Ce am învăţat din cărţi? PART #14 Jocurile foamei- Suzzane Collins

În primul rând aş vrea să-mi cer iertare pentru că nu am apucat să postez asta ieri şi deşi postez astăzi este, totuşi foarte târziu. Am fost prinsă în prea multe treburi pentru a le face faţă, dar acum totul e bine, sunt aici şi postez, un lucru excepţional. După cum ai „ghicit din titlu”, astăzi învăţăm din „Jocurile foamei” de Suzzane Collins (click pe titlu pentru recenzie) deoarece am tras prea multe foloase ca să nu le împărtăşesc cu voi toţi.

jocurile-foamei1Mi-a plăcut la nebunie faptul că la fiecare pas era ceva ce merita să fie învăţat. Vreau să zic că nu mi-a fost greu deloc să trag foloase pentru că au fost atât de multe încât nu ştiu dacă voi reuşi să le încropesc într-o singură postare. Vor fi şi câteva spoilere, dar voi anunţa înainte să scriu despre anumite scene care se petrec în „Jocurile foamei” de Suzzane Collins.

Toate ca toate, m-a atras cel mai mult faptul că am învăţat lucruri esenţiale pentru supravieţuire şi că în fiecare moment Katniss era suficient de deşteaptă încât să găsească o cale de scăpare chiar dacă nu părea să fie vreuna. De asemenea, să faci faţă atâtor duşmani nu pare a fi deloc cel mai uşor lucru de făcut mai ales atunci când tot ce vrei să faci este să mergi acasă.

Ceea ce am învăţat de la Katniss a fost să rămân puternică indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul meu deoarece în situaţiile de criză, panica nu te va ajuta niciodată. Nici faptul că îţi aminteşti anumite momente frumoase nu pare să-ţi aducă nici un bine, poate doar o disperare surdă. Cel mai important este să fii tare, niciodată nu şti cât eşti de puternic până când să fii puternic este tot ceea ce poţi face. Mai ales, atunci când crezi că şansele să fii învingător sunt destul de ridicate, deja ai câştigat pe jumătate pentru că adversarii tăi gândesc doar să elimine concurenţa în timp ce tu îi laşi să se omoare între ei.

¤SPOILER ALERT¤

Dacă nu ai citit încă „Jocurile foamei” de Suzzane Collins, te invit să părăseşti această pagină sau să dai click pe titlu pentru a te trimite la recenzie.Pupici, întoarce-te după ce ai citit cartea! Paaaaa!

Acum, că am rămas doar noi cei care au citit romanul lui Suzzane Collins, haide să îţi reamintesc câteva scene.

După noaptea în care Katniss a fost găsită în copac de către grupul de profesionişti, am crezut că s-a terminat cu totul. Ea nu avea să stea acolo pe vecie şi ei ar fi prins-o în final. S-a dovedit că a răsărit o rază de speranţă atunci când, din senin, a apărut cuibul de viespoi-copoi şi ea s-a salvat. Aşa am învăţat că mereu există o cale de ieşire. Nu să apară lucruri care să te salveze din senin, dar niciodată să nu disperi.

După ce l-a găsit pe Peeta şi au dormit în peşteră, iar el era rănit grav şi ea s-a dus după medicament, dar a fost prinsă de băiatul din alt district, chiar am crezut că acolo îşi va găsi sfârşitul şi că Peeta va câştiga „Jocurile foamei„. Sa dovedit că are o inimă şi i-a oferit lui Katniss calea de scăpare pentru că am împodobit-o cu flori pe fata din districtul lui. Compasiunea şi suferinţa pot face asta din oameni. Te ataşezi. Şi ăsta nu este în mod necesar un lucru rău.

Mai apoi, după ce Katniss l-a sărutat pe Peeta în peşteră ştia deja că „un sărut îţi aduce un castron de supă” şi a fost suficient de şireată încât să facă mai mult de atât, să trezească sentimente în rândul sponsorilor şi-al audienţei şi să primească o masă copioasă. Viclenia nu este în mod clar ceva cu care să te lauzi, dar este întotdeauna o cale de a obţine fix ceea ce îţi doreai. Scopul scuză mijloacele, aş putea adăuga.

Acum , privind în urmă la „Jocurile foamei” de Suzzane Collins, am realizat cât de mult înseamnă să ai răbdare, perseverenţă şi o minte ageră. Cel mai important este să nu te dai bătut, niciodată. De fiecare dată când vrei să renunţi, aminteşte-ţi ce te-a făcut să te ţii pe picioare atât de mult şi acolo vei găsi puterea de a merge înainte.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Recenzie „Jocurile foamei” de Suzzane Collins

jocurile-foamei1Titlu: Jocurile foamei

Autor: Suzzane Collins

Editura: Nemira

Nr de pagini:312

Anul apariţiei:2013

Disponibilă la reducere în: Librăria Libris

Fie ca şansele să fie întotdeauna în favoarea voastră.

Cred că am terminat de citit „Jocurile foamei” de Suzzane Collins cam acum două săptămâni. Dacă văzusem filmul înainte? Da. De fapt, de aceea m-am hotărât să iau cartea. Aşa cum mi s-a întâmplat şi în cazul Divergent de Veronica Roth (click pe titlu pentru recezie), iubitul meu a jucat un rol important în achiziţionarea acestei cărţi. Ca de obicei, ne-am uitat împreună la film şi amândurora ni s-a părut o porcărie. Şi bineînţeles, ca din senin, îmi spune „iubita, nu zici tu mereu că filmul e mai prost decât cartea? Poate ar trebui să o citeşti.” şi eu ii zic „păi şi dacă nu-mi place?”, iar el îmi răspunde „ei haide, de ce nu ai încerca?”. Şi câtă dreptate a avut să mă îndrume, din nou, spre o carte foarte bună!

Ai putea supravieţui în sălbăticie, de unul singur, când toţi cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineaţa următoare?

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în lupta pe viaţă şi pe moarte, televizată în direct şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi… viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?
„Pur şi simplu am citit fără să mă pot opri! […] O lectură înrobitoare.” Stephen King

Aşa cum a afirmat şi Stephen King, mai sus citat, acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie. Am citit şi citit şi tot citit până când am terminat-o. Cel mai şi cel mai mult mi-a plăcut faptul că am putut să pătrund în mintea lui Katniss în modul în care nu aş fi putut vreodată doar urmărind ecranizarea. Am văzut cât de puternică este, cât de deşteaptă este şi cât de curajoasă este, totul doar prin faptul că am citit anumite pasaje care mă trimiteau direct în cele mai întunecate colţuri ale minţii ei. Adevărul este că sunt anumite scene din carte care sunt complet tăiate de către regizori şi unele sunt chiar detalii importante.

Mi-a mai plăcut să văd uşor uşor cum povestea îndrăgostiţilor născuţi sub o stea potrivnică prinde o oarecare aură adevărată. „Sărutul îţi aduce un bol cu supă” spunea adesea Katniss. Şi mi-a mai plăcut cum la final toate se pun cap la cap şi te fac să înţelegi anumite gesturi şi replici cărora nu le-ai dat importanţă la început.

Dacă m-aş plânge de un sigur lucru acela ar fi cartea în sine. Mă refer la publicaţie. Adică este un scris atât de mic şi puricos încât chiar m-am chinuit să citesc. Şi capitolele nu sunt structurate, ci doar merg unele după altele fără să înceapă de la jumătatea unei pagini noi. Mă simt de parcă nu am putut experimenta potenţialul întreg al cărţii deoarece în majoritatea timpului m-am chinuit cu scrisul înghesuit.

Cam asta ar fi tot ce aş avea împotriva „Jocurilor foamei„, în rest povestea în sine şi personajele şi tot ce-a avut Suzzane Collins de oferit mi s-a părut fără cuvinte. Dacă aş vrea să spun ceva rău despre roman, cu siguranţă nu aş avea ce. Tot ce mai pot adăuga este că aştept cu nerăbdare să continui seria!

Aş dori să mulţumesc Librăriei Online Libris deoarece recenzia a fost realizată numai datorită ei care ,în urma colaborării, mi-a oferit “Jocurile foamei” de Suzzane Collins. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Uite un sfat: stai în viaţă.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881