Recenzie Noptile amantilor de Corina Ozon

17077847_1238939859522117_510913827_n

Titlu: Amantii, vol 2, Noptile amantilor

Autor: Corina Ozon

Numar de pagini: 240

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

4stars

Goodreads

„Cati imi zambea goala din pat. Facea ce facea si reusea sa ma umple de fericire.Nu imi punea intrebari cretine, nu ma futea la creieri cu povesti lacrimogene, nu ma presa. Era suficient ca exista goala in pat.”

 


 

Dupa cum am spus si in recenzia anterioara, Noptile amantilor de Corina Ozon e chiar mai bun decat Zilele amantilor (click pe titlu pentru recenzie)!

M-a surprins in mod placut prin rasturnari de situatie tratate cu umor si daca in primul roman am ras cu gura pana la urechi, volumul acesta m-a facut sa ma doara burta de hohote.

In plus, exact atunci cand credeam ca stiu exact ce urmeaza sa se intample si ca sunt eu smechera si mi-am dat seama de tot, am ramas complet socata sa aflu ca nu e chiar asa.

Fiecare capitol tine ceva nou, este un element de continuitate ce nu te lasa sa iei o pauza sa mananci, sa bei apa, sa respiri.

„Toti zic sa nu gandim cu coaiele, la decizii importante. […] Ba fix cu alea sa gandesti. Si stii de ce? Ca viata trece, iar coaiele se scofalcesc. Si ramai, la final, un trist cu coaiele uscate. […] Dar una e sa ai in creieri niste coaie vesele si alta e sa ai coaie triste. Ma-ntelegi?”

Pur si simplu m-a facut sa nu ma opresc din citit prin simplitate. Nimic pompos, nimic iesit din comun, nimic perfect.

Ai crede ca e povestea aia tipica in care barbatul isi inseala nevasta si se poate termina in doua feluri: ori o paraseste ori realizeaza ca ,vai, parca o iubea candva si ramane cu ea de dragul amintirilor si copiilor.

Dar firul este mult mai despicat, impletit si incurcat decat pare la prima tragere cu ochiul. E o simplitate complicata care-mi da un aer sofisticat, dar direct la subiect, daca are sens?

In fine, probabil ar trebui sa citesti singur ca sa-ti dai seama despre ce vorbesc si atunci o sa intelegi mai bine. Recomand cu drag, mi-a facut ziua mai buna atunci cand am citit-o!

„Dupa ce a grohait ca un porc, a sarutat-o pe umeri si i-a zis ca e femeia vietii lui.”


 

Ramai zambitor,

1343881

Recenzie Zilele amantilor de Corina Ozon

edit1

Titlu: Amantii, vol 1, Zilele amantilor

Autor: Corina Ozon

Anul aparitiei: 2014

Editura: Herg Benet

Numar de pagini: 192

4stars

Goodreads

„Parul lung, roscat si ochii albastrii spre verzi in care, sa-mi bag pula, m-am pierdut cand s-a uitat la mine.”


 

Ca sa fiu complet sincera, cel mai misto lucru la Zilele amantilor de Corina Ozon este ca totul e pe fata. Nimic nu e dat pe dupa deget, nimic nu e inflorit, romatic sau, cu alte cuvinte, plictisitor de moarte.

Nu am fost niciodata genul de femeie care sa se dea in vant dupa Fat-Frumos, trandafiri si lumanari. Tocmai de aceea cred ca m-am bucurat atat de mult sa citesc si eu o carte care sa nu imi vanda minciuni despre mariajul perfect sau barbatul visurilor oricarei doamne. Asa ceva nu exista si in sfarsit cineva a spus-o!

„Voiam sa trec pe la tine azi, ca nu te-am vazut de mult. Cum? Te mariti? Pai, si ce are maritisul cu fututul?”

Cred ca nu am mai ras cu gura pana la urechi citind o carte de ceva timp! De ce? Pentru ca mi-era dor de ceva glume pur romanesti de la mama lor! Mai ales aici in Anglia, oamenii astia sunt tare plictisitori la umor. Aveam nevoie sa-mi amintesc de unde am venit.

Si nu numai amuzament, dar si aventurile din acest roman sunt atat de picante si suculente incat l-am citit in cel mai scurt timp. Muream de nerabdare sa aflu ce se mai poate intampla.

In plus, e atat de pur romanesc incat imi venea sa plang! Am iubit fiecare secunda petrecuta citindu-l si inca si mai mult avand in vedere continuarile. Care, daca ar fi sa adaug, sunt din ce in ce mai bune!

Imi plac situatiile in care sunt puse personajele, imi place tripla perspectiva din care se prezinta totul, desi uneori este aceeasi intamplare din mai multe puncte de vedere si devine putin repetitiv, dar vazand cum a interpretat fiecare personaj aceeasi situatie te ajuta sa intelegi mai bine actiunea, sa vezi imaginea cea mare, nu sa fii subiectiv.

Toate ca toate, m-a intrigat si m-a adus pe culmile hazului, dar uneori am si plans, de ce sa mint? Ca doar asa e viata, nu e mereu un haz, iar Corina Ozon chiar a stiut cum sa transforme o poveste aparent banala intr-o adevarata capodopera!

„Si cu pula-n cur, si cu sufletul in rai nu se poate!”


Ramai zambitor,

1343881

Recenzie Zona Zero de Lavinia Calina

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina-423x652.jpg

Titlu: Zona Zero

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei:2015

Numar de pagini: 240

Disponibila: Herg Benet Publishers

5stars

Goodreads

LUPTA PENTRU SUPRAVIETURIE A INCEPUT.


Cum sa nu iubesti cartile scrise de fiinta asta talentata? 

Exact cand credeam ca Lavinia nu poate sa scrie ceva mai bun de atat, m-a surprins placut cu Zona Zero, care sper eu asa ca va fi o serie frumoasa la ce final a avut, dar fara spoilere.

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

M-a tinut intr-un suspans de-a dreptul tembel ca am terminat-o intr-o zi, imediat ce am citit prima pagina am fost sigura ca n-am s-o mai las din mana. Si stiti si voi cu minciuna cu „doar o pagina” care mai apoi devine „inca un capitol si ma culc” si inevitabil este 3 dimineata si inchizi cartea pentru ca nu mai ai ce citi din ea.

Normal ca mi s-a intamplat din nou, ca de fiecare data cand ma apuc de ceva scris de Lavinia. Si cum gingasia din ea a ucis vreo 8 persoane in romanul asta, clar am plans de mama focului si am injurat putin de tot.

Mortii cu mortii si viii cu alcoolul.

15170965_682616221911273_3551444849972491446_n

Ei, dar ideea centrala a cartii a fost de-a dreptul geniala! Si cred ca nu as fi putut ales pe cineva mai capabil sa o scrie decat Lavinia. Pana la urma, nu oricine poate sa ucida cu sange rece si satanic iesit direct din crusta iadului personaje pe care le iubim.

Marturisesc totusi ca am citit-o in vara, cand am primit-o prin posta si am vrut atat de tare sa scriu recenzia, dar nu stiam cum. Inca nu am idee ce sa scriu ca sa nu stric surpriza. Inca ma tin de ideea mea ca mai bine citesti o carte fara sa stii prea multe despre ea la inceput, Zona Zero de Lavinia Calina nu face nici o exceptie in acest context.

Tot ce pot sa spun, in final, e ca am citit tot ce a scris ea si cu siguranta voi citi si ce va mai urma sa publice, pentru ca este o autoare care imi ajunge la suflet pe toate nivelele posibile. Uite asa imi ia inima si se joaca cu ea si pe mine nici macar nu ma deranjeaza!

Ca si roman este plin de actiune si, ca de obicei, format doar din rasturnari de situatie la care nu se astepta nici mama dracului! Nu stiu ce as mai putea adauga aici, a fost prea bun ca sa fie adevarat, sincer!


Dusmanul dusmanului meu imi este cel mai bun aliat.

Ramai zambitor!

1343881

Citești? Primești! O campanie Herg Benet.

Campanie-Citesti-Primesti-toamna2016.jpg

Toamna aceasta, ai carte? ai parte de încă o carte cadou de la editura Herg Benet.

Pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016, primești cadou o carte surpriză aleasă de noi în așa fel încât să ți se potrivească ție. Nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă) și poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%). O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Vă invităm să răsfoiți întregul catalog și să aruncați o privire peste titlurile noastre la 9,90 lei, peste pachetele promoționale și peste îndrăgita colecție Cărțile Arven.

Vă recomandăm îndeosebi cărțile apărute primăvara aceasta la Herg Benet:

Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești.

Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La câteva secole după dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt de mult mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.

Rockstar de Cristina Nemerovschi este cel mai recent roman al autoarei, îndrăgit deja de către cititorii pe care îi puteți zări în tricourile Rockstar.

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon este primul volum de povestiri al autoarei trilogiei bestseller Amanții.

Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața.“ (Alexandru Voicescu)

Baricadele II de Andrei Crăciun este al doilea volum de eseuri din seria jurnalistului român.

Și aş fi vorbit mult, iar dumneavoastră m-ați fi certat, apoi eu aş fi tăcut mult, şi dumneavoastră ați fi tăcut şi mai mult, am fi fost chiar aşa, ca doi oameni care ştiu cum zdrobeşte viața, căci avea dreptate Talmudul, şi domnia voastră aveați dreptate să nu uitați acest amănunt, că suntem asemenea măslinelor şi dăm din noi tot ce avem mai bun doar când suntem zdrobiți, dumneavoastră ştiți orchestra aceea care cânta o melodie atât de frumoasă, încât nimeni nu mai dorea să asculte altceva până la moarte, întocmai aşa aş fi vrut şi eu să nu se încheie niciodată noaptea care s-a încheiat, să nu izbucnească soarele acesta palid, să nu mai fie decembrie în lume, şi nici cetățeni pe trotuare, şi nici tramvaie, să rămână numai şi numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta în care cărțile sunt ucise cu brutalitate, aşa cum şi viața ucide oamenii.

Superstar de Ștefan Caraman este cel mai recent roman al autorului.

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie.

Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani. Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă.

S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit.

Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari.

Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul.

Blestemul zorilor de Lavinia Călina este al doilea volum din seria Neamul Corbilor, fiind continuarea romanului Copiii întunericului.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Recenzie Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu

 

12314031_906984929384280_8102017234356898317_n.jpg

Titlu: Stresul dintre orgasme

Autor: Ana Mănescu

Editura: Herg Benet

Număr de pagini: 176

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Editura Herg Benet

5stars

 

 

Goodreads

„Stresul din metrou, dintre clienţi, dintre trimestre, dintre biroul tău şi cel al lui taică-tu. Stresul care te doboară când închizi vioara-n husă. Stresul că nimeni nu crede în tine şi stresul că mai ales tu nu o faci.”


 

Când e vorba de cărţile Anei, mai dacă am cuvinte să încropesc o introducere, apăi o recenzie întreagă! Ce să scriu? Ştiu cuvinte suficient de intelectuale încât să cuprindă un amalgam de sentimente mai mare decât Universul în plină expanisune? Probabil că nu.

Se spune că nicio poveste bună nu ar începe cu „Mîncam o salată”. Drumul lui Robert începe exact cu această masă banală. De fapt, drumul său începe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzică și cărți, un tată abuziv emoțional și o fostă prietenă care este vinovată pentru toate, desigur. Urmează o slujbă într-o corporație, insomnii și un drog nou, conversații în baie cu prietenul său cel mai bun, o relație cu neobișnuita elevă căreia îi predă lecții de vioară și o adevărată obsesie pentru imaginea femeii ideale.

Exact cum ne-a obişnuit Ana până acum, „Stresul dintre orgasme” nu cuprinde fraze, nu cuprinde cuvinte, nici măcar sunete n-are. Este compus în întregime din sentimente.

Nu sunt propoziţiile pe care le citeşti, ci sentimentele pe care le ai atunci când o faci.

Nu poţi să spui niciodată că Ana face poveşti, de dragoste, de ficţiune, de orice. Ana face sentimente pe care ţi le serveşte pe o tavă de argint alături de un bileţel pe care scrie „o să folosesc cuvinetele că pe un bisturiu şi o să-l mânuiesc cu atâta graţie încât când vei ajunge la finalul cărţii vei simţi că tocmai ai fost operat pe cord deschis. P.S. Nu garantez că inima ta îşi va mai reveni vreodată.”

„Am vrut să ies din iadul meu în raiul ei şi nu am ştiut că drumurile noastre nu se pot intersecta niciodată.”

Este felul în care te face să găseşti o parte din tine în fiecare personaj. E modul în care oamenii îşi pun amprentele pe corpul tău, pe viaţa ta, pe inima ta. Asta creează Ana. Un tatuaj permanent în sufletul tău. Pentru că te regăseşti mult prea mult în ce scrie ea şi mai presus de toate, ştii că nu eşti singur. Că poate cineva mai simte la fel. Că mai poţi să scapi.

De aceea citesc eu cărţile Anei. De aceea am sărit atât de tare că am dat cu capul de tavan când am primit Stresul dintre orgasme. Pentru că tânjesc să simt, tânjesc la câteva cuvinte care să mă facă să vreau să-mi rup inima pentru că simt la fel. Pentru că nu vreau să recunosc, dar m-am născut stresată.

„Se holba la mine cu ochii semilune verzi şi mi-am dat seama că aş putea să o privesc o veşnicie. Să o ascult o eternitate. Să o sărut până când se nasc furtuni şi vîrtejuri în gurile noastre, până ne inundă limbile şi se revarsă pe bărbii.”

Nu ştiu cum aş putea să rezum asemenea carte. Pot fi sentimentele rezumate? Chiar şi atunci când le simţi ca o tornadă? Când nu se mai manifestă doar în inimă ci acaparează tot corpul? Cum rezumi aşa ceva? Mă întreb sincer…cum?


 

 

„Pentru unsprezece minute m-am cufundat în umărul ei, în sânul ei încă ud; şi picăturile curgeau şi balta se mărea, ne înfrigura, ne acoperea şi în timp ce mă înecam singurul meu regret era că nu trăisem şi nu murisem într-un orgasm.”

Rămâi zâmbitor!

 

 

Recenzie Quasar de Ana Mănescu

11952021_864931176922989_8099334966233994187_nTitlu: Quasar

Autor: Ana Mănescu

Editura: Herg Benet

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini:144

Disponibilă: Editura Herg Benet

Five-star-feedback-on-oDesk

Goodreads

„Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”


Nici măcar nu aş putea să încep să explic cât de tare mi-a plăcut Quasar de Ana Mănescu căci sunt convinsă că mă voi rătăci încercând să găsesc cuvintele potrivite care ar putea să vorbească acum în locul meu.

„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.

Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.”

(Cristina Nemerovschi)

Am terminat cartea acum câteva zile, am citit-o relativ repede (vreo 2 ore) şi apoi am aprins laptopul şi m-am entuziasmat toată că să vezi ce mai laud eu cartea şi să vezi ce conving eu cât de mulţi oameni pot să o citească şi să o rescitească pentru că merită toată admiraţia din lume!

Dar iată că imediat ce am deschis noua pagină goală am realizat că nu ştiu ce să scriu. Mi s-a mai întâmplat vreodată să nu ştiu ce să spun despre o carte? Nu. Ce aveam de gând să fac în legătură cu asta? Nici o idee.

Aşa că am fost o laşă şi am abandonat scrierea recenziei câteva zile la rând. Dar acum am decis că dacă nu zic ceva despre Quasar, orice m-ar face să mă simt mai bine pentru că am recomandat tuturor cititorilor de pe blog nu numai o carte excelentă şi o scriitoare cu totul talentată, ci şi o poveste (sau o adunătură de mici povestiri) care-ţi intră în inimă şi nu mai există cale să mai iasă, o voi lua razna cu totul.

Deci, dragi cititori, trebuie totuşi să vă avertizez.

Dacă nu eşti pregătit emoţional să citeşti cele mai crude adevăruri în iubire, cele mai frumoase şi mai pline de viaţă povestiri, cele mai amănunţite sentimente, cele mai profunde vise, atunci nu intra în universul construit de Ana căci nu te vei regăsi.

„Sunt eu numai când scriu tot ce e întunecat, când lepăd teama şi dorinţa deopotriă, când mă trezesc din amorţeala necesară ca să mă iubeşti şi ca să te iubesc.”

Chestia pe care am observat-o şi la Alter.Ego de Ana Mănescu (click pe titlu pentru recenzie) este că trebuie să fii undeva mai sus de o persoană normală ca să înţelegi ceea ce scrie Ana.

Dacă ai o minte încuiată care vede numai înainte, n-o să citeşti decât povestirile şi o să crezi, probabil, că te-ai şi plictisit. Trebuie să vezi stânga-dreapta. faţă-spate ca să înţelegi despre ce este vorba.

Deoarece Ana nu scrie decât cuvinte, este greşit să spui aşa ceva. Nici măcar propoziţii nu formează. Este ceva mult mai amplu. Mereu când citesc ceva scris de ea, trăiesc cu impresia că foaie au fost aşternute pure sentimente, frânturi din minte şi suflet aduse laolaltă.

„-Porneşti o iubire sau o distrugi?

-A începe înseamnă a sfârşi, n-ai înţeles până acum?”

Prin urmare, stilul Anei nu este deloc unul simplu şi uşor de înţeles, nu e vorba de nici un Divergent sau Obsidian, asta îmi place cel mai mult la ceea ce scrie ea. Niciodată nu vei şti ce se va întâmpla după ce dai pagina, ce sentimente mai răsar din ea, ce gânduri se mai ridică, ce emoţii or să te cuprindă. Căci odată ce ai deschis un roman de-al Anei, nu vei da numai de întâmplări care aparent nu sunt unite în nici un fel, ci de o profunzime greu de explicat.

Drept urmare, un roman excelent şi o scriitoare dintre cele mai talentate! Cu drag voi citi orice scrie Ana, chiar şi lista ei de cumpărături dacă aş găsi-o aruncată pe undeva. Fără doar şi poate, tocmai s-a ridicat la gradul de scriitoare favorită, nu numai româncă, ci din toate timpurile.

Acum să mă laud că am şi autograf…

11221579_867254643357309_3703715095919690158_n


„-M-ai iubi şi fără artificii? M-ai iubi la fel de tare? Şi m-ai lăsa să te cuprind întreagă, să te văd goală, să te sărut leneş? Mi-ai spune, somnoroasă, că nu mai ai nevoie de nimic?”

Rămâi zâmbitor!

1343881