi-aş da orice ai vrea. Îmi place cum te transformi când te penetrez şi te privesc. Când fac fotografii, îţi pierzi misteriosul scut protector şi te deschizi, de parcă în sfârşit respiri.”

Toate acestea fiind zise, iubesc seria aceasta, cu siguranţă o voi continua cât de curând şi dacă nu ai 18 ani, te rog nu te apuca de citit ce nu e adecvat vârstei tale. Abia aştept să citesc şi ultimul volum deşi sunt extrem de tristă că e finalul unei serii chiar foarte reuşite!


 

„-Am obosit să fiu atât de bătrână, când eram atât de tânără.

-Atât? Doar atât îmi spui? Eşti o adevărată enigmă, Sara.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Străinul seducător de Christina Lauren . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

1343881