Categorii
Recenzii

Adevărul despre „intimidarea” Penelopei Douglas

11095536_804614612954646_1777903024_n

Titlu: Intimidare

Autor: Penelope Douglas

Editura: Epica

Nr de pagini:362

An apariţie: 2011

Disponibilă: Librăria Online Libris, Elefant.ro, Editura Epica

Goodreads.

images (1)

Ce-i drept, nu m-am interesat niciodată în mod special de „Intimidare” de Penelope Douglas, dar o oferea cineva la schimb pe un grup de Facebook şi m-am decis să fac schimbul. Puţin ştiam eu cât de mult am să urăsc această carte după ce voi fi terminat cu ea.

Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește.

Dar nici nu mă lasă în pace.

Cândva, am fost cei mai buni prieteni, după care a început să se lege de mine și a decis că scopul lui este să îmi ruineze viața. Am fost umilită, exclusă și bârfită în toți anii de liceu. Cu cât trecea timpul, cu atât mai chinuitoare deveneau farsele și zvonurile puse la cale de el, și deja mi se făcuse lehamite să mă tot feresc din calea lui. Am plecat chiar în Franța pentru un an de zile, ca să îl evit.

Doar că, acum, m-am săturat să mă mai ascund și nici de-a naibii nu îl voi lăsa să-mi distrugă ultimul an de liceu. Poate că el nu s-a schimbat, dar eu am făcut-o. Este timpul să ripostez.

Nu mai am de gând să-l las să-și bată joc de mine.

Aşa cum probabil că ţi-ai dat seama deja, această recenzie va fi una negativă şi am de gând să spun încă de la începutul începuturilor că eu conştientizez că acesta este un roman fictiv, doar că pe mine nu m-a atras în nici un fel, mai ales din cauza faptului că nu a avut nici măcar un strop de verosimilitate.

De felul meu, analizez lucruri tot timpul. Sesizez atunci când în C.S.I. unul dintre „detectivi” a atins dovezile fără mănuşi sau atunci când sunt erori chiar logice prin alte filme. Şi cum îmi este mie felul, am analizat şi romanul „Intimidare” şi am ajuns la concluzia că este sub orice critică.

În primul rând, niciodată un băiat nu ar fi răspândit zvonuri absurde despre fata pe care o iubeşte doar ca să nu fie invitată în oraş de alţi băieţi. Băieţilor de liceu nu le pasă atât de mult în realitate. Şi dacă le pasă, tac din gură sau fac ceva, dar nu aşa de stupid.

În al doilea rând, atunci când eşti bătut cu cureaua, nu îţi rămân urme de bici pe spate. (se explică de la sine)

În al treilea rând, nu eşti îndrăgostită de tipul care ţi-a „distrus” primii doi ani de liceu. Pentru Tate este aşa o traumă imensă că au fost câteva zvonuri despre ea încât are impresia că mai rău de atât nu poate fi. Atunci când ea simte asta faţă de o persoană pe care „o urăşte” , nu se poate îndrăgosti şi iubi din suflet cu artificii şi goluri în stomac. Eu consider că este imposibil uman să ai sentimente atât de contradictorii pentru un singur bărbat.

În al patrulea rând. Nu cred că o fată este în stare de o violenţă fizică aşa cum e în stare personajul nostru principal. În roman, dă un pumn unui tip şi-i sparge nasul. Adică, serios? Băieţii abia dacă-şi sparg nasul din trei pumni zdraveni. Nu zic că nu i-a dat sângele, dar spart nu putea fi. Apoi e asaltată într-o încercare de „viol” şi mititica scapă singură şi îl pune la pamânt pe tip. Bineînţeles.

În al cincelea rând, la scenele de „dragoste” 18+, spune că îşi dă totul jos şi apoi zice că iarăşi i-a desfăcut sutienul după ce abia îl desfăcuse acum 3 pagini. Îi mai dezbraci de 10 ori sau şi tu eşti virgină şi nu şti cum stă treaba, Penelope?

În al şaselea rând, virgină fiind, prima dată nu îţi va plăcea deloc. Repet ce am spus mai sus.

Nu în ultimul rând, căci lista poate continua, nu consider că e aşa o traumă de zile mari să te vorbească lumea pe la spate. Lumea e rea şi va fi întotdeauna. Termină cu problemele de „copilă” şi relaxează-te. Viaţa nu e numai roz cu volănaşe.

I-am acordat 2 stele pentru că mi-au plăcut fix 2 replici şi tind să fiu destul de indulgentă cu stelele acordate.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881